În curtea exterioară a Cetății Oradea se lucrează, de săptămâna trecută, la construirea soclului lucrării monumentale ecvestre. Locul exact a fost stabilit în curtea exterioară vestică a cetății, între corpurile K, J și aripa vestică a palatului princiar, în mijlocul ruinelor bastionului poligonal din secolul XVI, identificat de cercetările arheologice efectuate în perioada 2014-2015 și marcate în pavimentul curții.
Poziția statuii în interiorul amprentei bastionului descoperit și marcat în paviment a fost astfel aleasă încât să se afle cât mai aproape de mijlocul geometric al acestuia și totodată să nu suprapună cablurile electrice pozate aici respectiv canalizarea de apă pluvială.
Fundația monumentului e un volum prismatic de 484x165x20 cm iar soclul, postamentul statuii va avea dimensiuni de 484 x 320 cm. Pe fața sudică a soclului, în zona superioară se va grava în piatră inscripția SANCTVS LADISLAVS REX.
Statuia va fi amplasată în memoria celui considerat, îndeobște, întemeietor al orașului și va fi dezvelită, cel mai probabil, în luna iunie, în cadrul festivalului anual Zilele Sfântului Ladislau.
„Regele Ladislau I. cel Sfânt (1046 – 1095) a fondat inițial la Oradea o prepozitură, apoi spre sfârșitul domniei lui, a mutat sediul episcopiei de Bihor de la Biharea la Oradea, punând bazele urbei de pe Criș.
[eadvert]
Monumentul se va compune dintr-un soclu cu miez din beton armat, placat în exterior cu plăci de calcar, de grosime de 12 / 20 cm, având o fundație din beton armat, cu un volum de 165x484x145 cm și statuia regelui-cavaler, turnat în bronz”, se arată în descrierea proiectului de amplasare.
Anul trecut, la conferința organizată de Episcopia romano catolică împreună cu Primăria Oradea, tocmai pentru a anunța acest proiect, episcopul László Böcskei, spunea că ideea realizării acestei statui s-a născut în anul 2017, cu ocazia comemorării a 825 de ani de la canonizarea sfântului. Episcopul romano-catolic de Oradea a explicat motivul alegerii Cetății Oradea ca loc al amplasării Sf. Ladislau:
„Cetatea este strâns legată de viața Sfântului Ladislau. Acesta a trăit efectiv aici, fiind un promotor al artelor, al culturii, al dreptului și a spiritualității, lucruri care au făcut ca Oradea să ajungă pe harta mare a Europei. Prin amplasarea acestei statui în Cetatea Oradea, dorim să evidențiem și mai mult acest spațiu atât de important pentru istoria aproape milenară a episcopiei noastre. În câteva zile, statuia va ajunge în oraș, urmând ca după ce va fi amplasată să intre în patrimoniul bunurilor culturale ale orașului”.
Statuia are o înălțime de 5,3 metri și a fost realizată după modelul artistului plastic Deák Árpád. Monumentul a fost turnat în bronz de Ovidiu Petroman la atelierul Artcast din Zimandu Nou, județul Arad, același care a realizat statuia Regelui Ferdinand din Piața Unirii. Costul lucrării a fost de circa 260.000 de euro, Primăria Oradea și-a asumat să construiasă soclul. La final, lucrarea statuară va intra în patrimoniul public al municipiului.
Lucrarea îl reprezintă pe regele maghiar în postura de cavaler, echipat cu armură.
Cine este Sf. Ladislau?
