La nici o lună, albumul ajunge şi în Bavaria Underground, joi, 5 martie, cu un concert ce va începe la ora 21:00. Despre „Gloria”, despre concerte şi fani am povestit cu Doru Trascău, frontmanul formaţiei The Mono Jacks.

C.B: Cine este Gloria alături de care se scrie istoria?

Doru Trascău: Gloria este un nume de femeie și îmi imaginez că este o femeie teribil de frumoasă. Gloria poate să te înșele, însă. Gloria poate să te facă să faci tâmpenii și, cu toate astea, o dorim cu toții. Gloria te poate determina să înfăptuiești lucruri mărețe, este o frământare sau o căutare a unui sens. Gloria te poate ucide. Gloria este șansa noastră de a deveni nemuritori. Toată povestea asta se regăsește în mai multe piese de pe noul nostru album.

C.B: Mai întâi sunt versurile sau muzica?

Doru Trascău: De-a lungul anilor am stat alături de mulţi artişti şi am văzut că procesul de compoziţie diferă de la om la om. La fel cum divers bucătăria fiecărui restaurant, chiar dacă se gătesc mâncăruri similare, fiecare chef are propria lui reţetă. În ceea ce mă priveşte muzica e mereu prima, aşa ia naştere totul.

C.B: Spune-ne povestea lui Ştefan Teişanu, alături de care ai scris versurile pieselor.

Doru Trascău: Despre Ștefan am o poveste întreagă. În vara anului 2019 plecam spre Iași. Urma să urcăm pe scena Festivalului Rocanotherworld. De obicei plecam la drum împreună, cu duba. De data aceasta eu am luat avionul foarte de dimineață pentru că eram invitat să vorbesc la o dezbatere pe teme culturale unde urma să povestesc despre muzică. În dreapta mea se aflau Vlad Alui Gheorghe, om de bază în proiectul Adam’s Nest și scriitorul Marius Chivu. În stânga mea, conversația era ghidată de Ștefan Teișanu pe care îl cunoșteam chiar atunci. Mi-a plăcut acea după-amiază, mi-au plăcut poveștile auzite de la Ștefan și dialogul care a decurs atât de firesc.
Șase luni mai târziu am decis să-l sun pe Ștefan, omul cu care mă văzusem o singură dată în viață, și să-i propun să mă ajute să scriem textele pentru album. Din când în când, mai citeam ce scria pe profilul lui de Facebook și nădăjduiam că dacă mă va refuza măcar îmi va îngădui să mă inspir din cugetările sale. Din fericire, Ștefan a avut doza de inconștiență de care aveam nevoie și a răspuns ,,da”. A început să scrie chiar din noaptea în care i-am trimis primele trei piese și pentru că după puțină vreme lucrurile deja se mișcau în direcția bună am hotărât să facem un writing camp. Așa că am fugit trei zile la Cluj, orașul unde locuiește Ștefan, și ne-am pus pe treabă. O mare parte din timp am scris în barul lui care se numea ,,Vorbe”. Universul are un umor aparte. Mi se pare extraordinar faptul că a trebuit să merg până la Cluj ca să-mi găsesc cuvintele pentru ,,Gloria” într-un loc care se numește Vorbe. Într-una dintre seri, Ștefan a venit cu ideea de a customiza mesajul de pe firmament și nu am avut nimic împotrivă ?. Au fost trei zile intense în care am scris și cântat încontinuu. Ștefan a muncit pe rupte și au fost dăți în care a scris și rescris de 3 ori aceeași piesă. Am convingerea că nu a scris nici pentru el nici pentru mine, ci că a scris, de fapt, pentru muzică. Am continuat să scriem oriunde ne lovea inspirația. Am intrat, apoi, în studio să înregistrez vocea. Chiar și pe ultima sută de metri ne conversam și făceam ajustări de ultimă oră. Nici în visele mele nu aș fi crezut că o să am noroc de o asemenea colaborare. Ștefan semnează cea mai mare parte din versurile albumului și s-a achitat glorios de această sarcină. Mă bucur că am cunoscut un om adevărat, un om inspirat, dar mai ales un om care este ,,locuit” pe dinăuntru.

