JB & BIHON: Bihorul este binecuvântat cu atracții turistice variate, dar nefructificate pe deplin. Chiar dvs proveniți din Vadu Crișului – una dintre comunele cu potențial turistic consistent. Care este pachetul de măsuri pe care îl veți aplica pentru ca turismul să devină unul dintre catalizatorii reali ai economiei județului?

[eadvert]

ILIE BOLOJAN: Sunt trei tipuri de măsuri. Prima măsură este să finanțezi infrastructura pentru turism. Nu te poți duce la peștera de la Vadu Crișului dacă nu ai un acces rezonabil. Un obiectiv turistic nu va fi atractiv dacă nu ai niște condiții cât de cât convenabile de cazare, de parcare în zonă, un restaurant șamd. Până acum s-a făcut destul de puțin pentru această chestiune. Trebuie să finanțezi o infrastructură de turism, în parteneriat cu primăriile pe teritoriul cărora astfel de obiective se găsesc.
În al doilea rând, trebuie încurajată dezvoltarea economică locală, pensiuni, produsele tradiționale și punerea în circuitul economic a activelor pe care astăzi nu le exploatăm corespunzător.

Spre exemplu, dacă ai o cabană în zona de munte, ca să produci un produs tradițional legal trebuie să îți iei o carcasă de la Selgros sau Metro, pentru că nu ai unde să îți tai porcul pe care îl crești tu pe câmp, în condiții ecologice, legal, deoarece nu ai abator. Nu poți să îl duci la 100 km să ți-l tai, că te costă mai mult transportul, iar atunci oamenii fac tot felul de lucruri la limită. Trebuie create aceste condiții. Da, Consiliul Județean poate să cumpere el abator mobil și știi că în fiecare săptămână (acest abator mobil – n.red.) este în anumită zonă din județ, se știe graficul și oamenii aceștia sacrifică legal animalul și produc produse tradiționale, le pot vinde. În felul acesta, le introduci în circuitul economic și potențezi tot felul de lucruri.
Se pot face multe alte lucruri ca să susții produsele tradiționale. Poți să adopți politici ca toate supermarket-urile din județul Bihor să fie obligate să aibă un stand de produse de Bihor. Poate Consiliul Local, împreună cu Primăria Oradea și cu celelalte primării, să ia astfel de măsuri. Asta înseamnă să vii cu un sprijin prin care să poți ambala produsele pe care le produc bihorenii într-o formă care permite să fie expuse în supermarket-uri. Vă dați seama că și bihorenii care se duc la un supermarket preferă să ia un produs de la 5 km distanță, decât unul adus de la 500 km distanță. Consiliul Județean trebuie să vină să investească în active care îi ajută pe producătorii mici din tot județul, care se pot asocia, să își proceseze produsele.

Vă dau un exemplu: anul trecut i-am dus pe primarii de la PNL într-un tur de studiu în zona Zakopane, din Polonia. Nicio buruiană, nicăieri. Totul cultivat, totul îngrijit. Totul în bună regulă. Pensiunile puse în valoare peste tot. Produsele în Zakopane, pe stradă, sunt produse locale, brânză de un anumit specific. Asta se poate face, dar trebuie să le dai o perspectivă oamenilor, iar aceștia, când vor vedea că își pot prelucra produsele, nu o să își mai vândă laptele către achizitorii din firmele multinaționale, la un preț care abia le acoperă cheltuielile. Aceasta va face Consiliul Județean și vă asigur că în patru ani, nu veți mai recunoaște județul Bihor.

Aici nu este vorba neapărat despre resurse foarte mari, ci de a face ceva de-adevăratelea pentru ca județul acesta să se dezvolte. În felul acesta, cine va veni în Băile Felix șapte zile, sunt convins că o zi va vrea să meargă și prin județ. Dacă va avea unde să se cazeze, să mănânce, să vadă ceva tradițional. Deci, aceste măsuri pot fi luate și le veți vedea luate.

