– Cum a început drumul pe calea şamanismului?

– Primul pas a fost o călătorie în India cu un tip din Bucureşti care era preocupat de şamanismul tibetan. Am fost primul grup de români care am avut audienţă la Dalai Lama. Am avut o săptămână de învăţături cu el foarte interesantă şi frumoasă. După aceea, în anul următor am mers în Peru pentru că deja ajunsesem la nişte experienţe mai interesante: călătorii şamanice, explorări ale unor stări de conştiinţă diferite. Între timp citisem cartea „Şarpele cosmic” a lui Jeremy Narby, un antropolog canadian, în care scrie despre întâlnirea lui cu ayahuasca (n.r. băutură din ierburi cu efecte psychedelice) şi revelaţiile pe care le-a avut în experienţele astea. Şi am zis că fără asta nu pot să înţeleg despre ce este vorba. Şederea în Peru a fost cumva împărţită în trei. Prima parte a fost în jungla amazoniană. Acolo am testat ayahuasca şi am lucrat cu şamani, cu vindecători care folosesc acest leac, considerat un mare spirit protector şi vindecător căruia i se adresează cu Grande Madre, plini de reverenţă şi de respect. Apoi ne-am dus în zona muntoasă a Peru, în Cuzco, unde se lucrează cu frunze de coca şi cu tutun sacru, mapacho, şi apoi am avut timp să vizităm Machu Picchu şi alte obiective turistice.

– Cum a fost experienţa ta cu ayahuasca? Ştiu că nu poate fi luată fără supraveghere.

– Da, aşa este. A fost o experienţă excepţională. Ayahuasca nu poate fi inclusă în categoria drogurilor recreaţionale. E un mare spirit care te pune faţă în faţă cu tine, cu tot ce ai mai întunecat şi mai ascuns. Dacă ştii că tot ce întâlneşti într-o astfel de călătorie interioară sunt doar aspecte din tine, atunci trebuie să te lepezi de frică şi să primeşti. Nu am avut nicio experienţă dureroasă şi neplăcută cu ea. Am avut multe sesiuni şi pot să fac afirmaţia asta. Dar mi-a dat o deschidere extraordinară. Să simţi că pe undeva interferăm cu toţii. În prima experienţă am avut viziunea că mâna dreaptă mi se alungeşte ca energie ajungând să pipăi ale galaxii, să le simt energetic. Eşti copleşit de ceea ce îţi arată. Sigur că nu putem şti care e realitatea, dar îţi dă o foarte mare deschidere care îţi schimbă percepţia asupra lucrurilor. Eu cred că dacă toţi am avea parte de o experienţă de genul ăsta, pur şi simplu n-ar mai fi războaie, pentru că am realiza cât sunt de absurde. Din punct de vedere al creaţiei toţi suntem aici ca să facem ceva bun. Experienţele în sine cu ayahuasca sunt foarte interesante. Încep cu o stare de rău, e obligatoriu să vomiţi, aşa lucrează planta. Nu e uşor, dar ce primeşti e foarte frumos şi merită. Ayahuasca te face să vezi structura esenţială a materiei, a creaţiei, a vieţii. Să vezi cum urcă seva într-un copac, de exemplu.

– Ce alte întâlniri de genul acesta ai mai avut?

– Am avut de exemplu o întâlnire cu un şaman din Groenlanda. Avea o tobă făcută dintr-o vertebră de balenă şi cizme căptuşite cu blană de iepure. Foarte interesantă şi viziunea lui despre lume. Apoi am întâlnit un şaman lakota, amerindian. Cei ca el au un fel de a vedea lucrurile, de a-ţi spune despre tine, de a te citi. Este de fapt ce spune Mircea Eliade, că ating o altă stare de conştiinţă. Dar în drumul meu am ajuns să lucrez mult cu respiraţia holotropică, şi să aflu mai multe despre Stanislav Grof, care este creatorul acestei respiraţii. Respiraţia holotropică este o cale de cunoaştere interioară, de explorare, dar este şi terapeutică. În toate şcolile spirituale respiraţia holotropică este un instrument. Şi în ortodoxie este rugăciunea isihastă în care se spune de respiraţie. Este ceva ce nu poţi să faci fără asistenţă, pentru că trebuie să respiri accelerat şi legat, moment în care creierul se hiperoxigenează şi pur şi simplu intri pe o altă frecvenţă.

– Cine este Stanislav Grof?