C.B: Cine a realizat coperta albumului şi care este semnificaţia ei?

Doru Trascău: Este creația artistei Luisei Cube pe care am întâlnit-o, prima dată, la Zilele Orașului Ghiroda. Știam că îi place muzica noastră și că vine de la Timișoara (care e foarte aproape) special ca să ne vadă. Știam, de asemenea, că Luisa pictează. Cu ocazia lansării noului album, ne-am gândit să lansăm o provocare. Am vrut să vedem portofoliile acelor oameni care au înclinații artistice și care ne ascultă muzica. Voiam să creăm coperta albumului împreună cu cineva căruia îi este dragă muzica noastră. Am primit multe email-uri și propuneri faine. Luisa ne-a scris că ar vrea să încerce și ea să facă ceva și după un scurt brief ne-a și trimis o propunere. Odată cu propunerile ei, Gloria a început să prindă formă. Punct cu punct. Apoi artista ne-a mai trimis vreo 12 planșe, toate realizate în aceeași manieră meticuloasă, pointilistă. Luisa a reușit nu doar să picteze o copertă, ci a creat o poveste întreagă, poveste pe care sperăm să o vedem și într-un vernisaj la un moment dat.

C.B: Te-a impresionat vreodată povestea vreunui fan astfel încât să compui o piesă?

Doru Trascău: Nu, dar mie îmi plac poveştile, aşa că cine ştie

C.B: La ce crezi că vibrează cei care ascultă piesele The Mono Jacks?

Doru Trascău: Nu am de unde şti cu precizie dar sper că vibrează la sunet, la emoţie şi la frumos. Compunem cu bucurie şi cântăm cu la fel de mare bucurie. Privim povestea asta ca pe un dar şi suntem recunoscători pentru ce ni se întâmplă. Dacă ne întrebăm ce anume mişcă rotiţetele din angrenajul emoţional al ascultătorilor noştri am senzaţia că am privi toată povestea asta ca pe un produs pe care nu doar că vrem să-l înţelegem dar să îl şi îmbunătăţim. Ei bine, chiar daca în teorie sună bine, în practică noi suntem foarte instictivi şi aşa vrem să rămână lucrurile.

C.B: Cum ţi se par concertele din cluburi faţă de acum zece ani? Ce s-a schimbat?

Doru Trascău: În primul rând sunt mai multe cluburi acum. Cluburile care existatu şi acum 10 ani sunt, de obicei, mai bine dotate. Măria Sa, publicul, este mai interesată de scena live faţă de intereseul pe care îl simţeam cu un deceniu în urmă. Per total, e de bine.

C.B: Ce preferi? Concerte afară, cu intrare liberă sau concerte pe bilete?

Doru Trascău: Fie că sunt concerte în club sau în aer liber, prefer concertele pe bilete. Biletele sunt votul de încredere pe care artiştii îl primesc din partea publicului. Biletele reprezintă interesul cetăţeanului pentru un act artistic. Sunt situatii când participi la zilele oraşului „X” sau la evenimente care sunt finanţate de autorităţile locale. Artistul primeşte onorariul standard şi lumea va fi prezentă în număr mare. Chiar dacă în situaţii ca acestea câştigăm de obicei nişte fani noi, având în vedere expunerea mare, nu e un model de promovare pe care ni-l dorim.

C.B: Ce se întâmplă în mintea ta?

Doru Trascău: Aş vrea să ştiu şi eu. Când am să ştiu am să scriu o carte.

C.B: Ai făcut graphic design. Cum ai caracteriza lumea de azi prin câteva simboluri?

Doru Trascău: Consum, frică şi perfecţiune. Acestea sunt trei simboluri care cred eu că se regăsesc permanent în cultura actuală.

C.B: „Viaţa începe atunci când ai decis”. Avem curajul să decidem? Tu ai decis?

Doru Trascău: „Viata începe atunci când ai decis” nu e o chestiune care ţine de bravură. Nu am un răspuns magic pentru chestia asta şi în nici un caz vreo reţetă. Viata asta însă este doar a mea şi numai mea, aşa că eu am decis!