Ați afirmat deja că există un angajament cu Guvernul României pentru finanțarea unui stadion. În acest context, în care vom avea un stadion nou pentru fotbal, veți avea curajul să implicați Consiliul Județean într-un proiect de susținere a fotbalului de performanță, în Bihor, alături de Primăria Oradea?

I.B.: Consiliul Județean se poate implica în această zonă, după ce o grupare din județul Bihor dovedește că are capabilitatea de a face performanță în primul rând pe banii celor care sunt interesați de această zonă sportivă. Dar nu vom mai face ce am făcut în anii anteriori, când s-au pierdut milioane de euro pe an de către Primăria Oradea și Consiliul Județean, pentru ca unii să aranjeze niște meciuri sau să vândă niște jucători. Asta nu. Dar este cert că dacă dacă ai un stadion modern, s-ar cuveni să ai și o echipă performantă, în Liga I. Trebuie mers în paralel. Dacă pentru a avea echipa performantă este nevoie și de un sprijin de la Consiliul Județean, se poate da, dar de la un anumit nivel de performanță încolo. Trebuie să intre în Liga 2 pe picioarele lor, după care se poate pune serios această problemă.

Plecați de la Primăria Oradea, dar vă asigurați alegătorii că lăsați orașul pe mâini bune. Adică pe mâinile lui Florin Birta și ale echipei sale. Care ar fi primul proiect pe care l-ați dori pus în practică de urmașul dvs. la Primăria Oradea?

I.B.: Aici nu e vorba despre primul proiect. Este nevoie de o continuitate în anii următori, la Primăria Oradea. Nu vorbesc în sens strict politic. Orice s-ar spune, cu bune, cu rele, orașul este pe o direcție bună de dezvoltare și asta trebuie continuată. Trebuie făcute și alte lucruri, mai bune. Ce nu a ieșit bine, trebuie corectat.
Este nevoie de continuitate și din punctul de vedere al proiectelor aflate în derulare. Orașul Oradea are proiecte în derulare de peste 100 de milioane de euro și vă dați seama (ce se poate întâmpla – n.red.) dacă vine cineva la Primărie care nu are habar despre pasajul pentru care vor începe săpăturile în Centrul Civic, de al doilea pasaj pentru care vor începe săpăturile în fața Pieței Cetate. De parcarea care va fi în fața Catedralei Ortodoxe. De lucrările la Piața Cetate. Parte din aceste lucrări încep în această toamnă și parte cel mai târziu în primăvară, pentru că în doi ani de zile, dacă nu consumăm banii europeni, îi vom pierde. Proiectele sunt gata, sunt în licitație, unele sunt încredințate deja. Va începe și bulevardul Nufărul – Cantemir. V-am spus deja 5-6 proiecte. Continuitatea este o necesitate care să garanteze că ceea ce s-a făcut merge mai departe și se vor termina aceste proiecte. Și atunci cine să asigure, dintre candidați? Domnul Birta, care este parte a acestor proiecte. Lucrurile bune care s-au făcut în acești ani nu sunt meritele lui Bolojan. Sunt niște merite de echipă, ale orădenilor care și-au plătit taxe și impozite, ale antreprenorilor care au dezvoltat fabrici în Oradea, ale echipei din Primăria Oradea, ale partenerilor noștri. Toți și-au adus o parte de contribuție. Domnul Birta cunoaște aceste proiecte și am încredere că le va duce mai departe și că Oradea rămâne pe mâini bune.
Ce trebuie să facem repede? Trebuie să colaborăm, să avem zboruri de pe Aeroportul Oradea. Adică ce face Primăria, acum. Din păcate, nu face Consiliul Județean, ci Oradea, care a obținut schema de sprijin, Oradea a alocat resursele și acum este licitația. Să vedem ce se întâmplă în următoarele treizeci de zile, pentru că Oradea a fost primul oraș din România care a obținut aceste avize. Acum au obținut și alte 4-5 orașe, pentru că dacă nu se acordă un sprijin, industria aeriană este la pământ.

