Jurnal bihorean: Nu aţi fost prea simpatizat cât timp aţi fost preşedinte al CJ. De la ce credeţi că vi se trage?
Kiss Alexandru: Pe mine m-au votat 60.000 de oameni. Mă gândesc că cel puţin aceia m-au simpatizat. Dacă simpatia e transmisă de ziare, atunci într-adevăr nu eram simpatizat, pentru că aţi scris cu accent negativ despre mine. Câte nu aţi scris? Că mâine mă arestează, să-mi dau demisia, că am furat. Nu s-a demonstrat nimic, însă lumea a crezut. Au trecut doi ani şi nu am fost arestat, n-am fost nici cercetat. Înseamnă că ori n-am făcut, ori am ascuns bine! Nu rezultatele mele erau contestate ci persoana mea. Nimeni n-a contestat că judeţul a mers foarte bine în vremea aceea. Că am avut destui bani şi foarte multe activităţi. Doar că Kiss nu este simpatic. Şi mie îmi plac fetele tinere, subţiri mai mult decât bărbaţii mici, graşi şi bătrâni.
Eu nu pot fi simpatic. Cred însă că un om trebuie judecat în baza rezultatelor muncii sale. Şi trebuie evaluat după terminarea mandatului. Ori omul nu ştie să spună dacă un lucru este puţin sau mare decât făcând comparaţie. La finalul mandatului acesta veţi putea spune care preşedinte a fost mai bun.
Ce vă reproşaţi din perioada în care aţi fost şef la Consiliu?
Tot ce am făcut la Consiliu aş fi făcut şi azi la fel. Nu regret nimic. Însă cu ştiinţa de azi aş fi putut face aceleaşi lucruri mai rapid, mai eficient. Şi acum cred că drumul bun pentru CJ era dat de implicarea în dezvoltarea turismului, în a face demersuri pentru oferirea de noi facilităţi pentru petrecerea timpului liber şi construcţia de locuinţe. În conceptul meu, în câţiva ani noi ne vom apropia şi mai mult de UE, unde doar 16% din populaţie stă la sate, pe când la noi 50%. Oamenii vor încerca să se mute la oraş. Ori, dacă se va întâmpla aşa, 200.000 de oameni se vor muta din sate la oraşe. Din care doar 100.000 să vină la Oradea şi aşa sunt nevoie de 30.000 de locuinţe. În aceste condiţii, e normal să facem un proiect general de dezvoltare. Mai departe, aceşti oameni au nevoie de loc de muncă, au nevoie de distracţii. Lucrăm efectiv tot mai puţin şi avem tot mai mult timp liber, pentru că tehnologia se dezvoltă, multe se automatizează. Aşadar, tot mai mult cheltuim pe distracţii. De aceea, era o idee bună aceea cu Aquapark-ul sau cu noua pârtie de la Vârtop.
Trebuie să mărim cumva bugetul judeţului. Iar turismul e una dintre posibilităţi. Dar asta este! Judeţul Bihor e cel mai frumos. Avem un potenţial turistic imens! Însă nu suntem în stare să profităm, pentru că nu avem drumuri, n-avem idee despre asta, trebuie să învăţăm să oferim servicii ca lumea. Deci trebuie să învăţăm multe. Cât am fost eu preşedinte, CJ şi-a schimbat optica. Am direcţionat o foarte mare parte din veniturile Consiliului Judeţean spre Oradea. Înainte, Consiliul se ocupa de sate şi de altceva.
Ziceaţi de drumuri. Nu s-au constatat îmbunătăţiri în timpul mandatului dvs…
De şaptesprezece ori mai mulţi bani s-au cheltuit pe drumuri în timpul meu. Şaptesprezece ori. Însă 250 milioane de euro trebuiau pentru repararea tuturor drumurilor. Înainte să ajung eu, CJ cheltuia 70 de miliarde de lei vechi pe drumuri. Mai mult, erau 400 km de drumuri care nu erau nicăieri. Nici la primării, nici la CJ, ci între primării şi Consiliu. Ca să scape de cheltuiala pentru întreţinerea drumurilor, primăriile au emis hotărâri prin care îşi treceau drumurile la CJ. Dar CJ nu le-a preluat. Şi atunci aceste drumuri stăteau. De la 800 km de drumuri, am ajuns la 1.200 km administraţi de Consiliu. Însă am zis stop, hai să facem un inventar! Am făcut o hartă a judeţului Bihor, în care am notat toate proprietăţile noastre. Am făcut evaluarea clădirilor noastre, câţi metri pătraţi avem, că nici acel inventar nu-l aveam. Ştiam, de exemplu, că o clădire avea 1.000 mp, iar când o măsuram avea peste 2.000 mp… Aşa era!
