Pastorul László Tőkés a câștigat în instanță daune morale în valoare de 25.000 de lei, la finalul unui proces care a durat 9 ani.

[eadvert]

Astfel, fostul colonel Filip Teodorescu, fost locţiitor al şefului Direcţiei Contraspionaj din Departamentul Securităţii Statului, a fost obligat să îi plătească lui Tőkés 15.000 de lei, iar jurnalistul Mihai Gâdea și Antena 3, în solidar, daune de 10.000 de lei. Aceștia vor plăti și cheltuielile de judecată.

László Tőkés i-a acționat în judecată în 2014, după difuzarea emisiunii Sinteza Zilei din 15 septembrie, același an. În cadrul emisiunii, fostul colonel Filip Teodorescu a declarat: „Nu făcea o muncă voluntară, era plătit (n.red. – László Tőkés ). (…) Era în poziţia de trădător de ţară, nu spion, pentru că spionii sunt străini”.

„Fostul ofiţer de contraspionaj a mai spus şi că László Tőkés era pastor, la fel ca şi cei din familia lui, iar acesta ar fi fost unul dintre criteriile pe baza cărora a fost ales ca agent al serviciilor secrete ungare”, se mai arată în documentele de la instanță.

Pastorul a cerut să îi fie plătite daune totale de 60.000 de euro, însă Curtea de Apel București a considerat cuantumul ca fiind prea mare. Motivul pentru care instanța a decis să îl pună pe Gâdea la plată a fost faptul că acesta nu a verificat, înainte de emisie, veridicitatea informațiilor pe care invitații lui le-au dezbătut.

„(…) Afirmaţiile se includ în marja de exagerare şi provocare admisibilă în cazul discursului jurnalistic, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Din lectura integrală a afirmaţiilor în discuţie, se apreciază că cititorul/telespectatorul s-ar fi edificat asupra activităţilor imputate reclamantului (n.red. – lui László Tőkés) şi a informaţiilor pe care îşi întemeiază pârâţii afirmaţiile, putând realiza distincţia între informaţiile provenind de la autorităţi şi cele care constituiau concluzii personale ale autorilor acestor afirmaţii. În plus, prin probele administrate în cauză, reclamantul (n.red. – László Tőkés) nu a dovedit că terţii cititori ai afirmaţiilor incriminate ar fi fost influenţaţi, cât priveşte reputaţia sa, de judecăţile de valoare ale pârâţilor, caracterizate printr-o anumită doză de exagerare şi provocare acceptată în cazul demersului jurnalistic”, se arată în sentința pronunțată de Curtea de Apel București în anul 2021.

„Ca atare, în cauză balanța trebuie înclinată în favoarea libertății de exprimare, limitele criticii admisibile fiind mai largi în privința unui politician, persoană publică, vizat în această calitate, decât a unui individ obișnuit. În mod evident, reclamantul beneficiază de dreptul la protejarea reputaţiei şi a demnităţii sale, însă imperativele acestei protecţii trebuie puse în balanţă cu interesele unei discuţii libere a problemelor de interes general, astfel că excepţiile de la libertatea de exprimare trebuie interpretate restrictiv. Ca premisă a analizei, tema abordată de emisiunea/interviul în discuţie era de interes general şi de natură a atrage intervenţia oamenilor de presă în calitate de «câine de pază» într-o societate democratică”, au mai spus judecătorii.

„Raportat la situaţia de fapt reţinută, se constată că afirmaţiile făcute la adresa reclamantului nu reprezintă judecăţi de valoare de natură a se circumscrie libertăţii de exprimare, ci fapte concrete de natură a afecta viaţa privată a reclamantului, respectiv dreptul la reputaţie şi la demnitate şi prin urmare, ar fi trebuit fundamentate pe o bază factuală precisă, fiabilă, solidă, care nu a fost dovedită în cauză. Afirmaţiile extrem de grave la adresa reclamantului ar fi impus diligenţe speciale din partea pârâţilor în a verifica realitatea faptelor relatate. În contextul arătat, fapta jurnalistului Mihai Gâdea de a modera emisiunea «Sinteza zilei» din data de 15 septembrie 2014 constituie o faptă ilicită, săvârşită în condiţii care nu exclud culpa autorilor Ioan Talpeș şi Filip Teodorescu, iar această faptă a cauzat reclamantului un evident prejudiciu moral, prin atingerea adusă imaginii şi reputaţiei, rezultând astfel şi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. În aceste condiţii, raportat la starea de fapt reţinută în apel, rezultă că există faptă ilicită imputabilă intimatului-pârât, de o gravitate sporită prin furnizarea către public a unor informaţii nereale despre reclamant”, scrie în sentință.

Instanța a constatat însă că „forma, stilul și modalitatea de prezentare a afirmației respective nu depășesc limitele acceptabile ale libertății de exprimare, intimatul-pârât urmărind a atrage atenția asupra unei probleme de interes public, iar nu a afecta, în mod intenționat și gratuit, reputația apelantului-reclamant”.