Eu răman aici şi nu vreau să plec, am zis. Dar încet această idee a devenit obsesie… De ce nu, adică? De ce să nu plec? E o şansă. Dar una pentru care va urma să lupt mult. Îmi vine să râd, dar e adevărat. Tot în luna martie, mai exact pe data de 20, ora 17:18, mă plictiseam şi am trimis un mesaj la una din companiile de telefonie mobilă ca să primesc un alt sms care îmi va spune ce mi se va întâmpla în anul ce vine. Răspunsul era aşa: „Dacă te-ai plâns până acum ca n-ai apucat să vezi lumea, situaţia anul acesta va fi alta. Te aşteaptă călătorii importante ce-ţi vor schimba radical destinul”. Întocmai acesta este mesajul pe care l-am ignorat luni la rând până când mi-am amintit de el. Doar atunci când eram deja aproape de plecare.
A fost să fie Alaska
Tot înainte cu aproximativ o luna de plecare, eu înca nu aveam răspuns unde şi când voi pleca sau dacă voi pleca. Întâmplător mi s-a stricat cuptorul cu microunde şi am fost nevoit să îmi cumpăr urgent altul. Comoditatea, asta e… Aşa că am plecat în grabă la supermarket şi am luat unul la întâmplare. Pe el scria: ALASKA… Ceva mai încolo am început să pun cap la cap toate aceste semne. Pentru că imediat după două săptămâni când am cumpărat acest cuptor cu microunde a şi venit raspunsul pe internet: „Domnule Oros vă informăm că la ora 9, ora Miami, data de 21 august, veţi avea un interviu în vedera angajării etc…” Asta era chiar joi, data de 20… Am luat interviul şi luni am primit raspunsul: „Vă felicităm! Interviul a decurs bine, iar compania se pare că are deja un job pentru dumneavoastră! Trebuie să vă îmbarcaţi pe vapor în data de 6 septembrie în Juneau – ALASKA”… După ce m-am dezmeticit, după câteva zile, am început să pun cap la cap semnele… Oare chiar era totul întâmplător? Prea mari coincidenţele… Simţeam că într-adevăr e mana destinului.
Unii lux, alţii muncă
Ţin minte cum priveam bolta cerească seara, de pe geamul apartamentului unde stateam. Priveam avioanele cu brăzdau cerul înstelat şi îmi spuneam: „he he… lasă că următorul avion e al meu…” Asta se întâmpla la începutul verii, când deja eram foarte hotărât să plec. Stăteam în fiecare noapte şi navigam pe internet căutând anunţuri peste anunţuri. Aplicam la zeci de anunţuri pe seară. Stăteam şi mă gândeam la cât de frumos poate fi să lucrezi pe un vas de croazieră de 4 sau 5 stele… Mă gandeam la eleganţa de pe vapor, oameni de calitate, muzică de bun gust, maniere… Ştiţi voi, tot ce ţine de LUX! Adică… lux în ceea ce priveşte şi condiţiile de lucru.
Ştiam ce mă aşteaptă totuşi: muncă asiduă de 10 sau 14 ore pe zi, o cabină cu două paturi etajate, o baie mică dar cel puţin nu comună, kilometri întregi făcuţi pe jos pe vas, când sus, când jos, şi multe, multe restricţii. Pe vas nu ţi se spune ce ai voie să faci ci ce nu ai voie să faci. Şi sunt multe… Viaţa pe vapor e guvernată de nişte legi aproape militare. Reguli pe care trebuie să le respecţi cu stricteţe, reguli care sunt esenţiale în buna desfăşurare a activităţilor, şi implicit a siguranţei pasagerilor, atât membrilor de echipaj cât şi a clienţilor sau oaspeţilor, cum îi numesc cei de aici.
Clientul nostru…
Viaţa pe care o are un client aflat la bord este, normal, complet diferită faţă de cea pe care o are un membru al echipajului. Cer şi pământ între cele două, cum e şi firesc. Clientul plăteşte o sumă de bani ca să îşi petreacă 7 zile, de cele mai multe ori la borul vaporului. În această sumă are inclusă mâncarea 24 din 24, băuturile nonalcoolice şi toate activităţile de divertisment. În schimb, alcoolul trebuie să îl plătească, şi multe alte servicii cum ar fi cele din saloanele SPA, izolat anumite fast-fooduri, sau logic orice alte cumpărături pe care le face din gift shopurile aflate la bord.
Oricum noi, cei angajaţi pe vapor, trebuie să facem tot posibilul să le oferim oaspeţilor o vacanţă cum nu au mai avut niciodată! Şi nu e deloc uşor. Să mulţumeşti 2.000 sau 4.000 de oameni, în funcţie de capacitatea vaporului, nu e deloc uşor. Fiecare plângere e analizată cu stricteţe şi de cele mai multe ori penalizată, uneori chiar cu concedierea angajatului în cauză. Nu contează pe ce post eşti angajat. Regulile se aplică pentru toată lumea, chiar dacă este ofiţer sau membru al echipajului.
În următorul Jurnal de bord: Pe vapor ai, sau nu ai privilegii
Jurnal de bord: O picătură în faţa oceanului
Citiți principiile noastre de moderare aici!