Trupa VAMA, concert la Oradea, în cadrul turneului „Neconvențional”

Toate concertele au loc în spaţii mai puţin obişnuite, în care fanii formaţiei şi nu numai au ocazia să fie prezenţi cu câteva ore înainte de concert, participând şi la probele de sunet, bucurându-se de discuţii libere cu membrii formaţiei legate de o carieră în muzică.

Toate acestea, într-o atmosferă de vacanţă, la o cafea bună, o gustare, o carte, pentru că ideea acestui turneu este de a crea comunități de o zi în jurul muzicii care ne leagă pe toți. La Oradea, Vama vine duminică, pe 1 august, în Cetate.

Concertul va începe la ora 21:00, dar fanii trupei sunt invitați începând cu ora 16:00 să vină în Cetate, să participe la probele de sunet care vor avea loc la ora 17:00, dar și la activitățile conexe care se vor întâmpla în perimetrul evenimentului.

Dar înainte de întâlnirea de la Oradea, Tudor Chirilă ne-a vorbit de noul videoclip al formaţiei, despre şansele unei trupe noi de a intra în industria muzicală, dar şi despre frică şi manipulare, despre depresie şi pandemie.

J.B&Bihon.ro: Ideea acestui turneu a fost de a fi împreună, de a crea o comunitate timp de o zi în jurul muzicii. Ce înseamnă pentru tine revederea cu prietenii din Oradea?

Tudor Chirilă: În primul rând am câteva nume speciale. Unul dintre numele speciale din Oradea este Florin Budeu, pe care cred că toată lumea îl cunoaşte, este un personaj deja. El a fost alături de noi de fiecare dată când am venit în Oradea, fie ca Vama Veche, fie ca Vama. Este un om cu o energie deosebită. Şi avem prieteni în public în general. Oraşul Oradea e foarte prietenos cu noi şi ne face să ne simţim bine de fiecare dată. Noi admirăm ce evoluţie are oraşul din punct de vedere al administraţiei locale. Suntem admiratori ai parcursului pe care Oradea a reuşit să îl aibă în ultimii ani. A devenit un fel de model de bună guvernanţă pentru alte oraşe care sper să-i urmeze, pentru ca să vedem o schimbare mai consistentă. Nu este întâmplător că Oradea este pe această listă a celor zece locaţii, pentru că locaţiile au fost alese şi în funcţie de afinităţile publicului cu formaţia noastră, şi asta spune ceva.

J.B&Bihon.ro: Videoclipul vostru „Cântă cu mine” are un puternic impact emoţional. Se simte din plin bucuria revederii, şi dorinţa de a face din nou lucruri împreună. Peste toate astea, cum a fost să filmaţi pe nacela unei turbine eoliene, la 100 de metri deasupra pământului. Care a fost senzaţia?

Tudor Chirilă: Una fizică, şi una spirituală. Cu cea fizică a fost greu. Eu am un fel de rău de înălţime, în sensul că atunci când urc într-un loc foarte înalt nu am neapărat ameţeli, dar simt nevoia de a scurta distanţa. Cred că se cadrează tot la rău de înălţime această simtomatologie pe care o am. Noi am avut un instructaj foarte serios al celor de la CEZ (n.r. Parcul eolian CEZ din Dobrogea) care ne-au pus la dispoziţie accesul pe eoliană şi echipa lor a fost alături de noi. Toată pregătirea de a urca acolo e un fel de supliciu în care tu trebuie să treci teste după teste. Prima dată urci nişte scări înguste de 50 de centimetri. Te urci pe scară ca şi cum te-ai urca în pod, apoi ajungi la un lift care merge cinci minute şi în care nu încap decât două persoane la foarte mică distanţă una de alta. Când ajungi, aştepţi să intri într-o cameră care este practic în nacelă, şi din ea ieşi printr-un chepeng, te asiguri, şi când eşti afară, îţi dai seama unde ai ajuns… Eşti ca pe Empire State Building, sau orice skyscraper american. Noi am avut un instructaj foarte bine făcut şi cumva cred că ne-au alertat un pic mai mult decât e cazul, ceea ce a fost ok pentru că a fost mai uşor după aceea. Iar pe partea spirituală, când ajungi acolo sus realizezi o chestie pe care ar trebui să o realizezi în fiecare zi: cât de mic eşti în raport cu lumea din jurul tău şi cât de mari sunt ambiţiile tale. Uitându-ne la maşinile care păreau nişte gândaci, aveai cumva un sentiment de smerenie. Deşi acea mare eoliană e făcută de om. Sunt nişte sentimente contradictorii. Plus soarele care se prăbuşea peste linia orizontului şi adia un vânticel, a fost ceva ca de meditaţie. Să fiu acolo mai prezent decât am fost atunci nu se putea.

