Fiind gândită ca o răsplată a cunoașterii vieții și activității Crăișorului, organizatorii expediției au invitat școlile câștigătoare ale Concursului Județean Avram Iancu, Craiul Munților, desfășurat la Beiuș, în vremea cireșelor (atunci când s-a născut Avram Iancu). La gimnaziu premianții au fost: Școala Gimnazială Tărcaia – locul I, Școala Gimnazială Căbești – locul II (ambele echipaje pregătite de doamna profesor Botez Angela)și Colegiul Național Teodor Neș Salonta (prof. Trancău Vasile), locul III – Liceul Vocațional Pedagogic Nicolae Bolcaș Beiuș (prof. Dringo Ionel) și mențiuni Școlile Gimnaziale Sâmbăta și Răbăgani (prof. Lucaci Adriana). La liceu, locul I a revenit Colegiului Național Samuil Vulcan Beiuș (echipaj pregătit de prof. Șora Silvia, locul II Liceului Vocațional Pedagogic Nicolae Bolcaș Beiuș (prof. Drăgoi Sorin) și locul III – Colegiului Tehnic Ioan Ciordaș Beiuș (prof. Popa Anca Cornelia).
Duminică, 19 iulie 2015, la ora 6.00, în fața Monumentului închinat Crăișorului din Parcul Central din Beiuș s-au adunat elevi și profesori din școlile amintite, membrii asociației și iubitori de Avram Iancu și spiritul său.
În Panteonul Moţilor
La Țebea, în “Panteonul Moților”, bihorenii au depus jerbe de flori, cinstindu-i memoria Crăișorului. Doamna Marioara Oprișa, ghid, a impresionat auditoriul prin prezentarea făcută și citându-l pe Avram Iancu: “Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune, că viitorul este nesigur. Voiesc dar şi hotărât dispun, că după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând, că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele.” La toate acestea, gorunul unde Horea i-a chemat la luptă pe moții iobagi, “privea” mulțumit că 72 de bihoreni știu să-și cinstească înaintașii.
Obiectivul următor al expediției a fost Sarmisegetusa Regia. Dacă vizita la Sarmisegetusa Ulpia este mai la îndemâna românilor, fiind chiar “la un pas” de șosea, Regia se lasă greu cucerită, punând la încercare abilitățile șoferilor și filtrele autocarului și a microbuzului, praful ridicându-se la fiecare pas, apoi rezistența călătorilor, urcarea pe ultima porțiune făcându-se pe jos. Dar cum zicea o doamnă profesor din grup, Sarmisegetusa Regia trebuie văzută o dată în viață!
Aflată acum în patrimonial Unesco, cetatea de pe Dealul Grădiștei este cea mai mare dintre fortificațiile dacice, fiind centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munții Orăștiei care cuprindea șase citadele (Sarmizegetusa Regia, Luncani – Piatra Roșie, Costești – Blidaru, Costești – Cetățuie, Căpâlna și Bănița). Un sentiment extraordinar de liniște o dau fagii seculari, care într-o zi când în țară mercurul din termometre urca simțitor, asigură umbră și protecție vizitatorilor, iar apa de izvor, adusă prin trunchi de copac în cetate, parcă e cea mai bună apă băută vreodată. O clipă de visare te duce cu gândul la felul în care trăiau dacii, ce au reușit să construiască, acolo, în vârful muntelui, drumul pavat fiind mai bun și, cu siguranță, mai rezistent decât drumurile noastre.
În toate activitățile Asociației Avram Iancu, sufletul și președintele Asociației, domnul Viorel Ianc, spune: Niciodată nu am fost singur! , lucru adevărat, dumnealui reușind întotdeauna să se înconjoare de oameni de valoare, de oameni cu sufletul mare. Astfel, trei persoane din grup au rămas jos, pe malul Văii Albe, așteptându-i pe drumeții obosiți, cu un ceaun mare de bogracs, pregătit cu mare pricepere.
Ultimul obiectiv al expediției a fost vizitarea monumentului Tăblițelor de la Tărtăria. Poate prea puțin mediatizate, se pare că acestea au aproximativ 7500 de ani, fiind una din primele scrieri (sau chiar prima descoperită!?!) din lume. Generații întregi de arheologi și istorici s-au îndoit de rolul pe care tăblițele le-ar putea juca în stabilirea unei cronologii precise și să își pună întrebări referitoare la adevăratul loc de naștere al civilizației în istoria lumii.
La ceas de noapte, încărcați de sentimente de admirație pentru înaintași, obosiți, dar fericiți, participanții la expediție au revenit la Beiuș, unde au ținut să mulțumească organizatorilor pentru această minunată experiență, o parte dintre aceștia înscriindu-se pentru a fi alături de iubitorii de Avram Iancu la Țebea în 13 septembrie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!