„Dacă am reușit cu 5 dintre elevi să fac o schimbare e perfect. Nu știu cât voi reuși, ceva sigur voi reuși prin acest demers, important e că am încercat să fac o schimbare în societate”, e filosofia unuia dintre directorii de top ai Bihorului, profesorul Marcel Sas, directorul C.N. Octavian Goga Marghita.

În urmă cu 30 de ani era elev la Liceul Industrial Nr. 1 din Oradea, profilul mașini și utilaje. Atunci nu și-ar fi închipuit nici o clipă că va ajunge să vorbească tinerilor despre viața sa, că va fi profesor, că va fi directorul C.N. Octavian Goga din Marghita. Era atunci singurul sportiv al clasei, mărturisește că era un elev mediocru, ca majoritatea elevilor, foarte puțin interesat de școală, că mai chiulea din când în când. Făcea practică la Uzina Mecanică, unde dădea la pilă, era gălăgie, unde era și o topitorie, erau oameni în salopete, plini de ulei. Și-a promis că niciodată nu va lucra acolo. A venit și acel moment, clasa a XII-a, când trebuia să ia decizia pe ce drum merge în viață. Dirigintă la clasa lui Marcel Sas era o profesoară de biologie, „mai în vârstă, bine dezvoltată, cu un timbru pițigăiat”. Profesoara și-a întrebat elevii cine are nevoie de biologie la admiterea în facultate, oferindu-se să le predea gratuit.

„Ridic mâna timid. «Tu Marcel, ce vrei de la viață cu fața asta? », a întrebat profesoara….Eu sunt sportiv și aș dori să mă duc la Sport și acolo am nevoie de biologie.«Tu Marcel? Dar tu nu ești pentru facultate, lasă că o să termini școala și o să lucrezi la Uzina Mecanică»… Am picat. Moralul mi-a căzut la pământ. Două luni, varză am fost. Mă gândeam că cineva chiar mi-a spus adevărul: «sunt prost și eu nu sunt pentru facultate»”, a povestit directorul elevilor săi. Marcel Sas făcea handbal, avea un antrenor pe care îl iubește foarte mult și care îl iubea și el: „M-a chemat la el și m-a întrebat: «Ce faci cu viața ta?» Păi nu știu..Joc handbal…Jucam în divizia B. «Păi bine măi, joci handbal, dar ce faci cu viața? Nu te pregătești pentru Sport?» Da știți…«Du-te mă că îți dau două palme de nu te vezi. Du-te mă și pregătește-te în particular». Mă duc la doamna profesoară de Sport, eu care eram sportivul clasei. Doamna profesoară, aș dori să dau la Sport… «Ha, ha, ha!… Da ce știi să faci, Marcele? Stai în mâini!» Stau, bang.« Stai în cap!» Stau. Bang. «Roata laterală!» Vă dați seama ce roată cu picioarele îndoite. «Marcele dragă, tu nici de acum în cinci ani nu intri la facultate» . Am căzut iar în groapă, dar mai jos. Eram pe finalul clasei a XII-a, am renunțat la orice pregătire pentru facultate. Doi formatori de opinie, oameni în care credeam, care trebuiau să mă formeze spre progres mi-au spus că eu nu sunt pentru facultate. M-a chemat antrenorul din nou: «Măi, te-ai pregătit pentru facultate?» Da. M-am dus la examen și am picat. Rău de tot. La biologie am luat 1,85, unu se dădea din oficiu. M-am dus acasă și am stat de vorbă cu mine: «Marcele, ce vrei cu viața ta?» Sunt sportiv, dar nu am 1,85 să fiu sportiv de înaltă performanță.Păi am zis că am făcut atâția ani sport, eu nu știu altceva, trebuie să devin antrenor, să devin profesor. M-am ambiționat, m-a ambiționat și antrenorul, am început să mă pregătesc la bilogie cu un profesor de sport de la Gojdu, la atletism, gimnastică și joc sportiv. M-am dus la facultate, 25 de locuri 175 de candidați, am intrat primul, am luat 9,06 la biologie”, a povestit directorul elevilor săi.

Succesul cea mai bună revanșă

În anul 3, Marcel Sas face practică pedagogică la liceul la care a terminat.