J.B&Bihon.ro: Spuneai la un moment dat că eşti cel mai dezorganizat om care poate să existe. Cum a fost să te trezeşti în 2020 că au dispărut o mulţime de evenimente din calendar şi dintr-o dată ai mai mult timp să fii tu cu tine?

Tudor Chirilă: Habar n-am cât am fost cu noi în pandemia asta, sau dacă am fost foarte mult cu lumea, cu cei din jurul meu. Cu copiii am avut foarte mult timp şi asta a fost bine. La un moment dat a fost un pic apăsător pentru că copiii sunt solicitanţi, dar pe de altă parte sunt sigur că ceea ce au primit din timpul nostru pentru partea lor de dezvoltare emoţională a fost foarte bine. Am avut cam 2-3 luni de cumpănire, ca să zic aşa, după care am început din nou să ne organizăm şi să reuşim să supravieţuim în nişte condiţii potrivnice sectorului cultural. Am mai vorbit de multe ori despre asta şi ştim bine că autorităţile nu au înţeles că este un sector care merită ajutat. El merită ajutat şi în vremuri care nu sunt pandemice, darămite în această perioadă. A trebuit să supravieţuim singuri şi de fiecare dată când am ocazia mulţumesc tuturor sponsorilor care au înţeles să susţină ceea ce am făcut noi, fie că a fost vorba de Absolvirus Party, de Vama deschide Vama, de festivalul Vama Fest sau că este vorba de Vama Neconvenţional. N-am fi putut fără ei şi valoarea adăugată pe care au adus-o cu proiectele noastre e mai mare în condiţiile în care autorităţile nu au făcut mai nimic pentru sectorul cultural. A fost o perioadă în care ne-am organizat destul de repede. Am mai spus-o, nu cred că e încă momentul să ne dăm seama cum ne-a influenţat această pandemie, cel puţin în planul nostru psihic. Nici nu am avut timp să stăm cu noi, de fapt, să ne gândim la chestia asta. Au apărut o grămadă de profeţi în digital. Toată lumea predă o lecţie, toată lumea ştie ceva, vinde un curs, toată lumea te dezvoltă spiritual, personal. E o inflaţie de profeţi, de predicatori, de traineri. Pe mine mă oboseşte îngrozitor chestia asta. Aş vrea să vorbesc un pic mai mult cu mine, dar nu mă lasă zgomotul.

J.B&Bihon.ro: Cât de mult frica și manipularea pot schimba o societate?

Tudor Chirilă: O societate care investeşte în educaţie poate să facă progrese mari în zona asta. O societate care nu face nimic pentru a educa propriul popor în termenii lumii în care trăim, 2021, în care educaţia s-a schimbat şi accesul la educaţie şi felul în care este privit copilul în foarte multe societăţi dar şi dezvoltarea lui e total schimbată, pentru acea societate care nu realizează importanţa educaţiei e foarte greu să poată să aibă o relaţie în care să prevaleze asupra fricii şi manipulării.

J.B&Bihon.ro: Crezi că după experienţa lock-down am învăţat ceva ca popor? Am reuşit să depăşim lipsa de empatie, am învăţat să fim parte din comunitate, să reacţionăm constructiv?

Tudor Chirilă: Nu. Comunitatea şi experienţa de a face parte din ea, şi mă refer aici şi la cartiere, la scări de bloc, la diversele forme de comunităţi care există, pandemia nu a făcut decât să îi sperie mai mult pe oameni. Nevoia de comunitate există, dar în acelaşi timp frica de virus i-a separat cumva mai mult pe oameni. De asta oamenii, acum când lucrurile s-au mai relaxat, tind foarte mult să se adune împreună şi să trăiască mai multe experienţe deodată. De asta ne-am gândit şi noi să facem nu un turneu de zece concerte, ci să facem un turneu de zece experienţe în care oamenii până la concert să stea împreună. Oamenii vor să consume totul o dată. Dar o comunitate nu vine doar cu plăceri, o comunitate vine şi cu responsabilităţile individului faţă de acea comunitate, şi fiecare are un rol bine definit. De la felul în care se administreză spaţiile comune ale unui bloc, până la cum se administrază alte locuri comune tuturor participanţilor. Şi atunci asta se învaţă iarăşi prin educaţie, prin faptul că înveţi un copil de mic că nu e singur, că orice acţiune a lui are un impact în societate, că impactul trebuie să îl preocupe, că nu poate să treacă printr-un loc şi să nu fie preocupat de urma pe care o lasă în spate. Sunt chestii care pleacă de la early education (n.r. – educaţie timpurie), şi nu cred că pandemia ne poate învăţa lucruri în zona asta, din păcate.

