JB: Sunteţi un candidat surpriză la Primărie. Studiaţi politică, dar nu aţi făcut până acum politică. Daţi oarecum sare şi piper cursei pentru fotoliul de primar. Aveţi un C.V. suprinzător şi păreţi gata să demonstraţie – dacă mai trebuie – că o femeie frumoasă poate fi şi o femeie deşteaptă. Sunteți şefă de promoţie la Relaţii Europene, masterand la European Studies, cu bursă de studii. Interpret, translator, fost fotomodel….
Elena Sim: Şi mamă sută la sută. Am un băiat, Luis, olimpic la matematică. Şi vreau să spun că nu am obţinut nimic clipind din gene. Venim dintr-o familie cu şapte copii. Cinci băieţi, mai mari, iar la urmă am venit noi, gemenele. Port copilăria cu mine oriunde aş merge şi nu am uitat niciodată să fiu copil. Mi-am trăit copilăria alături de sora mea, iar apoi alături de băiatul meu. Întotdeauna, eu şi sora mea am fost foarte ambiţioase. Ne-am dorit să facem ceva în viaţă. Am fost întotdeauna premiante în liceu. Am terminat la secţia de chimie – biologie. În facultate, nu a fost uşor să fii şef de promoţie. Când am intrat eu în facultate, băiatul meu a început clasa I. Am învăţat împreună. Aveam colegi din ţară şi din străinătate: din Franţa, din Norvegia, care nu aveau alte obligaţii. Am strâns din dinţi şi am reuşit ceea ce mi-am propus: să fiu prima.
Vorbiţi-ne despre perioada petrecută în Canada, în Africa de Sud. V-am văzut la Oradea alături de membrii Fundaţiei Nelson Mandela….
E.S. – Ideea aceasta cu plecarea în străinătate ne-a venit, mie şi surorii mele, nu ştiu de unde, dar a venit pe la 14-15 ani. Îmi amintesc că mergeam pe uliţă cu mama prin Roit şi îi spuneam că ne vom întoarce cândva acasă la volanul a două maşini frumoase. Asta ne doream noi, atunci, în copilărie. Mama râdea… şi probabil nu credea. Aveam să şi reuşim asta, la doi ani după ce am plecat în Canada. Ne-am întors pe 15 august, de Sfânta Maria… Am plecat cu vize de studenţi. Prima oară nu am luat viza, am mers şi a doua oară, nu am renunţat. Am demonstrat câtă familie lăsăm în spate, câtă avere. Aşa era atunci… Am petrecut patru ani în Canada. Doi ani nu am putut să ne întoarcem, fiindcă biletul era scump. Am mers la un prieten al fratelui nostru. Acolo toată lumea ne spunea că suntem frumoase. Ca să primim joburi în modelling am făcut doi ani cursuri la Eleanor Fulcher International, Modelling & Acting Agency.
Despre joburile de fotomodel…. Te învaţă această profesie să fii mai riguros cu tine, în primul rând…
E.S. Nu puteam primi joburi dacă nu aveam studii. Atuul nostru a fost, în prezentări, că eram gemene. Ieşeam pe scenă doar în tandem. Şi produceam efectul scontat. Vă daţi seama, dacă am fi ieşit pe rând nimeni nu-şi dădea seama că suntem gemene. Am făcut prezentări la haine, rujuri, bijuterii. Am primit apoi joburi şi la Viena, la Padova. Dar asta a fost la 20 de ani. La 28 de ani l-am avut pe Luis şi priorităţile mele s-au schimbat. Vorbeam fluent engleza, dar am vrut să mă perfecţionez şi m-am înscris la Facultate. În timpul sesiunii, trei săptămâni nu ieşeam din casă, decât să duc şi să aduc copilul de la şcoală. Credeţi-mă, la facultate nu era sufcient să clipesc din gene, să fiu o fată frumoasă. Apoi, ca să vă răspund la întrebarea precendentă, a venit şi job-ul pentru a fi traducător pentru o fabrică de piese de maşini în Africa de Sud. Am fost acolo cu băieţelul meu. Datorită acestui job am cunoscut-o şi pe doamna ambasador al Africii de Sud, atunci când a fost la Oradea cu Fundaţia Nelson Mandela. E un om extrem de modest, de cald, calităţi poate surprinzătoare când vorbeşti de o asemenea poziţie. Am păstrat legătura, doamna mi-a răspuns la fiecare e-mail.