„Am intrat în sala profesorală, Mi-am scos pieptul de cocoș când mă plimbam prin școală. În sfârșit, mă simțeam bine cu mine. În sala profesorală am întâlnit-o pe diră, atât am urmărit-o…«Mă Marcele, ce faci aici?» Practică pedagogică. «Ai intrat șla facultate? Cât ai luat la bilogie?» 9,06. «Ai copiat!» Doamna dirigintă, cât am putut. Așa am și lăsat-o cu gândul că eu am copiat la biologie. Doamna de sport nu mai preda acolo, era la o altă școală. Trece timpul și devin director și sunt delegat la o altă școală la examenul de evaluatre națională.Cea mai bună revanșă este succesul. Și am ajuns la acea școală ca președinte. Bineînțeles că aveam lista asistenților, unde am văzut-o pe doamna profesoara de sport. Hă, hă, hă te aștept! Mi-am dat jos sacoul, cravata de la gât, i-am așteptat într-o sală. Am rugat-o pe doamna secretară să mă anunțe când vin toți profesorii. Stăteam într-o bancă. Vine și doama profesoară de Sport: «Marcel, ce faci?».Bine, eu schimbam subiectul să nu știe ce rol aveam, credea că sunt asistent. A venit secretara:« Domn președinte, a venit toată lumea!» Doamna profesoară, mă scuzați. M-am ridicat: sunt Marcel Sas, director la CN Octavian Goga din Marghita…Am avut o satisfacție imensă”, a povestit directorul. Episoadele în care cineva încerca să-l oprească din drum nu s-au terminat odtă cu școala. „Fusesem călcat pe ceafă, am devenit profesor, era momentul să devin director, cu cine să mă consult, cu inspectorul meu de specialitate, fusese profesorul meu de sport în gimnaziu: domn inspector uitați care e situația, vreau să mă fac director: «Poftim?» Vreau să mă fac director! «Bă, Marcele lasă tu, te ocupi de echipa școlii. Funcția asta e pentru cei de matematică, fizică, chimie, lasă mă Marcele!» Da de ce, domn inspector? «Lasă, măi Marcele, mă!»” S-a pregătit, a devenit director interimar în prima fază. Sunt 14 ani de când e directorul CN Octavian Goga. Avea să se întâlnească cu inspectorul de sport la o consfătuire a directorilor, iar Marcel Sas a fost lăudat: „«Aici este absolventul meu, Marcel Sas, director cu rezulate»..Era puțin important ce spunea, important era că el, care îmi spusese că nu am nici o șansă a ajuns să mă laude pe mine. Vă înțeleg, am trecut prin ce ați trecut voi, poate unii nu ați fost atât de demoralizați de formatorii de opinie plătiți de stat să vă ridice moralul, să vă educe, am trecut, dar am trecut și am pășit dincolo de ceea ce au vrut alții să mă facă să cred. Ceea ce suntem astăzi este rezultatul deciziilor de ieri. Tot ce ajungem azi, măine, e rezultatul deciziilor pe care le-am luat ieri și alatăieri. Nimeni nu e responsabil pentru ceea ce sunteți voi azi. Deocamdată, sunteți cu părinții, într-un sistem educațional în care trebuie să veniți la școală, să stați în bancă, noi predicăm și voi ne ascultați că altfel noi vă dăm afară și vă sancționăm. Dar mâine pășiți în viață, și viața nu e ușoară și ceea ce deveniți este datorită vouă sau din vina voastră, datorită deciziilor voastre”, și-a motivat directorul elevii

