Echipajul de pe un vas de croazieră l-aş împărţi în trei mari categorii: ofiţeri, artişti sau entertaineri şi restul. De ce spun asta, pentru că pe vapor ai sau nu ai privilegii. Aceste privilegii îţi dau posibilitatea să ai o viaţă bună la bord sau una limitata şi plină de restricţii. De exemplu există două cantine: cea a ofiţerilor şi a artiştilor, şi cea a restului echipajului. Mâncarea este complet diferită. Normal, cea a ofiţerilor e mult mai bună. Dacă nu eşti ofiţer sau artist nu ai ce căuta în această cantină. Normal, nici un membru al echipajului nu are voie să mănance în restaurantele clienţilor. Pentru asta trebuie să ai destule gradaţii pentru a avea acest privilegiu. Este doar un exemplu simplu… Dar aş putea să vă dau alte câteva zeci de exemple ca acesta. Norocul meu a fost că eram şi ofiţer şi artist. Aşa că nu mă pot plange decât că aveam foarte multe responsabilităţi, şi fiecare zi în care scăpam fără să am vreo plangere din partea vreunui client, sau fără să încalc vreo regulă a vaporului era o binecuvantare! Sunt atâtea reguli la bordul navei, scrise sau nescrise, lucruri care se fac şi care nu se fac, încât sincer, după 4 luni, încă nu le cunosc nici pe jumătate.
Ai avantaje şi dezavantaje dacă te hotărăşti să lucrezi pe un asemenea vapor. În primul rând îţi trebuie o condiţie fizică impecabilă! Indiferent pe ce poziţie eşti angajat. Trebuie să puşti de sănătate! Atenţie la absolut tot ce te poate face să te simţi slăbit, gen alcool, ţigări sau nopţi pierdute. Nu ai timp să te refaci. Lucrezi 7 zile din 7, câte 10 sau 14 ore pe zi timp de 6 sau 7 luni. Doctorul îl vezi doar cu învoire sau cu pile. Iar învoire medicală nu primeşti decât dacă ajungi să cazi aproape de pe picioare, şi chiar şi atunci primeşti două zile cu izolare în cabină. Ce e super e că în acest caz ai room service…ha ha ha. Dacă doctorul nu îţi găseşte problema te dă jos de pe vapor şi implicit esti trimis acasă.
Reguli şi obligaţii
Ai obligaţia să saluti pe oricine cu care dai ochii, şi normal, să zâmbeşti. Nu ai voie să atingi nici un client, în afară de o strângere de mână. Orice legătură amoroasă între un client şi un membru al echipajului se penalizează cu concedierea celui în cauză. Nu ai voie să bei în timpul serviciului. După servici ai dreptul la o cantitate limitată de alcool… nimeni nu respectă asta, orcium. Inevitabil, unii sunt concediaţi şi din această cauză. Orice problemă se iveşte eşti obligat să găseşti imediat soluţia. Nu ai voie să întârzii nici un minut. De preferinţă, să fii înainte cu 15 minute de ora stabilită în program. Ai trei greşeli sau întârzieri, vei primi avertisment. La trei avertismente eşti concediat. Pare uşor… dar, cum îmi spuneau la început superiorii, “aici pe vas eşti pe cont propriu” . Nimeni nu te sună să te trezească sau să te întrebe de sănătate. Eşti responsabil pentru tot ce ai de făcut. Privilegii… un cuvânt atât de puternic pe vapor! Da, în cazul meu aveam dreptul să fac multe şi totuşi atât de puţine… Puteam să merg la piscină, jacuzzi, să mănânc în afara orelor de program în restaurantele clienţior, practic aveam dreptul să fiu oriunde atâta timp cât nu încurc clienţii. Nu am voie să mă aşez la bar, dar pot să beau în picioare însă. Sunt multe… Este o experienţă pe care trebuie să o trăieşti, doar povestită se percepe cu totul altfel.
E plăcut, totuşi, să vezi lumea. Mă gândesc la o parte a echipajului care într-adevar duce o viaţă ca la închisoare. Mulţi nu au voie să părăsească niciodată vaporul. Şi totusi fac această muncă pentru că cei de acasa au nevoie de bani. Mă gândesc că eu nu am dus-o totuşi rău. Puteam să ies mai oricând în porturi, să vizitez împrejurimile, să mă distrez şi să mă odihnesc. Dar după cateva luni în ritmul acesta parcă nu te mai saturi de somn. Simţi cum organismul refuză să te mai asculte… tensiunea psihică devine insuportabilă. Uneori ajungi să te întrebi daca eşti paranoic. Atât de multe reguli şi atâtea cereri din partea clienţilor încât nu mai ştii ce e de făcut. Şi totuşi… sunt doar un număr pe acest vapor, 450992…. şi atât… Un număr care orice se va întâmpla cu mine va fi şters şi înlocuit…
Aceste vapoare nu se opresc niciodată… Decât atunci când lumea se îmbarcă şi se debarcă. Pentru că am intrat într-un an nou vreau sa vă urez „La multi ani!” şi să vă transmit multă speranţă de aici! Aş vrea să văd cât mai mulţi români pe asemenea vase… dar nu ca angajaţi, ci ca şi clienţi! Jurnalul de bord continuă…
Lucian Oros
Jurnal de bord: Viaţa pe vapoare de croazieră
Jurnal de bord: O picătură în faţa oceanului
Citiți principiile noastre de moderare aici!