V-a marcat perioada petrecută în Africa de Sud?
E.S. Da, acum scriu o carte: Valurile vieţii. Vreau să fie un best-seller. Am strâns în Africa de Sud multă documentaţie despre problemele dintre albi şi negri. Apartheidul nu e doar o poveste. Acolo, încă oamenii nu primesc joburi doar fiindcă sunt negri, nu sunt acceptaţi în sistemul de educaţie doar fiindcă sunt negri. La putere sunt olandezii, britanicii… Deoacamdată, însă ocupaţia mea e să traduc diverse cărţi în limba engleză, pentru edituri.
Frumuseţea ajută sau încurcă…
E.S. Sunt conştientă de rezerva oamenilor când aud că am lucrat sau mai lucrez ca fotomodel. Mulţi poate îşi spun: „Ce poate să ştie un fotomodel despre viaţă, greutăţi, politică”? Ei bine, pot să îi asigur că sunt mai mult decât o fată frumoasă. Asta nici măcar nu e meritul meu, vine de la Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Pot să îi asigur pe oameni că tot ceea ce am obţinut până acum am făcut pe cont propriu. Şi pot să spun că sunt mândră de mine. Nu am primit nici de la mama nici de la tata, căci nici ei nu au avut de unde să-mi pună la dispoziţie bani, bunuri. M-au sprijinit însă întotdeauna moral. Şi asta nu înseamnă că cei care au avut un start bun, ajutaţi de părinţi, trebuie desconsideraţi. Viaţa vine cu urcuşuri şi coborâşuri pentru toată lumea.
Face, oarecum senzaţie faptul că dumneavoastră sunteţi candidata la Primărie a PRU, iar sora dumneavoastră geamănă e purtătorul de cuvânt al Partidului Mişcarea Populară…
Am sesizat în ultima vreme „îngrijorarea” presei că am o soră în alt partid. Ei bine, mesajul meu e că dacă noi nu ne batem capul cu asta, alţii trebuie să o facă cu atât mai puţin. Vă daţi seama că noi atunci când ne întâlnim nu discutăm politică. Parcursul nostru în viaţă a fost oarecum identic şi întotdeaună umăr la umăr şi braţ la braţ. Sunt şi alte situaţii de rude, la vârful politicii locale, din partide mai mari, istoric pe poziţii antagoniste, dar e mai interesantă situaţia noastră. Cred că noi dăm mai bine în poză!
Aţi pornit la drum pentru a demonstra că o femeie poate gestiona la fel de bine o poziţie ce părea mai degrabă rezervată bărbaţilor….E Oradea, sunt orădenii pregătiţi să aibă o femeie primar.? Vă întreb asta, fiindcă doamne cu mai multă experienţă politică au simţit nevoia să impună în propriile formaţiuni cote de reprezentativitate obligatorii pentru femei. De ce aţi ales să candidaţi, e o întrebare legitimă?
E.S. Întotdeauna mi-am dorit să fac bine pentru oameni. Aceasta este şansa mea pentru a face asta. Este nevoie atât de mare de schimbare. Oamenii obişnuiţi – cei care trăiesc din salarii, care nu au firme sau afaceri de milioane – toți aşteaptă schimbarea asta din 1989. Prin faţa lor s-au perindat iar şi iar acelaşi gen de candidaţi, care-şi urmăresc propriul interes. Eu sunt altceva. Pe mine nu mă interesează decât fericirea oamenilor din acest oraş. Vreau să dau o dată la o parte toată birocraţia şi corupţia să fac astfel încât lucrurile să fie clare. Instituţia publică să fie capabilă să ajute oamenii şi să aplice legea acolo unde trebuie. Spunem mereu că avem legi, dar nu se aplică. Nu mai departe, decât în urmă cu cîteva zile, pot să vă dau un exemplu care m-a revoltat. Eram în apropierea locului de joacă al copilului. Lângă noi, tineri care beau, fumau. Ştiu că e interzis să bei, să fumezi în asemenea locuri. Unde erau cei care trebuiau să aplice legea? În birouri?