– Foarte pe scurt, cehul Stanislav Grof (92 ani), pe care l-am cunoscut şi este încă foarte prezent, în anii ’70 a plecat cu o bursă în Statele Unite, el fiind medic psihiatru. Acolo a prins un experiment făcut de guvern prin Universitatea Harvard. Cercetări asupra stărilor de conștiință cu LSD. S-a lucrat pe două grupuri de subiecți. Unii erau bolnavi în stări terminale și nu puteau accepta ideea de moarte iar ceilalți erau deținuți dintr-o închisoare de maximă siguranță, şi voiau să vadă ce efecte are administrarea de LSD. S-a constatat că bolnavii au putut să accepte mult mai uşor starea lor, ideea că vor pleca, iar la deţinuţii care au fost eliberaţi condiţionat a scăzut foarte mult rata de recidivă. Dar când cercetarea era în punctul culminant s-au terminat fondurile şi atunci Stanislav Grof s-a întrebat cum ar putea să obţină acelaşi rezultat dar fără LSD. Şi a găsit această combinaţie dintre muzică şi respiraţie, care se face pe un colaj muzical de trei ore construit într-un anume fel ca să ajute nişte procese interioare. Asta are oarecum o latură şamanică dacă ne gândim că şi şamanii folosesc mult muzica în întâlnirile pe care le fac. În Peru stai într-un întuneric deplin într-o maloka unde se petrece experienţa, nimeni nu zice nimic, şi la un moment dat auzi şamanul începând să şuiere şi să cânte. Te trec toţi fiorii pentru că ştii că o dată ce ai luat licoarea nu mai e cale de întoarcere. Muzica de fapt este o vibraţie care susţine energia grupului.

– Eşti astrolog cu diplomă. Unde se poate studia Astrologia în România?

– Sunt trei şcoli în România. La noi încă este la început şi sunt mari probleme acum cu Colegiul Psihologilor şi cu lumea academică în general care consideră astrologia o pseudoştiinţă. Dar nu este adevărat, pentru că dacă ne raportăm de exemplu la Anglia, despre care nimeni nu ar putea spune că este o ţară care permite pseudoştiinţa, acolo sunt totuşi cele mai bune şcoli de astrologie, Universitate, doctorate date în domeniul ăsta. La noi este Şcoala Fidelia de la Simeria pe care o conduce Firicel Ciarnău, profesor de matematică, apoi este Şcoala de Ştiinţe Spirituale a Barbarei Băcăuanu şi mai ţine cursuri şi Jean Hristescu, care acum vrea să îşi atesteze şcoala. Jean este supranumit şi cunoscut ca Vrăjitoarea Electrică.

– Cine atestă o astfel de şcoală?

– Ministerul Învăţământului şi apoi Ministerul Muncii pe partea de recunoaştere a dreptului de a profesa. Există codul CAEN 9609 pentru asta, care include activităţi de astrologie şi spiritism. Eu am făcut Şcoala Fidelia în urma căreia am primit un atestat. Dar pe lângă şcoală este foarte multă muncă individuală.

– Duminică, 14 ianuarie, organizezi un ritual şamanic de Anul Nou avându-l ca invitat pe Northern Deer Alexander. Este vorba de o ceremonie în cinci părți: Ritualul ceaiului, Cutia Magică a intenţiei, Călătoria şamanică pentru Noul An în cele patru lumi, Mesajul personal al spiritului pentru Tine, Predicţii Tarot pentru Noul An. Povesteşte-mi puţin despre eveniment.

– Alexander e grec şi a făcut Facultatea de Stomatologie, dar a fost şi el preocupat de mic copil de şamanismul siberian. Pe mine în ultimii doi ani mă tot duce cu gândul la Serghei Şoigu (n.r. ministrul rus al apărării) al lui Putin pentru că vine dintr-o zonă cu tradiţii şamanice foarte puternice şi adânc înrădăcinate, zona siberiană. Mai este o doamnă, Olga Kharitidi, un medic psihiatru din acea zonă, care are o carte foarte frumoasă care se numeşte „Cercul revelaţiei” în care povesteşte cum din postura de medic psihiatru s-a reîntors la tradiţiile şamanice din Siberia. Olga Kharitidi combină curent în practica ei medicală tradiţii şamanice. Dacă ne gândim că şi Yung a folosit astrologia în practica lui, cred că asta este până la urmă o cale posibilă pentru că este o componentă transpersonală.