J.B&Bihon.ro: Începând de la „Hotel Cişmigiu” şi până la „Pandemie” cu Omu Gnom aţi avut multe piese cu mesaj. Astăzi, având atâtea platforme de tot felul, când oamenii fac tot mai greu diferența între adevărat și fals, în ce măsură mesajul transmis prin muzică mai ajunge la oameni?

Tudor Chirilă: Ajunge la comunitatea pe care încerci tu să o creezi şi ar trebui să fii mulţumit cu chestia asta. Ştii, rolul ăsta de mesia e foarte apetisant cumva, şi foarte provocator şi foarte appealing (n.r. atrăgător). Dar e bine să nu pici în plasa asta. Muzica te poate face să crezi la un moment dat că poţi să ajungi să influenţezi mase. Eu nu cred în chestia asta. Dar poţi să pui probleme, şi cei care îţi ascultă muzica se pot gândi la ele într-un fel sau altul. Pe măsură ce înaintezi în vârstă începi să devii mai dilematic şi să vezi că o problemă are mai multe părţi. Că de fapt vrei să ieşi din sfera propagandei şi să intri mai mult în sfera unei poziţionări echitabile faţă de o problemă, doar să o înfăţişezi şi lumea să îşi tragă singură concluziile. Cum nu întâmplător Iisus vorbea în parabole. Cartea lui Andrei Pleşu despre parabolele lui Iisus este absolut senzaţională pentru că, de fapt, Iisus n-a fost un predicator care ştia finalul şi ştia exact unde vrea să ajungă, ci a vorbit în parabole pentru că parabolele, având un final deschis, ele invită la reflecţie, la un soi de gândire critică. Ceea ce cumva uşor-uşor ar trebui să poată să facă şi muzica. „Pandemia” este un exemplu bun, pentru că în „Pandemia” la momentul în care l-am făcut se regăseau şi anti-máscării, dar şi cei pro-vaccin. Clipul era croit în aşa fel încât nu ştiai, este o ironie la adresa măştii, este un protest? Noi la final am avut un statement (n.r. afirmaţie), era un moment foarte critic şi n-am vrut să devenim în niciun fel o mişcare în sine într-o direcţie sau alta. Şi atunci am ales partea ştiinţei, în care am considerat că trebuie să purtăm mască, că trebuie să facem tot ceea ce e posibil să limităm răspândirea. Ca idee, e mai interesant să propui o problemă şi să o araţi, fără să dai şi o direcţie morală.

J.B&Bihon.ro: Foarte mulţi tineri se confruntă cu depresii, atacuri de panică… Unde crezi că greşesc părinţii, unde greşeşte societatea faţă de aceştia?

Tudor Chirilă: Cred că depresia este o boală răspândită în mod echitabil în lumea întreagă. Este vorba de ce se întâmplă cu toată societatea noastră. Ce mă întreb eu este dacă faptul că un tânăr vede zilnic mii de influenceri şi tineri pe Instagram care înfăţişează şi reprezintă vieţi perfecte în poze prefecte, cosmetizate, în care realitatea e de fapt trunchiată, şi mascată, şi reprodusă selectiv, cât de mult îl poate deprima faptul că vede în jurul lui că toată lumea e fericită şi el e căzut? Văd tineri foarte mult conectaţi la tehnologie, extrem de mult, şi uită să trăiască în natură, şi probabil că depresia are strânsă legătură cu caliatea vieţii nostre şi cu calitatea relaţiilor pe care le avem, poate cu nişte părinţi care nu au atât de mult timp de noi. Ca să nu mai vorbim de divorţuri, de familii în care copiii sunt abuzaţi fie emoţional, fie fizic, câteodată chiar şi sexual, şi toate astea n-au cum să nu ducă la o zonă de labilitate psihică, care se poate transforma în depresie până la urmă.

J.B&Bihon.ro: Ce ar trebui să evite şi pe ce ar trebui să se concentreze adolescenţii care îşi doresc să înfiinţeze o trupă? La ce să se aştepte? De ce au nevoie?