Ceea ce doresc eu este să mă concentrez mai mult pe vieţile oamenilor. Degeaba schimbăm viaţa oraşului şi ajungem cel mai faimos oraş din România, dacă oamenii în casele lor rămân la fel de nefericiţi, cu salarii la fel de mici, împovăraţi de datorii, de taxe mari. Oraşul se schimbă, se fac poduri, drumuri, dar din păcate omul rămâne nefericit, acolo, în casa lui. Se fac autostrăzi, foarte bine, dar dacă omul nu are bani să-şi cumpere maşină să circule pe autostrăzi, ce am făcut? Voi continua toate proiectele bune ale acestui oraş şi voi face încă multe altele noi, dar oamenii oraşului, orădenii, nu mai trebuie neglijaţi. Oamenii sunt oraşul!
Sunteţi pregătită pentru a fi primar? E un job care te solicită 100%.
E.S. Acum chiar sunt pregătită. În ultimii zece ani prioritatea mea numărul unu a fost copilul meu. Dar nici înainte nu am dus o viaţă foarte diferită. Eu nu beau, nu fumez, nu ies niciodată în cluburi. Nici nu ştiu cum arată un club pe dinăuntru, nu ştiu cum arată viaţa de noapte a oraşului. Copilul meu se culcă la ora 21,00, doar nu o să-l las singur în casă. Nu că aş avea ceva împotriva celor care ies în cluburi. Dar asta sunt eu, am alte preocupări. Eu scriu mult, citesc, studiez. Sunt sportivă, practic tenisul, jogging-ul, am o viaţă organizată.
La baza Partidului România Unită stă Doctrina Național-Democrată. Acest curent a fost inițiat şi dezvoltat în perioada antebelică și interbelică de savantul Nicolae Iorga. Partidul România Unită îşi asumă, însă, această doctrină într-o variantă modernă, adaptată provocărilor din timpurile noastre. Preşedintele Bogdan Diaconu ne-a obişnuit cu un gest destul de radical, ce duce mai mult spre politica lui Viktor Orban…
Pledaţi apoi pentru „România Românilor. A tuturor Românilor şi nu numai a Românilor”. Nu ezitaţi să aduceţi în discuţie Constituţia caere spune că: „ Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate popoare străine”…
E.S. PRU este un partid naţionalist. Nu suntem însă extremişti. Eu sunt foarte patriotă. Am fost plecată în atâtea alte locuri şi nu am rămas pe nicăieri, tot acasă mă întorc. Am primit joburi la mii de kilometri distanţă. PRU este un partid care mă reprezintă. Are valorile şi principiile după care trăiesc şi eu. Copilul meu, copiii noştri să aibă un viitor aici. În ultimii patru ani m-am specializat în politică, dar nu vreau să fac neapărat politică, pentru că, din câte văd eu, înseamnă să spui multe şi să faci puţine. Eu, dacă s-ar putea, de mâine m-aş pune pe treabă să fac fapte. Studiez politica la şcoală, ştiu cum se face politică şi în China şi în Rusia, dar la Primărie voi face administraţie, nu politică. Nu vreau să se mai întâmple ca atunci când m-am întors din Africa de Sud, iar pe Aeroportul din Budapesta am fost sunată că nu avem apă caldă. Am zis că e o glumă, dar după 27 de ore de zbor am făcut duş cu apă rece, aşa cum nu s-a întâmplat în Africa de Sud! Vreau ca oamenii, orădenii să nu mai fie nevoiţi să facă mii de kilometri să-şi găsească un job. Vreau să poată lucra acasă. Fiindcă acum nu mi-am găsit un job în Oradea, conform pregătirii mele, mă duc direct la Primărie.
Simţiți tensiunea percheziţiilor, a cătuşelor, la adresele primarilor, dar păreţi hotărâtă….
E.S. Pe noi, aşa cum spunea preşedintele PRU Bihor, profesorul Ioan Romoşan, ne mai ajută şi structurile statului, precum DNA-ul care destructurează legal şi din partea roşie şi din partea galbenă. Noi nu avem un asemenea trecut…
Citiți principiile noastre de moderare aici!