Poate fi împărțită această sarcină pe care și-o asumă orașul și cu alte entități, pentru ca sarcina financiară de a acorda subvenții la Aeroport să nu cadă integral pe bugetul Oradiei?

I.B.: Trebuie împărțită cu Consiliul Județean, deoarece este un efect combinat asupra tuturor localităților din județul Bihor. Pe de altă parte, dacă din fonduri europene câștigăm 20 de milioane de euro ca să modernizăm întru totul Aeroportul, dacă Guvernul României finanțează sala de sport și stadionul, toți ne facem datoria.

În 2013, Consiliul Județean primea de la Ministerul Apărării 14,4 hectare de teren în imediata apropiere a Aeroportului și a Parcului Industrial II, pentru amenajarea unui terminal cargo. Terenul ar urma să fie returnat către MApN, în 2023, dacă nu se realizează această investiție. Aveți idee ce ar trebui făcut cu acel teren?

I.B.: Este nevoie de o analiză. Există două posibilități: să fie alipit de Parcul Industrial II, care este în momentul de față ocupat în cea mai mare parte. Sau să aibă o destinație conexă Aeroportului Oradea. Prima dată trebuie să ne ocupăm să avem zboruri.
Altfel, este ca și cu stadionul promis de dl Mang. În 2016, și-au luat un angajament că vor construi un stadion, în Zona Metropolitană, de 30.000 de locuri. Vă rog să îi întrebați dacă timp de trei ani de zile, cât au fost în guvernare, au făcut ceva. Mie nu îmi place să fac angajamente de genul acesta, pentru că riști să devii penibil și să explici că alții sunt de vină pentru ce ai promis tu și nici măcar nu ai mișcat un deget, ca să faci ceva.

Ca primar, ați fost acuzat că nu arătați suficient respect față de proprietatea privată. Ultimul exemplu, exproprierea celor circa 20 de case pentru amenajarea de parcări la sol, în cadrul proiectului de reconfigurare-modernizare a bulevardului Nufărul – Cantemir. Aceasta deși exista varianta construirii unei parcări supraetajate, cu compensarea costurilor suplimentare de construcție cu economiile făcute ca urmare a lipsei, măcar parțială, a despăgubirilor ce trebuie plătite în urma exproprierilor. Aveți în plan o abordare similară, în cazul unor proiecte de infrastructură, la nivel județean?