– Practicile şamanice şi astrologia sunt o alternativă la şedinţele cu un psiholog?

– Ţi-am spus că acum la noi este o reacţie foarte dură din partea psihologilor împotriva acestor lucruri. Dar eu cred că ar trebui să fie un efort comun, combinat. În jungla amazoniană, la centrul şamanic unde am stat zece zile, erau oameni din toată lumea care nu găsiseră suport în medicina tradiţională, medicii ridicau din umeri şi nu le puteau face nimic. Am văzut acolo un tânăr francez care era incapabil să îşi folosească picioarele, umbla în cârje. Cât timp am stat eu acolo se vedeau deja progrese simţitoare. A fost şi un film, „Ultimul şaman”, despre experienţa unui tânăr tot francez cu o depresie severă care reuşeşte printr-un astfel de tratament să se împace cu el şi cu lumea, să ajungă la un echilibru. Lucrul şamanic îţi oferă şi nişte instrumente pe care apoi tu le ai la tine ca un kit de supravieţuire la care poţi apela oricând. Ceea ce consideri tu că e o realitate definitivă îţi arată că poţi să o schimbi, poţi să o modelezi. Starea de tensiune apare în momentul în care te simţi neputincios în faţa unor lucruri pe care nu poţi să le schimbi. Dar totuşi poţi măcar să controlezi starea ta şi asta e important. Pe pictorul Alex Grey l-am cunoscut la Moscova. El povestea că termina Facultatea de Arte Plastice şi era hotărât să se sinucidă pentru că nu vedea nimic bun înainte. Într-o seară l-a sunat unul din profesorii lui şi l-a chemat la o petrecere unde se folosea şi LSD. Acolo, în fundul întunericului, spune el, a găsit lumina. Eu nu pledez pentru folosirea inconştientă a substanţelor ăstora, dar LSD este derivat din cornul de secară care se folosea din antichitate la Misterele din Eleusis, în ceremoniile sacre. Noi l-am desacralizat astăzi ajungând să-l facem un drog folosit fără minte şi fără intenţie bună. Totul este în intenţie, ce vrei să obţii.

– Să revenim la ritualul şamanic de duminică.

– Alexander s-a dus în Siberia şi a învăţat practicile şamanice. Zice şi Mircea Eliade: nu omul decide să fie şaman, şamanismul alege omul. De multe ori erau în postura de şamani oameni care erau fie epileptici, fie cu o diformitate fizică, dar care îi făcea mai senzitivi şi mai capabili să primească informaţii de pe alte niveluri de existenţă. E ceva care ne scapă la care nu avem răspunsuri, nu avem nici măcar întrebările bune. Alexander practică aceste lucruri de mulţi ani iar la Oradea vine pentru a patra oară şi face această ceremonie de început de an care durează câteva ore. Ceaiul este o componentă tipică în ceremoniile siberiene. Se bea ceai şi se fac setări de intenţie pentru Noul An. E foarte important să ne setăm nişte intenţii, pentru că dacă nu o facem noi, o fac alţii pentru noi şi nu ştim cine. Se face apoi o călătorie şamanică foarte frumoasă pe sunete de tobă, fiecare având propria experienţă iar apoi se fac nişte predicţii pentru fiecare persoană care participă pe baza a ce vede Alexander şi cu ajutorul unui limbaj simbolic, Tarotul. Când zicem Tarot şi astrologie lumea e sceptică. Dar nu e vorba decât de un limbaj simbolic care se referă la lucrurile acelea inexplicabile, mesaje care au nevoie să fie transpuse în ceva inteligibil pentru noi.

– Ce înseamnă astrologie electivă?

– Se referă la a stabili, de exemplu, un moment când e cel mai bine să îţi alegi data nunţii, sau să faci o operaţie. Am făcut asta de multe ori. Reperele sunt foarte multe. Luna trebuie să fie într-un anumit fel. Dacă e vorba de astrologie medicală cu intervenţie chirurgicală trebuie să fie mai puţin probabil să se petreacă o hemoragie, să aibă legătură cu organul vizat. Sunt foarte multe criterii. Dacă e vorba de stabilirea datei unei nunţi, trebuie să fie o dată care să activeze în hărţile amândurora nişte zone legate de relaţia de cuplu. Tu ca astrolog ai la dispoziţie un material bibliografic pe care e de dorit să îl parcurgi şi apoi urmează foarte multe ore de practică în care înveţi să faci conexiuni. De asemenea, astrologia orară este o ramură foarte importantă, şi se bazează pe faptul că o întrebare bine pusă are un răspuns şi există o hartă pentru momentul în care ai pus acea întrebare. Astrologul identifică cine e cel care pune întrebarea, cine este subiectul întrebării şi apoi vede care este rezultatul. Asta este o ramură inepuizabilă, de la găsire de obiecte pierdute până la care va fi rezultatul unei relaţii sau cum va fi o călătorie.