Pagina catholica.ro a publicat un dosar de presă care conține un portret al personajului istoric sanctificat ulterior:
„Ladislau s-a născut în anul 1046 în Polonia, linia dinastică de care aparținea fiind considerată în acea vreme uzurpator al tronului Ungariei. Părinții lui au fost Béla I, viitorul rege al Ungariei și prințesa Richeza, fiica regelui Mieszko al Poloniei. Familia s-a întors în țară încă în anul nașterii lui Ladislau, așezându-se în cetatea Bihariei, unde Ladislau și-a petrecut cea mai mare parte a tinereții copilărind în curtea tatălui său, începând de la mijlocul anilor 1060 deținând calitatea de principe al ducatului Bihariei, titlu rezervat în acele vremuri pentru moștenitorii tronului Ungariei. De aici se trage profunda sa relație cu meleagurile din vestul țării. De la moartea lui Ștefan I, în anul 1038, și ridicarea pe tron a lui Ladislau I, Ungaria medievală a fost zguduită de războaie civile și conflicte dinastice. Principalele merite ale domniei sale au fost consolidarea Bisericii și a credinței creștine, respectiv asigurarea ordinii și a siguranței interne a țării. În urma războaielor purtate cu succes în Boemia, Rusia și în frontierele estice ale țării împotriva nomazilor, s-a format în jurul lui imaginea cavalerului de neînvins, care mai târziu s-a reflectat sub forma numeroaselor legende și tradiții populare legate de persoana și faptele regelui. Statura lui voinică cât și sfințenia vieții sale sunt trăsături caracteristice ale sfântului rege, amintite și în legenda de canonizare, redactată pe la sfârșitul secolului al XII-lea.
În anul 1079 s-a căsătorit cu prințesa germană Adelhaid, fapt care a contribuit la menținerea păcii în Europa. În același timp însă cuplul regal a dăruit lumii un alt sfânt, fiica lor, Piroska-Paraschiva, cunoscută în tradiția bizantină sub numele de Eirene, care a ajuns soția împăratului Ioan al II-lea Comnenul și se numără printre sfinții Bisericii răsăritene. Ladislau a inițiat canonizarea regelui Ștefan I la 20 august 1083, a înființat episcopiile de Oradea și Zagreb și a fost ctitorul mai multor biserici și mănăstiri, printre care a celei din Sâniob, Bihor, construită pentru adăpostirea moaștelor Sfântului Ștefan, una dintre principalele relicve naționale ale Ungariei.
Regele Ladislau se pregătea de preluarea comandamentului primei cruciade organizate pentru eliberarea Ierusalimului, când, în anul 1095, s-a îmbolnăvit și a decedat subit în data de 29 iulie la Nitra. Trupul său neînsuflețit a fost așezat în catedrala orădeană.
Datorită acestei înmormântări și a prezenței moaștelor sfântului rege, venerat după canonizare lui din anul 1192, Catedrala din Oradea, ctitorită de sfântul rege a devenit unul dintre principalele locuri de pelerinaj ale creștinătății occidentale, iar lăcașul de cult extins și reconstruit în mai multe rânduri într-una dintre cele mai mari și mai frumoase biserici medievale ale bazinului carpatic. La începutul secolului al XV-lea, prin asigurarea unor privilegii papale, biserica orădeană a Sfântului Ladislau a fost ridicată la rangul celor mai importante centre de pelerinaj, alături de catedrala Sf. Marcu din Veneția, biserica Sf. Maria Portiuncula din Assisi.
În proximitatea mormântului sfântului rege au fost înmormântate mai multe figuri regale ale Ungariei: regele Ștefan al II-lea, regina Bearix de Luxemburg și Maria de Anjou, respectiv Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, Boemiei și împărat romano-german.
Relicvele Sfântului Ladislau s-au răspândit în evul mediu în întreaga Europă. În afara Ungariei azi se regăsesc în Zagreb, Dubrovnik, Aachen și Bologna. Celebrul relicvar gotic în formă de bust, confecționat la comanda Episcopului orădean Andrea Scolari pentru adăpostirea craniului regelui, cunoscut astăzi sub numele de Herma din Győr, se numără printre capodoperele orfevrăriei medievale europene. Membrii familiilor regale și imperiale de Anjou și Luxemburg l-au venerat pe Sf. Ladislau ca pe unul dintre principalii sfinți protectori ai dinastiei lor, răspândind cultul sfântului rege în locuri îndepărtate ale Europei, cum ar fi sudul și nordul Italiei, Polonia sau unele teritorii ale Germaniei.
Perioada de glorie a cultului Sfântului Ladislau s-a încheiat odată cu întărirea mișcărilor protestante și distrugerea Catedralei medievale la mijlocul secolului al XVI-lea, punând capăt pentru câteva secole pelerinajelor, până când Catedrala medievală dispărută a fost înlocuită cu un lăcaș de cult demn de tradiția istorică și religioasă a locului, în forma celei actuale, consacrată abia în anul 1780”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!