Deși se declară adept al statului suplu, Cataramă spune că acum, pe timp de criză, angajații inutili trebuiau trimiși în șomaj tehnic. Un dialog cu Viorel Cataramă, despre modul în care și-a făcut averea, despre cum a muncit cu străinătatea în timpul comunismului, despre SAFI și Securitate.

JURNAL BIHOREAN & BIHON.RO: Dle Cataramă, cum ați ajuns să candidați în județul Bihor?

[eadvert]

VIOREL CATARAMĂ: Am fost invitat de Victor Ponta să candidez în județul Bihor, pornind de la premisa că în Beiuș, în 1991, eu am cumpărat prima fabrică de mobilă, unde ulterior am investit peste 10 milioane de dolari.

De unde ați avut acești bani? Cum ați făcut prima dvs avere care v-a permis ulterior să vă extindeți?

V.C.: Am cumpărat-o cu 2,4 milioane de dolari, bani acumulați de mine în primii doi ani de după Revoluție.

Cum ați făcut acești bani?

V.C.: În anii ’90, afacerile erau foarte ușor de făcut, întrucât piața românească era complet lipsită de majoritatea produselor necesare oamenilor. Ca să înțelegeți, în acele vremuri, un aparat video pe care îl cumpărai cu 200 de dolari, îl vindeai în România cu 50.000 lei. Adică peste 10.000 de dolari. Ca să înțelegem, o Dacie era 70.000 de lei. Eu aveam avantajul că achiziționam mobilă plătind în lei, o vindeam în valută și cu valuta cumpăram astfel de bunuri. Astfel, reușeam o rată a profitului de peste 6.000 la sută.

Înseamnă că ați avut perspective mai largi asupra posibilităților ce se deschideau la acea vreme, o dată cu schimbarea regimului. Care sunt oportunitățile pe care le-ați avut înainte, în timpul comunismului?

V.C.: În ultima parte a regimului comunist, prin munca mea și prin cunoștințele dobândite în școală, fără nicio legătură cu fosta Securitate sau PCR, am reușit să fiu numit directorul pentru Europa de Est al unei firme belgiene, pe nume Belco. Astfel, am luat cunoștință cu piața liberă din Occident. În decembrie 1989 aveam toate cunoștințele pentru intrarea în sectorul privat. Am câștigat foarte bine, având 100 de dolari diurnă pe zi. Toate fiind câștiguri legale, cu care am reușit să îmi achiziționez o vilă în Dorobanți, pe care o am și astăzi, dispunând și de un autoturism Volvo, al firmei pentru care lucram. Deci în decembrie 1989 eram bine realizat.

Cum ați reușit să lucrați cu străinătatea, pe vremea lui Ceaușescu?

V.C.: Am fost angajat la Tehnoforest Export – întreprindere de comerț exterior cu mobilă – pentru că am terminat în fruntea listei la ASE București, profilul comercial. Directorul întreprinderii m-a chemat și mi-a încredințat derularea relațiilor de afaceri cu Belco (o firmă belgiană – n.red.), pentru următorul motiv: patronul acestei firme, Belco, pe nume Hans van Reeuwijk, îl bătuse, fizic vorbind, pe șeful de export de la CPL Oradea (Combinatul de Prelucrare a Lemnului), pentru că timp de șase luni, deși a promis, nu a livrat nimic. Și directorul de la București mi-a propus să derulez relațiile cu această firmă, iar în cazul în care mai are porniri violente, să-l pun la punct, având în vedere statura mea fizică, pentru că nu era normal ca cetățeni străini să vină să ne bată, în sediul TFE! Poate că sună hilar, dar aceasta era situația, în vremea respectivă.

Ați mai fost parlamentar, cu mulți ani în urmă. Ce șanse vă acordați pentru a reintra în Parlament, ales senator în județul Bihor? Dați-ne un procent la care aspirați…

V.C.: Obiectivul meu și al colegilor mei este să depășim PSD și să devenim a treia forță politică din județ. Ne-am propus un scor de minim 15% din totalul voturilor exprimate. Adversarul nostru direct din această campanie este PSD.

Cu toate acestea, știți probabil că în Bihor, partidul Pro România a obținut scoruri neglijabile, în alegerile locale. Cum vă propuneți să surmontați acest handicap?

V.C.: Atunci, Viorel Cataramă nu candida în județul Bihor. După cum vedeți, campania electorală pentru parlamentare este, de departe, cea mai bună campanie a Pro România din județul Bihor și de-abia am început-o.

Din câte știu, există o mezalianță între PSD și Pro România, la București…

V.C.: Această alianță revoltătoare este între PSD și PNL, din care Pro România nu face parte.

Cum argumentați?

V.C.: În ultimele luni, din martie până în prezent, tot ce a propus Iohannis a fost votat de PSD, în Parlament. A încercat să facă o moțiune de cenzură de fațadă și a creat toate premisele ca aceasta să nici nu poată fi discutată. Din când în când, a existat o Opoziție de fațadă, făcută de PSD, pentru salvarea aparențelor.

Ați spus că vă mutați la Oradea cel puțin pe timpul campaniei electorale. Cum percepeți Oradea? Cum găsiți județul?