I.B.: Ăsta este un fel de bau-bau pe care cei care nu au făcut nimic îl folosesc. Ca să faci proiecte mari, în mod evident vei genera un deranj. Primul deranj este cel legat de posibilele exproprieri. Nicăieri în lume nu poți să faci proiecte mari – bulevarde, șosele de centură, pasaje, poduri – care să fie amplasate exclusiv pe terenuri proprietate publică. Nu există așa ceva. Prin urmare, ai două variante: sau preiei terenurile sau nu mai faci proiectele. Eu am luat decizia, și îmi asum această chestiune, ca să facem ceea ce trebuie pentru dezvoltarea orașului Oradea. Ce s-ar fi întâmplat astăzi, dacă nu am avea centura de patru benzi? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu am fi avut pasajele sau podurile noi de pe Crișul Repede?
Dacă la Județ vor trebui făcute proiecte mari, da, voi face tot ceea ce trebuie pentru ca aceste proiecte să devină realitate, pentru că altfel, acest județ va fi condamnat la subdezvoltare. Dar, subliniez, nu a existat o politică de expropriere numai ca să te afli în treabă.
Parcările supraetajate costă. Eu mi-am asumat deciziile luate în mandatele mele. Oamenilor nu li se iau casele. Sunt expropiați la valoarea de piață. În condițiile în care nu sunt mulțumiți de această valoare, au posibilitatea să o conteste, iar dacă o instanță stabilește că suma plătită de Primărie este mai mică decât cea reală, primesc diferența. Aceasta nu înseamnă că nu sunt conștient de disconfortul care li se creează, pentru că sunt atașați de acel loc. Dar când faci proiecte mari, nu ai cum să nu deranjezi.
Poți să primești lecții și sfaturi, dar e bine să le primești de la un om care a făcut și el ceva pe tema asta. Pentru că soluții de tipul – ar fi bine să facem o omletă frumoasă, dar ouăle să rămână întregi – asta nu funcționează. Asta nu înseamnă că Primăria Oradea, în acești ani, a dat cele mai bune soluții, dar nu ai cum să schimbi fața orașului în mai multe zone, să rezolvi probleme majore, fără să existe anumite chestiuni.
Vedeți, drumul expres, ultimul tronson. Este o lucrare foarte bună, care-și va dovedi viabilitatea, în anii următori. Descarcă dealurile și ne leagă cu viitoarea autostradă. Dar, e adevărat, la finalul lucrării, pe o intenție bună a Companiei de Apă – dacă tot se fac trotuarele, hai să introducem sub trotuare și o rețea de canalizare, care va fi folosită în anii următori, ca să nu mai spargem încă o dată când se va dezvolta zona respectivă – nu au făcut compactarea corespunzătoare și după ce s-a deschis drumul, o bucățică de trotuar, 300-400 m și la vreo 20 cm de limita exterioară a trotuarului, s-a lăsat, s-a crăpat. Constructorii au reparat-o pe cheltuiala lor, au fost sancționați, totul este în regulă. Nu spun că a ieșit perfect, dar se va dovedi că acel drum este viabil pe termen lung. Așa-i și cu celelalte proiecte. Poate nu toate ies foarte bine, dar cineva trebuie să ia o decizie și să aibă forța să ducă proiectele, cu toate greutățile și necazurile, să le închizi. Asta am făcut în acești ani.

Primăria Oradea insistă pe soluția sistemului centralizat CET pentru populație, în timp ce mari consumatori ai orașului, precum Spitalul Municipal și Spitalul Județean, vor fi trecuți pe soluții alternative mai ieftine, o dată ce noile proiecte vor fi implementate. În acest context, al eficientizării și adaptării la trendul european verde, credeți că s-ar cuveni ca Primăria Oradea să găsească și să implementeze soluții mai ieftine, pentru încălzirea blocurilor de locuințe din Oradea?

I.B.: Întrebarea conține niște lucruri care nu corespund realității. Spitalele sunt alimentate din sistemul centralizat, dar este adevărat că din aceste fonduri europene apar și sisteme care completează sistemul centralizat, în așa fel încât, în perioadele de vară sau de toamnă, devin mai eficiente. Dar pe perioada de iarnă nu poți să funcționezi pe aceste sisteme. Deci trebuie să funcționezi cu sistemul clasic. Nu trec de pe un sistem pe altul, ci prin investiții complementare, care înseamnă 15 milioane de euro, devin mai eficiente și o parte din energie este una de tip verde.
Oradea are la dispoziție, în stare de funcțiune, un sistem de încălzire finanțat din bani europeni, care mai are câștigați 80 de milioane de euro, iar începând din această toamnă, în următorii doi ani, aceste lucrări se vor face. Prin urmare, Oradea va avea un sistem de încălzire funcțional, nepoluant, în bună regulă.
Primăria a crescut, treptat, prin bani UE sau fonduri norvegiene, componenta geotermală. În așa fel încât și acum, în acest proiect de 27 de milioane de euro, avem un puț nou de apă geotermală. Acesta este folosit în așa fel încât să avem o rețea de termoficare alimentată din mai multe surse. Este un mare avantaj pentru Oradea, care nu mai are factori de poluare.
În ce privește problema prețului termoficării, aici sunt două componente: prețul care pleacă de la Termoficare și ceea ce se întâmplă în interiorul blocurilor. Sunt diferențe foarte mari de plată de la un bloc la altul, în funcție de izolarea blocurilor, contorizare și politicile asociației. Cetățeanul percepe faza finală și e mult mai simplu să dai toată vina pe nenorocita de Primărie. Dar se vede foarte clar din studiul făcut că sunt diferențe foarte mari de preț, iar acolo unde blocul s-a reabilitat, plata gigacaloriei pe termoficare este mai mică decât cea pe gaz.
Asta înseamnă că în anii următori, trebuie să lucrăm cât se poate de mult la reabilitări, la anvelopări. Am câștigat zeci de blocuri în această perioadă, dar e foarte greu pentru că, din păcate, nu a fost forță de muncă. Aici trebuie văzut cum putem colabora cu proprietarii de apartamente, este o temă importantă de casă, pentru că 63.000 de locuințe sunt la blocuri și aceasta e baza locuirii în Oradea.

