Ignorăm Convenţia de la Haga

România şi-a luat angajamentul ca în termen de şase luni de la ratificarea Convenţiei de la Haga – 1954, să aplice toate dispoziţiile prevăzute de aceasta. Între ele se numără şi inventarierea, marcarea şi autorizarea bunurilor culturale şi a locasurilor de cult, pentru ca în caz de război acestea să poată fi protejate de eventualele atacuri. Ţara noastră a ratificat Convenţia la 21 martie 1957, iar cele şase luni în care trebuiau aplicate dispoziţiile au expirat în septembrie 1957.

Oradea, „pe lista neagră”

Municipiul de pe Cris se numără printre oraşele care nu au aplicat încă hotărârea privind marcarea bunurilor culturale, cu toate că deţine imobile unicat în ţară şi chiar din această parte a Europei.

„Municipalitatea nu a făcut acest demers pentru marcarea monumentelor”, declară Andrei Caşotă, din cadrul Biroului de Presă al PMO. Potrivit şefului Centrului de Drept Internaţional Umanitar, Dumitru Codiţă, România şi-a asumat angajamentul de a lua măsuri de ordin legislativ pe plan central şi locaş pentru aplicarea prevederilor convenţiilor internaţionale.

„Pentru punerea în aplicare a măsurii de semnalizare a obiectivelor ce beneficiază de protecţie, trebuie să se întreprindă următoarele: să se întocmească o listă cu obiectivele care fac obiectul marcării, conform legislaţiei internaţionale, să se elaboreze o hotărâre a Consiliului Local prin care instituţiile vizate vor fi înştiinţate de răspunderile ce le revin, referitor la semnalizarea obiectivelor. Până acum, singura Primărie din ţară care a făcut ceva în acest sens este cea de la Ploieşti. Oradea se află şi ea pe lista neagră”, spune şeful CDIU.

Monumente unicat în ţară

Conducerea Direcţiei pentru Cultură şi Culte Bihor a mărturisit că nu i-a fost cerut sprijinul pentru un astfel de demers. Asta în condiţiile în care municipiul de pe Cris are zeci de monumente istorice şi arhitecturale de valoare şi importanţă deosebite. De exemplu, Palatul Vulturul Negru reprezintă – potrivit arhitectului Sandu Dumitru, din cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Culte – una dintre cele mai reprezentative clădiri–monument din Oradea, construită în stil secession, fiind unicat în ţară.

Palatul a fost construit de doi bancheri şi industriaşi orădeni, Adorjan Emil şi Kurlander Ede, care au străbătut aproape toată lumea în căutarea unui model care să-i inspire în construcţia edificiului. Cei doi au luat în final ca model complexul comercial-hotelier Victor Emanuel din Milano.

Catedrala Romano-Catolică din Complexul Baroc, de pe Şirul Canonicilor, este cea mai mare biserică în stil baroc din ţară. „Unii specialişti au spus chiar că ar fi printre cele mai mari din această parte a Europei”, a declarat arhitectul Sandu Dumitru.

Bazele bazilicii au fost puse în 1752, fiind ridicată după planurile arhitectului Giovanni Battista Rica. Lucrărule au fost finalizate sub îndrumarea lui Domenico Luchini. La Palatul Episcopal, din acelaşi complex, piatra de temelie a fost pusă în 1762, fiind una din reşedinţele Reginei Maria Tereza.

În seria monumentelor arhitecturale importante din Oradea se mai află Cetatea Oradea, Teatrul de Stat, Casele Adorjan, Palatul Apolo, Biserica cu Lună, Palatul Moscovei sau Biserica Ruteană, care după Cetatea Oradea pare a fi cel mai vechi imobil din Oradea, datând din 1692.

Georgiana Anghel, Cristina Ghilea