În opinia directorului „frica e o realitate închipuită eronat în mintea noastră, avem darul de flamba, de a exagera. De exemplu, atunci când își place o fată te întrebi dacă, nu mă place, dacă… până ajungi la concluzia că nici nu te interesează. Frica o ducem cu noi peste tot, acasă, la școală s-au în vacanță frica vine după voi În viață poți să trăiești cu visurile sau cu fricile. Fiecare își dorește să devină în viață ceva și fiecare are frica de eșec, de refuz…Dragilor, este imposibil să îți dorești să devii ceva și să-ți fie frică, în același timp. Cei care ați trecut peste frică, ați înfruntat-o și ați văzut că nu e mare lucru, dar știtți care e darul nostru? Uităm repede și bune și rele. Succesul este despre a evolua făcând față fricilor. Frica e un dușman extraordina , înțeleg frica de supraviețuire, dar fricile cotidiene, care stau în fața viselor voastre voi trebuie să le înțelegeți și să decideți dacă mergeți mai departe. Frica trebuie să fie îmbrățișată, antrenamenmtul mental e specific sportivilor și presupune să vizualizezi cum te bați, cum te lupți. S-a demonstrat că între sportivii care făceu antrenament mental și cei care făceau antrenament fizic nu e nici o diferență atăt de puternic impact are asupra pshihiculuiantrenamentul mental. Dați timpul înapoi și amintiți-vă când v-a fost frică apoi închipuiți-vă cum va fi viața voastră fără frici: să nu ai frica de a vorbi în public, să nu ai frică de a comunica, de a schia, de a aborda un șef…”, a spus profesorul.

Să trăiești ca un leu sau ca o antilopă

„Frica și riscul, nu există nimic în viața să nu fie riscant. Și când mă trezesc dimineața, risc să alunesc, să îmi sparg capul, e riscant să mă spăl pe dinți, dacă înghit peria de dinți, e riscant să mă căsătoresc, e riscant să am copii. Trebuie să faci alegeri. Cum alegi să trăiești, ca un leu sau ca o antilopă? Amândoi aleargă în viață numai că unul aleargă de frică. Este plină lumea de antilope care fug de frică, de emoțiile care le pot fi provocate de luarea deciziilor. Fii leu, fii curajos, fii cel care vânează oportunitățile, fii leul care vânează ce e bun pentru viața lui, e plin de antilope și ne influențează. Se spune: «spune-mi cine sunt prietenii tăi și îți spun ce o să ajungi». Dacă ai numai prieteni antilope, sigur ajungi căprioară. Oamenii sunt de două feluri: învingători și învinși, învingătorul e un învins care a mai încercat odată, cu toții am fost învinși, la un moment dat. Diferența între noi se face când unul dintre învinși nu se lasă și mai încearcă o dată și încă o dată până devine învingător. Cel mai ușor este să renunți. Dacă decizi să rămâi un învins, atunci nu te aștepta să evoluezi, să progresezi, Nu știu care e rețeta pentru succes, dar știu exact care e rețeta pentru eșec: să alegi să-i mulțumești pe toși. Dragii mei, în viață nu trebuie să mulțumești pe nimeni, trebuie să ai calea ta. Ai calea ta și când ai calea ta, lumea nu o să te placă, dar te acceptă. Cine te place, te place oricum..Fiecare eșec e o lecție de viață. Să nu vă fie frică să eșuați, să ratați ceva, e normal. Să nu vă demoralizați, fiindcă atunci când eșuați în ceva, evoluați. Știți de ce ? Fiindcă ați făcut cel mai important lucru: ați încercat, adică ai trecut la acțiune, ai făcut ceva! Succesul e rezultatul nenumăratelor eșecuri. Cu cât eșuezi mai mult, cu atât ești mai plin de succes…Viața nu este despre eșecuri, este despre călătorie, despre atitudine, De fapt, călătoria este frumoasă. Uneori poți fi foarte pregătit și totuși eșuezi, important e cum supravieșuiești, cum își revii fără să renunți. Dau la Medicină, mă pregătesc, investești bani, timp și totuși eșuezi. Nu contează, se întâmplă o dată, de două ori, de trei ori, nimeni nu o să vorbească despre asta, important e ce ai făcut a patra oară. Contează momentul în care ai reușit, restul sunt experiențe. Gândește-te care e diferența dintre tine și prietenul tău, prietenul tău care a renunțat a doua oară și tu care ai