– Cât de mare importanţă au zodiile în viaţa noastră?

– Poţi să fii născut într-o zodie şi de fapt ea să nu fie cea mai importantă din horoscopul tău. Când zicem că suntem născuţi într-o anumită zodie asta înseamnă că Soarele e acolo. E vorba de poza cerului în momentul în care ne-am născut. Noi ne raportăm la horoscopul solar. Astrologia este despre energie şi despre lumină. Fiecare zodie descrie de fapt un mod de a fi, un mod de a folosi de fapt energia vitală. De exemplu, fiind Vărsător eşti mai înclinat să îţi foloseşti energia vitală în a-ţi afirma autenticitatea, a nu te înscrie în canoane, a scutura un pic lucrurile „ruginite” şi a vrea să aduci ceva nou. Dar contează foarte mult şi zodia în care ai ascendentul, care şi ea îţi imprimă nişte comportamente, nişte tipare, atitudinea faţă de viaţă. Şi mai e ceva. Fiecare avem în noi subliminal toate cele 12 zodii prezente, că la urma urmei suntem toţi făcuţi din acelaşi material. Doar că avem fiecare mai mult dintr-o parte sau alta. Eu am ţinut cândva nişte ateliere pe care le-am numit „Harta natală: oglindă, hartă, busolă”. În oglindă te cunoşti, vezi care îţi sunt punctele tari, punctele slabe. Eu dacă ştiu că am Marte în Rac, de plidă, ştiu că sunt foarte sensibil la emoţii. Voi încerca să mi le temperez, şi să nu iau hotărâri sub imperiul emoţiilor, pentru că asta e tendinţa mea naturală. Înveţi să îţi întăreşti zonele slabe şi să vezi cu ce poţi construi. Apoi, orice hartă natală descrie cea mai bună viaţă din cele posibile, dacă o cunoşti, cum ar fi ce meserie ţi se potriveşte mai bine. Poţi să îţi faci o evaluare să vezi dacă eşti pe drumul tău şi în acord cu propria harta. Dacă nu eşti, intervine busola care îţi corectează drumul. E un instrument de navigaţie care e acolo, trebuie doar să îl vezi. Problema noastră cea mai mare nu e că nu vedem busola, ci că nu o acceptăm, că nu ne place pentru că noi vrem altceva. Dar e o vorbă veche: fă rai din ce ai! Învaţă să te bucuri de ce ţi s-a dat.

– Am văzut că Asociaţia Astrologilor din România (AAR) are mai multe evenimente la nivel naţional.

– În fiecare an sunt două evenimente mari la care poate participa oricine care are interes pentru lucrurile astea: Astrofestivalul şi congresul AAR. Astro-Festivalul se ţine la Craiova, pentru că preşedinta AAR, Mihaela Dicu, este craioveancă. Vin invitaţi, mulţi dintre ei astrologi străini de mare faimă, se ţin conferinţe. A fost, de exemplu, Chris Brennan care e un foarte cunoscut astrolog tradiţional cu foarte multe cărţi scrise, sau astrologul american Ben Dykes, cu doctorat în filosofie. Anul trecut am avut-o ca invitată pe englezoaica Sharon Knight, preşedinta Asociaţiei Internaţionale a Astrologilor Profesionişti. Avem şi colegi medici care aplică astrologia în practica lor medicală, un exemplu fiind dr. Răzvan Iacob din Bucureşti care a fost membru în formaţia Gaz pe Foc. Este medic internist, gastroenterolog, specializat pe cancere de pancreas, cu studii în care a aplicat astrologia. Sharon Knight a fost impresonată. Congresul AAR se ţine timp de trei zile la Bucureşti, în fiecare an, pe la sfârşitul lui septembrie, început de octombrie. Anul acesta va fi deosebit pentru că împlinim 20 de ani. În plus, avem revista Astrele, un proiect foarte drag mie.