V.C.: Județul Bihor este o discuție, municipiul Oradea este o altă discuție. Sunt lucruri bune și sunt lucruri rele. Să începem cu municipiul: sunt multe realizări ale primarului. Am găsit un oraș frumos, drept urmare îi transmit felicitări dlui Bolojan. Dar, în același timp, am constatat că este un oraș fracturat. Oamenii au unde munci, dar când termină munca nu au unde merge. Fac o comparație între Oradea, Timișoara și Cluj-Napoca. În Oradea nu există operă, operetă, nu există niciun club, oamenii nu au unde să își continue o viață normală după muncă. Tinerii sunt „încurajați” să părăsească Oradea pentru Cluj-Napoca și Timișoara.
Ambiția mea este ca Oradea să devină un centru universitar cu o viață similară Clujului și Timișoarei. Intenția mea este ca Oradea să devină un oraș cu 100.000 de studenți, cu viață precum în Cluj și Timișoara. Dl Bolojan a făcut multe lucruri bune pentru Bihor. Am toată admirația și stima. Dar a venit momentul ca altcineva să facă ce dl Bolojan nu a fost în stare să facă. Adică să facă din Oradea un oraș mai puternic decât Clujul sau Timișoara. Trebuie să vină o persoană sau un grup de persoane care să poată face acest lucru.

La cine vă gândiți? Dvs nu candidați la Primărie, ci la Parlament…

V.C.: Eu pot să fac acest lucru. Trebuie încurajat învățământul privat – mai multe secții și facultăți, mai multe cămine. Trebuie susținut învățământul. Am în plan întâlniri cu toate oficialitățile.

Totuși, sunt convins că sunteți la curent cu autonomia universitară…

V.C.: Da, universitățile au autonomie, dar trebuie să se transforme într-o sursă de profit. Autonomia nu înseamnă să blochezi dezvoltarea unei comunități. O Universitate nu înseamnă să cheltui mai bine sau mai rău resursele. Trebuie să crești prestigiul Universității, să aduci profesori de o anumită ținută.
M-ați întrebat și de județ. În privința Consiliului Județean, este revoltător să pui oameni pe drumuri. Aceștia, sigur, pot fi concediați într-o perioadă de creștere, de avânt economic, dar în niciun caz într-o situație de gravă criză, pentru că aici vorbim despre o concediere voluntară. Aceasta trebuie combătută în mod energic.

Dl Bolojan a promis această restructurare a Consiliului Județean, justificând-o prin nevoia de eficientizare a resurselor financiare de care dispune Consiliul, astfel încât acestea să fie îndreptate mai degrabă înspre investiții, decât în salarii nejustificate, cel puțin în cazul unora dintre angajații CJ. Abordarea dvs este surprinzătoare, mai ales că vine din partea unui om de afaceri, cu valori liberale, de dreapta. Ce soluții propuneți dvs pentru atingerea dezideratelor de eficientizare a resurselor de care dispune Consiliul Județean?

V.C.: În ultimii ani, eu am fost politicianul cel mai vocal în ideea restructurării Statului Român, a transformării lui dintr-un stat gras într-unul suplu, care să susțină în mod eficient activitatea sectorului privat. Am militat inclusiv pentru reducerea semnificativă a numărului de bugetari. Dar aceste măsuri le-am asimilat întotdeauna unei perioade de creștere economică, în care conversia forței de muncă se poate realiza relativ ușor. Decizia președintelui Consiliului Județean, Ilie Bolojan, de concediere a circa 50% din personal, vine într-un moment de criză profundă, de scădere a PIB-ului și a activității economice, care a generat foarte mulți șomeri în România.
A concedia în acest moment persoane care nu au și nu vor avea imediat nicio șansă de reconversie este o decizie revoltătoare și de un cinism extrem. Acest lucru este necesar a fi făcut, dar nu în această perioadă, în care drepturile și libertățile persoanelor continuă să fie suspendate și încălcate.
Soluția corectă, în acest moment de criză profundă, este trimiterea în șomaj tehnic a unor angajați ai statului, așa cum și angajații sectorului privat au fost trimiși în șomaj tehnic, la un moment dat. După ce criza va trece, sigur că aceste măsuri sunt absolut corecte și necesare a fi luate. Dar nu azi.
Știu că această decizie are un scop electoral, propagandistic. Până acum, singurii care au avut de pierdut din această criză au fost angajații sectorului privat, astfel încât guvernul liberal se teme că la alegerile din 6 decembrie o să piardă un segment important de alegători. Acum au scos un vârf de lance, să acrediteze ideea că și bugetarii vor fi concediați. Acest lucru nu se va întâmpla, este un anunț scos în scop electoral. Românii să știe că PNL și Ilie Bolojan îi mint cu nerușinare, astfel încât să îi aducă la gânduri mai bune. Mi se pare o acțiune de manipulare inacceptabilă și revoltătoare.

Cataramă acuză spionaj: „Cer autorităților locale să nu mai pună angajați ai statului să mă urmărească”

Sunteți o figură ultra-cunoscută în peisajul public românesc, încă din anii ’90. Ați trecut printr-o serie de controverse și aș enumera câteva: SAFI și Securitatea. Cum le răspundeți celor care vă contestă?

V.C.: Le luăm pe rând. 1. Securitatea: tuturor celor care mă contestă, le spun că sunt analfabeți funcționali sau rău intenționați, proști sau idioți, pentru că eu sunt deținătorul unei adeverințe de la CNSAS în care se spune negru pe alb că nu am fost nici colaborator, nici ofițer al fostei Securități, nu am nici angajament și nici dosar, spre deosebire de alții. 2. SAFI: atât SAFI, cât și FMOA – Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri există și funcționează și azi în România. Este singura instituție asimilată celor financiare, care în ultimii 25 de ani nu a fost nici în insolvență, nici în faliment, iar angajații ei nu au suferit niciunul vreo pedeapsă penală. Prin urmare, nu înțeleg ce se contestă. La fel, cei care contestă sunt rău intenționați, rău voitori. Și astăzi sunt persoane care dețin certificate și care nu se interesează de soarta lor, în niciun fel.

Micul Trump. Cataramă – ironii XXX pe seama Bolojan & PNL