După ce am făcut evaluarea, am luat în calcul cele trei surse financiare pentru CJ: impozitele, a doua e ceea ce putem cerşi de la Guvern şi a treia sursă sunt veniturile noastre speciale, pe care le putem face sau nu prin derularea de către CJ a unor afaceri. Azi nu facem nimic, Guvernul nu ne dă nimic pentru că nu are cine să ceară iar veniturile din impozite au scăzut datorită crizei. Şi atunci, cu toate că preşedintele a preluat Consiliul cu 70 milioane de euro în cont şi 200 de miliarde de lei, anul trecut am închis cu 150 de miliarde pierdere! Cum poţi să faci asta?! Şi asta e o „ştiinţă”…
Acum sunteţi vicepreşedinte. Cum resimţiţi diminuarea clară a puterilor dvs. în Consiliu?
Consiliul Judeţean este aşa făcut încât toată responsabilitatea e a preşedintelui. El, dacă doreşte, o parte a responsabilităţii sale o poate delega către vicepreşedinte. Teoretic, s-a făcut această delegare: eu mă ocup de Direcţia Tehnică şi domnul Voloşeniuc de Direcţia Economică. Însă domnul preşedinte doar formal a făcut această delegare, deoarece în rest el nu a respectat această organigramă ci, pur şi simplu, ocolea organigrama, inclusiv pe director. Discuta direct la nivel mai mic. E dreptul lui, e şi responsabilitatea lui. Preşedintele e credibil. Dacă mergi la Bucureşti doar preşedintele e credibil. El e ordonatorul principal de credite, el poate să promită, poate să facă. Vicepreşedintele are atâta putere câtă îi conferă preşedintele.
Ce notă aţi da colaborării dvs. cu domnul Ţîrle?
Consiliul Judeţean, la fel ca şi Consiliul Local, ar trebui guvernat de o coaliţie majoritară sau de un partid majoritar. Am şi făcut cu liberalii o majoritate, atât la CJ cât şi la CL Oradea. În mod normal, această coaliţie ar trebui să conducă cele două entităţi şi acele idei elaborate de această coaliţie trebuie puse în practică de executivele celor două instituţii. În Oradea există o colaborare între primar şi viceprimarul UDMR. Însă la Consiliu domnul preşedinte a înţeles altfel. El a crezut că conduce singur CJ şi că nu trebuie să ţină cont de părerea coaliţiei de conducere. Aceasta creează o problemă pentru că singur poţi conduce dacă ai putere şi experienţă suficientă. Însă dumnealui nu a avut şi nu are aceste două lucruri. Nu există o colaborare între noi. Domnul preşedinte ia deciziile singur şi nu discută cu vicepreşedinţii.
Se spune că Ţîrle e un preşedinte anti-Selina. În aceeaşi măsură unii spun că dvs. aţi fost un preşedinte şi acum un vicepreşedinte pro-Selina. Vă asumaţi această etichetă?
Cât timp am fost eu preşedinte nicio licitaţie nu a fost contestată. Nu a trebuit să merg la Bucureşti. Nu trebuia să explic nimănui. Întotdeauna a câştigat acela cu cea mai bună ofertă. Selina e poate cea mai mare firmă de construcţii din Bihor, cu cea mai performantă aparatură tehnică. Sigur, fiind cea mai mare firmă, e logic că a participat la licitaţiile făcute de CJ. Dar tot aşa a participat şi firma domnului Ghilea. A participat şi a şi câştigat Construct Mod, la fel firma domnului Mintaş. Aşadar, Selina nu a luat majoritatea lucrărilor în timpul meu ci au luat mai multe firme, care de fiecare dată au avut cel mai mic preţ. Însă domnul Ţîrle a venit cu o preconcepţie: că cei de la Selina sunt şmecheri. Dar, interesant, Selina a câştigat lucrările pentru drumurile din Oradea, unde eu n-am nicio influenţă. Într-adevăr, şi la CJ, având firma cea mai performantă, utilajele cele mai bune, logic este că preţul lui era mai mic decât al unei firme din străinătate. Asta e adevărat, că dacă noi puteam influenţa într-un fel sau altul, noi am încercat să câştige o firmă bihoreană. Normal. Nu trebuie aşteptat atâta cosmopolitism de la un preşedinte de Consiliu. Fără să ne amestecăm ilegal în treaba asta, nu a câştigat niciodată o firmă străină. Selina de aceea are şi azi cele mai bune oferte, pentru că sunt cei mari. Dar domnul preşedinte îi elimină din joc. Îi exclude, spunând că e prea ieftină oferta şi îl alege pe cel clasat după Selina. Nu de aceea a pierdut Selina, pentru că n-ar fi calificaţi sau n-ar fi avut cele mai bune preţuri, ci din alte motive. Sunt pe rol mai multe judecăţi în chestiunea aceasta, pentru că întotdeauna se întreabă de ce s-a ales firma cu oferta mai scumpă, spunându-se că oferta cea mai ieftină era prea iefină. E puţin de râsul lumii!