Tudor Chirilă: Au nevoie în primul rând de foarte multă tenacitate, de foarte mult curaj, de foarte multă răbdare şi de foarte multă pasiune. Trebuie să întrunească toate condiţiile astea ca ei să poată să răzbească. Au nevoie şi de ghidaj din partea unui mentor, ceea ce nu ştiu dacă se întâmplă foarte mult la noi. Aşa cum mentorii însoţesc în sistemele de educaţie universitară studenţii, aşa e important să fie însoţiţi şi tinerii care pleacă pe drumul muzical, să aibă un mentor. Noi, când am făcut Vama Veche, erau alte vremuri, aveam alt drive, era şi o societate mult mai lejeră, eram şi singuri pe piaţă. Acum competiţia e foarte mare, distribuţia muzicii e foarte greu de făcut, să ieşi la lumină printre zeci de mii de cântece care se lansează zilnic este iarăşi foarte greu, şi atunci ai nevoie un pic de mentorat, lucrurile s-au mai complicat întretimp.

J.B&Bihon.ro: Ai avut vreun moment de cumpănă în cariera ta muzicală, un moment în care ai fost pe punctul să renunţi?

Tudor Chirilă: Nu! De renunţat nu am vrut să renunţ niciodată. Momente de cumpănă, da. Dar până a merge să renunţ, nu. Nu mă văd făcând altceva, chiar dacă succesul a oscilat.

J.B&Bihon.ro: Care sunt lucrurile pe care le tolerezi cel mai puţin şi care sunt calităţile pe care le apreciezi la un om?

Tudor Chirilă: Apreciez la oameni onestitatea foarte mult, şi apreciez fidelitatea faţă de un proiect şi iniţiativa. Îmi plac oamenii cu iniţiativă cărora nu trebuie să le spui ce să facă în fiecare moment. Apreciez oamenii cu spirit antreprenorial şi oamenii care nu dorm în picioare. Îmi plac foarte mult oamenii care nu dorm în picioare şi care au capacitatea de anticipare foarte mare a lucrurilor. Nu îmi place lenea deloc pentru că nu am fost crescut în spiritul ăsta. Sunt leneş la nişte chestii, de exemplu nu strâng hainele de prin casă. Ăsta este un defect al meu groaznic, sper să nu-l moştenească şi copiii şi lucrez acum la asta… Dar în acelaşi timp încerc să merg pe ce am eu bun. Am putere de muncă şi aştept asta şi de la oamenii cu care lucrez. Am o capacitate de a munci şi de a îndura, o tenacitate de care sunt bucuros, şi care pe termen mediu şi lung ştiu că dă roade.

J.B&Bihon.ro: Cum v-aţi simţit din postura „regilor pandemiei”?

Tudor Chirilă: Ne-am autoîncoronat „regii pandemiei”. Dacă nu a făcut-o nimeni şi era tronul liber, l-am luat noi. Am simţit că anul trecut am făcut exact ceea ce a trebuit, să ne dăm nouă concertul care a dat documentarul „Regii pandemiei”, concertul de anul trecut din 29 iulie. A fost pentru noi, de fapt, o gură de aer care ne-a demonstrat că putem să mimăm normalitatea, şi că şi să mimăm e foarte important decât să nu facem nimic. Iar cei 350 de oameni care au fost acolo cred că vor rămâne cu o amintire pe care o vor ţine cu ei până vor închide ochii pentru că este fără precedent, şi ne-am bucurat că în plină pandemie am putut să facem acel eveniment. Ca „regi ai pandemiei” ne-am simţit puternici şi mândri.

J.B&Bihon.ro: Cântaţi la Oradea noua piesă „Îmi pare rău”? Ai spus despre ea că este foarte ne-Vama. De ce?

Tudor Chirilă: Nu ştiu dacă vom cânta „Îmi pare rău”, nu ne-am hotărât, dar s-ar putea să o cântăm. E foarte ne-Vama pentru că e o piesă electronică şi Vama nu face muzică electronică. E o fuziune de electronic cu rock, dar piesa, aşa cum va fi lansată în septembrie, o să vedeţi că e foarte Chemical Brothers, un pic de Prodigy, sunete electronice dar şi analogice. Este o piesă produsă în Anglia, cu o viziune foarte diferită.

J.B&Bihon.ro: Sperăm să o auzim şi în Cetate.

Tudor Chirilă: Ne vedem la Oradea! Sper să reuşim să fim chiar o comunitate!