Vă încearcă, totuși, un regret, în urma celor trei mandate de primar în Oradea?

I.B.: Nu pot să spun că am niște regrete. Nu totul a fost perfect în acești ani, însă viața mea timp de 12 ani a fost, totuși, orașul Oradea. Eu am făcut tot ce a fost posibil să aducem investiții, să implementăm proiecte, pentru a îmbunătăți viața orădenilor. Aceasta este realitatea. A fost o onoare pentru mine să fiu primarul Oradiei și am încercat să respect acest vot acordat de orădeni.

Care este momentul de care vă aduceți aminte cu cea mai mare plăcere, în experiența de 12 ani la conducerea orașului?

I.B.: Au fost multe. Când termini investiții importante și vezi că o muncă de unu-doi ani are finalitate. Când te duci undeva pe stradă, te întâlnești cu un om pe care nu-l cunoști, nu-ți cere nimic și nici nu se va mai vedea vreodată cu tine și îți mulțumește. Sunt multe momente de care îmi aduc aminte cu plăcere. În fiecare lună au fost momente foarte frumoase la Primăria Oradea.

Care este întrebarea pe care și-ar pune-o Ilie Bolojan lui însuși și care ar fi răspunsul?

I.B.: Întotdeauna m-am gândit dacă puteam să fac lucrurile mai bine, dacă puteam să fac ceva mai mult. Asta mă gândesc întotdeauna când iau anumite decizii, în așa fel încât să iau deciziile după o analiză serioasă, pentru că ele trebuie duse până la capăt. Dacă nu duci deciziile la căpăt sau nu îți respecți promisiunile, nu mai ai autoritate. Și dacă nu mai ai autoritate, nu poți să faci ce ți-au încredințat oamenii. Acestea sunt lucruri importante în management. Te gândești când faci ceva, dar dacă ai hotărât că faci și anunți, trebuie să închizi lucrurile.

Exista o întrebare celebră: unde vă vedeți peste 5 ani? Dar eu v-aș întreba unde vă vedeți peste 4 ani, respectiv peste 8 ani?

I.B.: Nu vă pot răspunde acum, pentru că ideea aceasta, că îți planifici viața pentru foarte mulți ani înainte, nu cred că stă în picioare. Dacă voi primi mandatul de președinte al Consiliului Județean, voi încerca să fac ce am făcut în Oradea. Adică să schimb, în foarte multe locuri, fața județului Bihor, iar cei care vin în județ să vadă că s-a schimbat ceva, că este un județ în care le-ar plăcea să trăiască. Ca oamenii din Bihor să vadă că, într-adevăr, lucrurile se schimbă, că apar oportunități și viața lor este mai bună. Dacă voi reuși acest lucru, înseamnă că, după patru ani, o să am o mulțumire și o să mă pot gândi la alte lucruri.

INTERVIU (Partea I) | Ilie Bolojan: „Consiliul Județean trebuie reorientat către cetățeni”