Staţi puţin. Din ce ştiu eu, preşedintele Ţîrle a fost chemat la Bucureşti, la Comisia Naţională pentru Soluţionarea Contestaţiilor (CNSC) şi i s-a dat dreptate. Acum am înţeles că Selina a acţionat în judecată la Curtea de Apel…
Nu este adevărat. Nu i s-a dat dreptate domnului Ţîrle. Selina a contestat patru lucruri din care în trei i s-a dat dreptate şi la unul nu.
Eu ştiam că la două puncte i s-a dat dreptate lui Ţîrle şi la două Selinei…
Ei, vedeţi? De aceea trebuie o comisie pentru monitorizarea activităţii Executivului CJ. Eu am cerut de două luni să-mi trimită documentaţia pentru această licitaţie. Şi sunt teoretic responsabil de Direcţia Tehnică. Am cerut în scris să-mi trimită documentaţia şi nici acum nu am primit. Nu pot să am păreri la această chestiune pentru că nu am acces la documente. Documente care în mod normal ar trebui să fie publice.
Radu Ţîrle se plânge că nu mai vin investitori şi că bugetul judeţului e tot mai „subţire” din cauza crizei economice. Ce credeţi că ar trebui să facă azi CJ pentru a dezmorţi lucrurile în Bihor?
Dacă aş fi cinic, aş zice că domnul preşedinte să nu facă decât să se roage la Dumnezeu şi să-i lase pe alţii să se ocupe de judeţ. Dar nu pot fi aşa cinic. Eu cred însă că domnul Ţîrle ar trebui să aibă mai mult curaj. Sunt multe lucruri pe care dânsul nu le înţelege. Poate nici americanii nu au înţeles cum funcţionează bomba atomică. Dar au aruncat-o şi astfel s-a încheiat al doilea război mondial. De atunci tot spunem că au murit nu ştiu câţi oameni. Însă cel mai simplu calcul arată că ar fi murit cel puţin un milion de americani dacă nu s-ar fi aruncat bomba. Au murit, într-adevăr, câteva sute de mii de oameni la cele două bombe, dar câţi ar fi murit dacă nu se încheia războiul?! Ori, dacă domnul Ţîrle nu înţelege mecanismul funcţionării economiei, trebuie să aibă curajul să lase pe alţii care ştiu despre ce este vorba. Probabil nu este bine, am înţeles-o deja. Dacă îl critic pe Ţîrle, el devine victimă. Însă, după doi ani de nereuşite, să explice el ce a reuşit? Putem spune, într-adevăr, că e criză. Dar care e planul? Cum dorim să ieşim din ea? Care e direcţia noastră de dezvoltare acum? Spuneţi-mi dumneavoastră mie! Pentru că de criticat am tot criticat, tun aici, tun acolo. OK, acum nu mai e nicăieri niciun tun. Nici nu mai avem despre ce vorbi! E bine? Acum nu putem spune că preşedintele vrea nu ştiu ce să acapareze, pentru că de fapt nu face nimic.
Cum am putea ieşi din criză? Simplu, dacă domnul preşedinte ar înţelege o dată că Consiliul e condus de o coaliţie şi trebuie să ţină cont de hotărârile acesteia. Să împartă atât responsabilitatea cât şi decizia. El vrea singur şi vedem rezultatul. Azi ce spun eu? Că sunt şomerul cel mai bine plătit. Oare chiar ne putem permite acest lucru?
CĂLIN CORPAŞ
Citiți principiile noastre de moderare aici!