Universitatea Warwick ocupa locul 57 în clasamentul QS World University. Niciodată, Warwick nu a lipsit din Top 10 al universităților britanice. Situată în Coventry, Universitatea Warwick a fost fondată în anul 1965, ca parte a unei inițiative guvernamentale de extindere a învățământului superior. De pe porțile acestei școli au ieși absolvenți care au schimbat lumea într-un fel sau altul, indiferent de domeniul în care au excelat: politică, industria cinematografică, oratorie, academicieni. Printre absolvenți, se află: Stephen Merchant, deținător al premiilor BAFTA, Emmy și Globul de Aur, scriitor, director, prezentator de radio și actor; Guðni Thorlacius Jóhannesson, președinte al Islandei, fost istoric și academician; Andrew Haldane, economist șef și director executiv al Băncii Angliei; Sir Bob Kerslake, fost șef al serviciului public; Baroneasa Valerie Amos, fost lider al Camerei Lorzilor și secretar de stat pentru dezvoltare internațională; Leslie Valiant, doctor în științe informatice, câștigătorul premiului Turing; Oliver Hart, câștigător al Premiului Nobel pentru Economie 2020.

[eadvert]

-Jurnal bihorean: Acum patru veri, scriam despre proaspătul absolvent al Liceului Teoretic Baptist Emanuel, care fusese acceptat să studieze matematica la Universitatea Warwick. O universitate cu o rată de acceptabilitate mică: 10%. Era exponentul unei generații de aur al acestei prestigioase școli, clasa domnului profesor Marius Cicortaș. Acum ești absolvent și nu oricum: cu un calificativ First Class Honours, cel dintâi grad oferit studenților.

-Maxi Morar: Acum patru ani, un tinerel se-ncumeta să ia parte la nebunia vieții lui, o nebunie ce avea să îl trezească la realitate, o nebunie la care se uită acum și nu poate decât să fie mulțumit. Mult n-avea: roțile bagajelor de cală căzuseră pe drum, nici ele nu știau că trebuie să reziste la atâta distanță, vreo 400 de lire cash, un nod în stomac și cam atât.

-J.b.: Și totuși, aveai atâtea planuri, atâtea vise, atât entuziasm…

-M.M.: Octombrie 2016, începutul vieții de student al Universității Warwick. Profilul se intitula MORSE (Mathematics, Operațional Research, Statistics & Economics). Am fost ales membru în Consiliul Studenților și mi-am găsit un job la unul din pub-urile universității. Am dorit să fiu independent financiar din anul I, ceea ce mi-a oferit libertatea să călătoresc și să nu fiu tot timpul stresat cu finanțele sau să cer bani de la părinți. CV în engleză? Nici vorbă. CV în carne și oase, direct. M-am îmbrăcat frumos și am zis că nu am nimic de pierdut. Le-am comunicat motivele pentru care aș fi candidatul ideal – evident nu eram nici pe-aproape – dar a fost suficient să le câștig încrederea.

Așa am devenit o figură cunoscută, eram poreclit „blondinul”. Cel mai mult îmi plăcea să vorbesc cu oamenii. Îmi mai spuneau unii colegii că mi-am greșit cariera. Nu păream studentul tipic la matematică – statistică.

-J.b.: Cum ai găsit sistemul lor de învățământ? Cum e o zi din viața unui student care primește calificativul First Class Honours?

-M.M: Sistemul e genial. Mi-a depășit toate așteptările. Catedra de Statistică – una dintre cele mai bune din Europa. Profesori din toate colțurile lumii. Laboratoare, infrastructură, biblioteca, totul era la îndemână. Nu prea aveam motiv să ies din incinta universității. Mă simțeam ca în filme. O zi din viața mea se desfășura în felul următor: mă trezeam pe la 7-8, cursuri până pe la ora 17, cu pauze (timp în care mergeam la tennis, gym, chiar dans și lecții de actorie într-o vreme, sau ieșeam cu prietenii prin campus). De la ora 18 încolo, fie job, fie îmi făceam proiectele.

-J.b.: Ai o amintire care face ca acea zi să nu semene cu alta din viața ta de student?

-M.M.: Una dintre amintirile mele favorite este următoarea: în noaptea dinaintea unui examen, pe la ora 2-3, mă trezește o colegă să ne întâlnim în bibliotecă, deoarece era stresată și avea nevoie de „maxi vibes” – ceea ce pentru mine a cântărit mult, să fiu un real sprijin pentru prietenii mei. Viața era pe repede înainte. Cursuri, lucru, alte responsabilități, trebuia să țin pasul, și așa a fost până la final. Motivația mea era să fiu puțin mai bun decât ieri.

