Zeci de credincioşi din Eparhia Greco-Catolică de Oradea au participat la un maraton de rugăciuni, organizat de Parohia „Sfântul Gheorghe” din incinta Spitalului Clinic de Neuropsihiatrie. Timp de 24 de ore credincioşii din asociaţiile şi grupurile de rugăciune din Oradea s-au rugat pentru cei care suferă din cauza sărăciei şi excluziunii socială. Tema din acest an a „Rozariului de 24 de ore” a fost „caritatea”. Evenimentul a fost înscris în „Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale”.
Cei care au dat startul acestui maraton au fost elevii din clasele I-IV de la Liceul Teologic Greco-Catolic. Ei au fost urmaţi de colegii lor din clasele V-XII. Elevilor li s-au alăturat părinţii şi cadrele didactice.
Tot pentru caritate s-au rugat membrii Oratoriului „Maria Imaculata” de la parohia „Sfântul Nicolae”, cei ai Asociaţiei „Reuniunea Mariană”, dar şi cei din Asociaţia „Vârsta a Treia”. Rugăciuni pentru caritate au rostit credincioşii din Grupul „Alegria” al Mănăstirii „Maica Domnului”, credincioşii din Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, studenţii teologi de la Seminarul „Sfinţii Trei Ierarhi” şi Studenţii de la Colegiul „Sfânta Familie”, Asociaţia Terţiarilor Franciscani, Grupul de rugăciune „Preasfânta Inimă a lui Isus” şi Grupul „Rozariul viu”, Asociaţia Tineretului Român Unit, credincioşii parohiei „Sfântul Gheorghe” şi Asociaţia „Cercetaşii Români Uniţi”.
Istoric
Rozariul este o devoţiune mariană foarte practicată în Biserica Greco-Catolică şi în cea Catolică. Luna octombrie este o lună dedicată în întregime Sfântului Rozariu. Credincioşii greco-catolici şi cei romano-catolici sunt îndemnaţi în mod insistent ca, mai ales pe parcursul lunii octombrie, să-şi îndrepte atenţia spre Sfânta Fecioară Maria, recitând această rugăciune.
Geneza rugăciunii Rozariului trebuie căutată prin Evul Mediu, când poporul şi chiar o bună parte din călugări nu mai cunoşteau limba latină în care se recita Breviarul (astăzi o rugăciune a preoţilor) şi nici nu ştiau carte pentru a putea citi cei 150 de psalmi ai Breviarului. Astfel, Psalmii au fost înlocuiţi mai întâi cu 150 de „Tatăl nostru”, apoi cu 150 de „Născătoare de Dumnezeu”, servindu-se pentru a le număra de boabele înşirate zece câte zece pe o aţă sau de nodurile făcute pe o sforicică. Încetul cu încetul a luat forma actuală. Ea a devenit psaltirea, breviarul oamenilor simpli, iar astăzi este una din cele mai preţioase rugăciuni ale Bisericii.
Crina Dobocan
Citiți principiile noastre de moderare aici!