Vorbeşte-ne despre tine, despre parcursul tău professional.
Avocat George Berche: Am absolvit Facultatea de drept din cadrul Universității din Oradea în anul 2015, iar în anul 2016 am absolvit programul de masterat din cadrul aceleiași facultăți, specializarea „Drept civil și procedură civilă”. Am promovat examenul de admitere în barou în anul 2016, și în același an am devenit avocat colaborator în cadrul societății Doseanu&Asociaţii.
Am avut o ascensiune „fabuloasă”, de la un contract pe 3 luni pentru perioadă de probă la un contract pe perioadă nedeterminată în cadrul celei mai mari societăți de avocatură din Oradea. În decurs de câțiva ani o să vă pot spune lucruri mai interesante despre parcursul meu profesional.
Ce te-a atras la profesia de avocat?
G.B.: Sincer, până să încep să profesez nu eram atât de sigur că o să-mi placă. Ştiam că avocatura în România nu este aceeași cu ceea ce vedeam în filme. Am început să fiu atras de această profesie după ce am început să o practic. Aproape zilnic ne lovim de situații noi, care nu sunt reglementate expres în lege, dar la care trebuie să găsim rezolvare, pentru că și acest lucru face parte din rolul unui avocat. Niciodată nu apuci să te plictisești. Nu ai cum.
Un alt lucru important care m-a făcut să-mi placă profesia de avocat este colectivul în care am început să lucrez. Este esențial, pentru o bună formare profesională, să ai colegi pe care să-i „stresezi” cu tot felul de întrebări (banale, de multe ori), pe care să-i pui să-ți verifice „capodoperele” pe care le redactezi, pentru a găsi ei eventuale scăpări sau greșeli în locul judecătorului, ori colegi care se opresc din lucru pentru a discuta cu tine despre presupusa „revelație” pe care tu o ai într-un dosar și să te ajute cu alte argumente să o susții ori să râdă bine de tine și să-ți spună să revii la realitate.
Pe ce ramură a dreptului te-ai specializat?
G.B.: Fiind în cadrul unei societăţi de avocatură, şi nu în cadrul unui cabinet individual, având o gamă foarte diversificată de clienți, nu te poți rezuma la o singură ramură. Cu preponderență lucrez pe dosare în domeniul dreptului penal și al celui comercial, dar am de-a face și cu cauze civile.
Cât este de dificil pentru un începător, tânăr mai ales, să practice această profesie?
G.B.: Perioada cea mai dificilă pentru mine a fost în primele două-trei luni după ce am început să profesez. Trecerea de la teorie la practică a fost destul de grea, având în vedere faptul că în cursul facultății nu ai niciun manual care să te învețe cum se face acest lucru. De asemenea, nici faptul că faci practică în cadrul unui birou, încă din timpul facultății, nu se compară cu exercitarea efectivă a profesiei, deoarece ai cu totul o altă responsabilitate în momentul în care devii avocat.
Ne poţi spune cum ai început activitatea în domeniu? Cu ce dosare? Emoţiile primului contact cu instanţa, în robă…
G.B.: Primele dosare au fost celebrele plângeri contravenționale. În mod normal, o astfel de cauză nu prezintă un grad mare de complexitate, dar cu toate acestea aveam nevoie de aproape o zi ca să scriu câteva pagini. Cu privire la prima experiență în fața instanței, pot să vă spun că atunci am descoperit cât de călduroasă poate fi roba de avocat.
Era un dosar penal care nu era de o mare dificultate, însă când mi-a venit rândul să prezint oral concluziile pe care tot eu le făcusem, am constatat instant că buzele nu prea mă mai ascultau și cuvintele refuzau să iasă, iar roba continua să emane așa o căldură, de parcă ar fi fost izolată termic. Așa că am tras o gură de aer și am încercat din nou. Nicio diferenţă, rezultatul a fost același. Dar a treia oara a fost cu noroc. Am reușit să leg câteva propoziții, după care am trecut direct la concluzii. Pledoaria mea ieșise exact cum am plănuit, cred ca de aia zâmbea și doamna judecător (celor friguroși le pot spune de unde pot face rost de o asemenea robă).
Cum suplineşti lipsa de experienţă, ca tânăr?
G.B.: Prin entuziasm și dorință de afirmare. Știu că în această profesie nu există scurtături. Singura cale spre succes este munca. Ştiu că nu este o cale ușoară, dar eu cred că este una sigură.
Ai fost selectat în cadrul casei de avocatură Doseanu şi Asociaţii. Cum a decurs această selecţie? Există o strategie de pregătire a avocaţilor proaspăt intraţi în cadrul firmei? Programe speciale de pregătire?
G.B.: Am aflat de la un coleg că această societate dorește să recruteze un nou avocat. Mi-am depus CV-ul, m-am prezentat la interviu, iar apoi am parcurs perioada de probă, am primit patru de „da”, și astfel am trecut în etapa următoare.
Cu privire la strategia de pregătire, pot să vă spun că avem un program pe cât de simplu, pe atât de eficient. Îndrumătorii expun probleme de drept ivite în diferite cauze, iar noi trebuie să găsim soluții (preferabil înainte să o facă ei singuri). Cred că munca și cercetarea făcute pentru aflarea soluțiilor și aportul adus la rezolvarea cauzelor reprezintă cel mai benefic mod de a te pregăti, aducându-ți în același timp satisfacție și încredere în forțele proprii.
Ai vreun proces câştigat? Dacă da, ce a însemnat acesta?
G.B.: Sunt câteva cauze pe care le-am câștigat și mai sunt cauze în care mi-am adus și eu contribuția, într-o anumită măsură, la obținerea unei soluții favorabile, alături de ceilalți colegi. Pot să spun că este un real sentiment de împlinire în momentul în care judecătorul concluzionează că ai dreptate și pronunță o hotărâre care-ți este favorabilă. Este răsplata primită pentru munca și dăruirea depuse pentru acel caz.
Ce le recomanzi tinerilor care vor să se îndrepte spre această profesie?
G.B.: Vreau să le spun că trebuie să fie conștienți de la bun început de faptul că există o mare diferență între teorie și practică. Clienții nu vin să-ți expună spețe bine definite, nu-ți aduc tot timpul toate documentele de care trebuie să ţii cont în momentul în care trebuie să analizezi situaţia în care se află ori, și mai rău, nu-ţi împărtăşesc mereu întreaga stare de fapt, ori uită să menționeze aspecte importante pe care ei le consideră nesemnificative.
Așa că, în multe situaţii, vei ajunge în fața instanței și va fi nevoie să improvizezi și să te adaptezi, să ştii să „controlezi” și imprevizibilul. Dar, trecând peste aceste aspecte, trebuie să fii foarte bine pregătit, să știi să-i explici clientului la ce să se aștepte, care sunt șansele de câștig pe care le are și care sunt riscurile la care se expune, bineînțeles raportat la starea de fapt care îți este relatată.
Citiți principiile noastre de moderare aici!