Organizatorii acţiunilor şi-au propus să aducă la cunoştinţa cetăţenilor faptul că fenomenul reprezintă o gravă încălcare a drepturilor omului.
În acest context, poliţiştii de prevenire bihoreni alături de partenerii de program, cu sprijinul elevilor Liceului de Arte Oradea, elevilor Liceului Teologic Reformat „Lorantffy Zsuzsanna” şi al studenţilor din cadrul Asociaţiei E.L.S.A. Oradea au desfăşurat o acţiune cu caracter simbolic, în cadrul căreia au dăruit cetăţenilor flori, baloane inscripţionate cu mesaje preventive cu sloganul campaniei şi au distribuit pliante cu mesaje preventive. Activităţile au fost desfăşurate pe platoul Centrului Comercial Plaza Oradea, în faţa magazinului Crişul Shopping Center din Oradea, pe strada Republicii – pietonal, în proximitatea Pieţei „Cetate” şi în Parcul 1 Decembrie din municipiul Oradea.
Totodată, elevii Liceului de Arte Oradea au realizat, prin tehnica „body painting”, picturi faciale prin intermediul cărora au dorit să transmită, prin imagine, consecinţele fenomenului de violenţă şi să sensibilizeze cetăţenii în acest sens.
Totodată, poliţiştii de prevenire bihoreni au discutat cu cetăţenii despre modalităţile concrete de semnalare a cazurilor de violenţă în familie şi despre instituţiile şi organizaţiile care pot oferi sprijin victimelor acestui fenomen.
„Perioada aleasă pentru desfăşurarea campaniei în judeţul Bihor se încadrează între două zile cu semnificaţie: 25 noiembrie – Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor şi 10 decembrie – Ziua Internaţională a Drepturilor Omului”, a arătat comisarul şef de poliţie, Ioana Indrieş.
În perioada 25 noiembrie – 10 decembrie, organizatori vor desfăşura în municipiul Oradea diverse activităţi comune, specifice prevenirii violenţei intrafamiliale. Astfel, vor fi desfăşurate acţiuni stradale în locurile publice aglomerate, vor avea loc întâlniri cu cetăţenii din Municipiul Oradea, cu elevi şi părinţi din instituţii şcolare bihorene, vor fi proiectate filme educativ – preventive menite a conştientiza cetăţenii cu privire la repercusiunile fenomenul violenţei intrafamiliale şi vor fi distribuite pliante, broşuri şi alte materiale cu mesaje educativ – preventive.
Ordin de protecţie
În 2012, legislaţia românească în domeniu a fost modificată, astfel încât ea s-a adaptat la legislaţia europeană.
Noul act normativ, Legea nr. 217/2003, redefineşte şi extinde conceptul de „violenţă în familie”, stabilind că reprezintă „orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţecfizice, psihice, sexuale, emoţionale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate; împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale”.
Printre membrii de familie sunt enumeraţi: ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele provenite prin adopţie, soţul/soţia sau fostul soţ/fosta soţie, persoanele aflate în concubinaj, tutorele, reprezentantul legal sau cel care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic.
Pentru prima dată în România, legea introduce un instrument de protecţie: „ordinul de protecţie”. Acesta este emis de judecător, pe o durată maximă de 6 luni. Aceeaşi victimă poate beneficia de mai multe ordine de protecţie, în cazul în care există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea fizică sau psihică sau libertatea victimei ar fi puse în pericol.
Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgenţă, în camera de consiliu, iar în cazuri deosebite, instanţa poate emite ordinul de protecţie în aceeaşi zi.
Prin ordinul de protecţie, judecătorul poate hotărî:
• Evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
• Reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţă, atunci când victima a părăsit locuinţa;
• Limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
• Obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia, sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
• Interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
• Interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima;
• Obligarea agresorului de a preda Poliţiei armele deţinute;
• Încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora;
• Suportarea de către agresor a chiriei sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri ai familiei locuiesc sau urmează să locuiască;
• Obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Citiți principiile noastre de moderare aici!