„Nu există teatru scurt sau lung ci doar teatru bun sau prost”, a marşat criticul de teatru Ţucu Parhon. Ideea a fost întărită de o relatare ironic-relativistă a unui regizor din Viena: „Am intrat în Teatru, m-am aşezat, iar după patru ore de spectacol m-am uitat la ceas: trecuseră doar 20 de minute!”.
În jurul unor astfel de observaţii s-a focalizat joi colocviul „Teatrul Scurt – între handicap şi performanţă”, organizat de Teatrul orădean Regina Maria.
Din start, oamenii de teatru s-au întrebat ce fel de spectacole preferă publicul acum. „Piesa lungă e frecventată tot mai greu fiindcă ritmul vieţii e mai trepidant. Oamenii preferă o piesă de o oră şi jumătate uneia de trei-patru ore”, a opinat regizorul Eugen Ţugulea. Pe de altă parte, secretarul literar Vetuţa Pop a observat că „Nu orice public pleacă mulţumit după o piesă de 35 – 45 de minute. Le ia mai mult să se îmbrace frumos, ca să vină la Teatru. Înainte vreme, la spectacole apăruse deja o tradiţie ca fetele să-şi etaleze toaletele în pauză, şi să se lase prinse în discuţii”.
Mai spre calea de mijloc s-a pronunţat regizorul-actor-autor Lia Bugnar: „Eu scriu o piesă atât cât se cere ea în mod natural. Nu o lungesc şi nu o scurtez ca să se înscrie în tipare stricte. Cred că e preferabil să scrii organic, aşa cum joacă şi actorii”.
Iar criticul de teatru Ion Parhon a completat: „Suntem obsedaţi de cantitate. Pe mine, mai mult decât durata piesei mă interesează metafizica ei: emoţiile, revelaţiile şi mesajele transmise”.
„Nu e vorba doar de durată cât de estetică, intensitate şi de schemele de construcţie. Autorul de piesă scurtă e un grafician nu un pictor”, a punctat un alt confrate.
Iar moderatorul colocviului a ţinut să diferenţieze genurile de teatru scurt şi clasic (lung) la fel cum schiţa se deosebeşte de roman sau sonata şi cvartetul de un concert.
Festival vulcanic
„Pentru a nu lungi poveştile despre teatrul scurt”, seniorii Festivalului orădean au amintit o pleiadă de renumiţi autori, regizori şi actori care s-au lansat la Festivalul de Teatru Scurt, de la ediţia inaugurală din 1976. În cadrul său s-au jucat piese scrise de doi preşedinţi – Goncz Arpad al Ungariei şi Vaclav Havel al Cehoslovaciei, şi a urcat pe scenă, ca actor, şi actualul prinţ Radu Duda.
Cât despre paternitate, în asentimentul colegilor iniţiatori ai acestui Festival (Mircea Bradu, Dumitru Chirilă, Stelian Vasilescu, Valentin Silvestru şi Eugen Ţugulea),Vetuţa Pop a evocat figura lui Iosif Vulcan – spre plăcuta surprindere a dramaturgilor mai tineri.
„Autorul moral al piesei scurte româneşti este Iosif Vulcan. Pe vremea sa era o idee naţională să avem teatru în limba română. Vulcan a înţeles că trebuia să susţină cu texte un teatru românesc care nu avea piese de o neapărată valoare literară cât naţională. În 1903, la Teatrul din Oradea s-a jucat cu un succes enorm pentru publicul român şi maghiar piesa «Ştefan Vodă cel Tânăr» a lui Iosif Vulcan. Atunci şi poetul Ady Endre a scris un lucru frumos, anume că prin teatru românii şi maghiarii se pot apropia”, a relatat Vetuţa Pop.
Totodată, un alt merit evidenţiat de artizanii Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea este că graţie lui a început să se apară în repertoriul teatrelor din ţară şi câte o piesă scurtă.
Iar cele 55 de texte trimise la actuala ediţia, a 18-a, dovedesc apetitul crescând pentru teatrul scurt.
Citiți principiile noastre de moderare aici!