încercat de patru ori și ai reușit a cincea oară. Cine are mintea mai focusată pe ceea ce vrea să facă în viață? Toată lumea eșuează…Nu ai cum să ai succes fără să treci prin sacrificii, prin durere. Sacrificul înseamnă să renunți la telefon, televizor, la chefuri, la prieteni. Durerea înseamnă să stai, să studiezi până dimineața, te doare ceafa, te doare spatele, dar stai să studiezi ceea ce ți-ai propus. Mulți nu lucrează la visul lor de frica succesului: «Oare mă descurc?» sau de frica eșecului dacă lucrurile nu merg. Stai în zona de confort și atunci de plângi că nu ai bani, că lucrurile nu merg, că nu ești ceea ce ți-ai dorit. Oamenilor le este frică și de succes. Nu știam cum voi fi când voi fi directior. Dar știu un singur lucru că dau tot ceea ce e mai bun din mine. Și dacă gândești așa, reușești. Am refuzat să las să mă copleșescă gândurile : dacă lucrurile nu merg. Am refuzat… Societatea, facebookul ne învață să fim dramatici. Lumea e setată pe ce-o zis acela de tine, că ești prost, mai degrabă decât să-ți spună că acela te apreciază. Am trecut prin greu, suntem patru frați, tata a murit la 40 de ani, când aveam 14 ani. Trei luni am mâncat din ce ne dădeau vecinii, până s-a clarificat cu pensia alimentară…Câți ați umblat cu pantofii sparți în talpă? M-a prins iarna, m-am dus la teatru cu o fată. Aveam pantofi de vinilin, vișinii, foarte frumoși, dar găuriți în talpă cât am umblat cu ei. I-am zis să luăm tramvaiul, mi-a zis nu, vreau să văd stelele, Pe malul crișului, din centru până în Rogerius, pe jos am văzut toate stelele din toate punctele de vedere. Mi-au înghețat picoarele. Am trecut prin greu în viață: nu m-am născut nici în costum, nici în mașină străină, nici în funcție. Am trecut prin greu și asta m-a impulsionat. Nu flamba tragediile, îmbrățișează momentul și treci peste. Viața este frumoasă. V-am zis la început că e grea, dar totul depinde de voi.
Lumea e făcută de visurile cuiva. Fotoliul-puf a fost visul cuiva, ochelarii au fost visul cuiva. Puneti-vă visurile în aplicare ca lumea să beneficieze de ele. Puneti-vă amprenta în societate. Nimeni nu este mai interesat să ajungeți la visul vostru decât voi înșivă. Stiți anecdota cu broscuța surdă? La start s-au așezat zece broscuțe. De pe margine galeria striga: ce cauți tu în cursă, graso, slabo, înalto, pitico! Au pornit doar 8 la start, două a căzut moral. La mijlocul cursei au mai căzut trei, apoi la final au ajuns doar două, linia de sosire a trecut-o doar una, care nu s-a oprit nici la sosire, care tot alerga și alerga în continuare. Era surdă. Dacă vrei să reușești în viață devii-broscuța surdă…
Viața trebuie să vi-o plănuiți, viața voastră trebuie să fie cum vreți voi, nu cum vor cei din jurul vostru. Ori te duci tu, ori te duce viața din inerție. Cu toții suntem mici vapoare pe mare, marea e viața, important e căpitanul, unde duce vaporul și important e să nu fi doar vâslaș”, e una dintre lecțiile directorului Sas pentru elevii săi.

Căile ușoare te duc la viața grea

„Odată ce ți-ai stabilit un vis, prima lupta e cu tine însuți. Dimineața este momentul în care iei prima decizie”. Marcel Sas spune că se trezește la 5 ca să facă sport și că uneori și lui îi este greu să nu pună mână pe telefon, să nu stea o oră jumătate pe facebook…„Este o mare diferență între a vorbi și a acționa, dacă vrei să fii ceva diferit, fă ceva diferit. Meteahna tinerilor e că aleg calea ușoară, să iau o notă bună la teză copiind, căile ușoare te duc la o viață grea, căile grele te duc la o viață ușoară. Nu lăsa opiniile altora să devină realiatea ta.. Eu i-am lăsat, pe profesoara de biologie, pe cea de sport.

Nu lăsați să devină opiniile lor realitatea voastră, opiniile lor sunt doar minima, mărunta și insignifianta lor experiență. Schimbați lumea, aduceți-vă contribuția la schimbarea lumii. Nu alergați în viață să mulțumiți pe toată lumea, faceți ce e mai bine pentru societate…”, e una dintre concluziile directorului CN Octavian Goga.