– J.b.: Și la job cum se derulau lucrurile? Fiindcă și aici ai avut parte de întâmplări și întâlniri deosebite…

-M.M.: Curând am ajuns să lucrez la un centru de conferințe din campus, să servesc vin somităților. Doamne, câte discuții, câte amintiri. Acel centru de conferințe găzduia orice eveniment științific sau de business afiliat Universității. Profesori precum Dennis Novy, Herakles Polemarchakis, George Akerlof, care este fiul lui Janet Yellen, fost șef al Sistemului Federal de Rezerve al SUA (the FED), sau chiar Warwick Vice-Chancellor Stuart Croft, pe care deseori îi vedeam la televizor ori pe internet, am avut prilejul să-i întâlnesc acolo. După care am predat matematică, în cadrul unei academii online din Statele Unite. Eu lucram/lucrez (încă mai dețin postul de contractor) ca „Grader” – corectam lucrările studenților, le dădeam sfaturi, îi ajutam să înțeleagă unde greșeau. De câteva ori pe săptămână, aveam “office hours”, timp în care răspundeam live la orice întrebare mi se adresa.

Studenții mei erau din clasa a V-a și până în ultimul an de liceu. Ba chiar și pregătire pentru olimpiadă pentru cei din ciclul gimnazial. Practic, eu veneam în completarea profesorului și mă asigurăm că elevii au înțeles și pot aplica ceea ce li s-a predat.

În anul III am luat legătura cu un om de afaceri britanic din industria imobiliarelor, pentru a automatiza anumite procese din cadrul companiei lui.

– J.b.: Te-ai remarcat cu o disertație atipică, așa cum ești, poate, un matematician atipic. Mai degrabă, unul cu chip de înger. Însă unul extrem de tenace…

-M.M: Asta e partea frumoasă a lucrurilor. De menționat faptul că în calculator am un fișier de peste 150 de aplicații de internship-uri și job-uri la care nu am fost acceptat. Nu e nimic, merg înainte, mi-am spus. Iterezi și reiterezi până când reușești.

Viața de masterand nu m-a luat neapărat prin surprindere, însă a fost greu. Specializare Statistică Aplicată, Data Science, Machine-Learning, domenii tot mai bine conturate în zilele noastre. Am decis să continui să lucrez, în paralel, în automatizări, însă eram conștient că va trebui să tai din activități, ceea ce a fost puțin dureros, dar necesar. Disertația mea, atipică de altfel, se intitulează „Descifrând umorul și distanța semantică dintre cuvinte” – un studiu în colaborare cu Departamentul de Psihologie, care analizează cât de amuzante sunt cuvintele și de ce. Umor în miniatură, cum îmi place să îl numesc. Mai mult, am căutat să ofer o dimensiune matematică asupra cuvintelor, astfel încât să ne putem uita la ele așa cum ne uităm la o hartă.

-J.b.: Este clar că ai impresionat asistența, profesorii…

-M.M.: Iată-mă absolvent, spre mândria părinților, cu un calificativ First Class Honours, cel dintâi grad oferit studenților. Nu rezultatul în sine e important, ci tot tumultul de informații și experiențe acumulat. În continuare, deși nu doresc neapărat să iau o pauză de la Matematică-Statistică, intențiile mele se îndreaptă înspre Project Management și mediul antreprenorial. Momentan lucrez de la distanță, fapt ce îmi oferă flexibilitate și posibilitatea de relocare.

– J.b.: Care a fost experiența ta ca român în UK?

-M.M.: În fiecare an, am remarcat că doar doi români au fost admiși la profilul acesta pe care l-am studiat eu. În ceea ce privește maniera în care sunt priviți românii în spațiul academic britanic, în special în aria științelor naturale, experiența mea a fost una favorabilă. De fiecare dată când pomeneam că sunt român, mi se aducea la cunoștință faptul că românii veneau foarte bine pregătiți și erau dornici să fie cei mai buni.

Însă cred că cel mai important lucru pentru mine a fost să am prieteni cu aceeași viziune, aceeași flacără pentru cunoaștere și pentru a nu se da bătuți. E vital să știi că nu ești singur, nu ești pe cont propriu. Oamenii, în special românii din UK, se ajută între ei. Pot să zic că o familie de români din Londra m-a adoptat și ori de câte ori aveam nevoie de ceva, erau trup și suflet pentru mine.

-J.b.: Cum îți vezi pașii în carieră?

-M.M. Rămân în România? Prea devreme să răspund, însă există o oarecare posibilitate. Dacă ar fi, însă, să am un îndemn pentru cei care se gândesc să studieze în Anglia, nu pot decât să vă spun DA, mergeți, vedeți, trăiți, simțiți pe pielea voastră. Impresia mea e că nu veți regreta.

-J.b.: Îți mulțumesc pentru timpul acordat și sunt onorată că am obținut un interviu de la tine.