Salvamontiştii bihoreni sfătuiesc bihorenii să aleagă cu atenţie locul de popas, mai ales dacă locul unde campează prezintă urme ale trecerii de către oi, capre – fecale, smocuri de păr agăţate între crengile arbuştilor etc. Aceste animale sunt de regulă purtători ai acestor paraziţi.
Cum se scoate căpuşa
Salvamontiştii spun că aceasta îşi introduce capul adânc în pielea victimei căutând să ajungă la un vas de sânge capilar (subţire). Fălcile foarte puternice se încleştează şi de aceea este extrem de greu de extras din locul muşcăturii, explică Adrian Marin, vicepreşedinte Salvamont-Salvaspeo Bihor.
Căpuşa este un parazit care se hrăneşte cu sângele victimei şi atacă mai mult zonele în care pielea expusă este mai subţire şi puternic vascularizată (zona axilară, zona inghinală, zona urechilor, a gâtului), dar pot fi regăsite şi pe mâini, picioare, torace sau chiar pe spate.
Pentru a evita muşcătura de căpuşă, turiştii sunt rugaţi ca la plecarea de la locul de popas sau la întoarcerea acasă (ori la locul de cazare), să îşi verifice suprafaţa corpului, mai ales în cazul copiilor. Dacă se sesizează prezenţa parazitului, acesta trebuie îndepărtat urgent, de preferat de către o persoană care ştie să cum să procedeze corect, medic sau persoană cu instruire în acordarea primului ajutor medical. In extremis chiar victima sau un însoţitor poate efectua extragerea.
Salvamontiştii avertizează că metodele „băbeşti” (arderea cu flacăra brichetei, jar de lemn sau ţigară, aplicarea unui strop de ulei, benzină sau petrol), nu sunt recomandate, fiindcă insecta, chiar dacă moare, are timp (din momentul în care se aplică acest „tratament” până moare) să regurgiteze conţinutul tubului digestiv sub piele. Astfel, agenţii patogeni din sistemul digestiv al căpuşei ajung foarte uşor în fluxul sanguin al celui muşcat, putând determina contactarea unor boli cu urmări foarte grave şi periculoase: boala Lyme, meningoencefalita, tularemie, babesioza, febra de Colorado şi chiar paralizii.
Semne
De regulă, semnele afecţiunilor determinate de muşcătura de căpuşă sunt ca cele ale gripei (febră, cefalee, greaţă, vomă, mialgii) şi pot debuta din prima zi de la muşcătură până la trei săptămâni. Uneori, pot apărea pete roşiatice la locul leziunii. Pericolul, spun salvamontiştii, rămâne la fel de mare şi în situaţia în care insecta este decapitată şi capul acesteia rămâne fixat sub piele.
Scoaterea în mod corect a căpuşei se face prin prinderea atentă a corpului cu o pensetă (de cosmetică) şi tracţionarea uşoară şi atentă pentru a evita decapitarea, până când insecta îşi descleştează voluntar fălcile. Ulterior, locul muşcăturii trebuie dezinfectat cu betadină.
Citiți principiile noastre de moderare aici!