La Muzeul Ţării Crişurilor a avut loc miercuri un eveniment deosebit. A fost vernisată expoziţia „Capodopere ale picturii universale din colecţia Muzeului Brukenthal la Muzeul Ţării Crişurilor”, organizatori fiind Muzeul Naţional Brukenthal, Muzeul Ţării Crişurilor şi Consiliul Judeţean Bihor. Sunt expuse opt capodopere din Galeria de Artă Europeană a Muzeului Național Brukenthal, opere ale unor artiști reprezentativi din Școala flamandă și olandeză a secolului al XVII-lea.

Înainte însă de vernisajul propriu-zis, în sala de proiecţii a muzeului, directorul general al Muzeului Naţional Brukenthal, prof. univ. dr. Sabin Luca, a ţinut o scurtă disertaţie legată de istoria instituţiei pe care o conduce. Aşa am aflat, de exemplu, că baronul Samuel von Brukenthal a lăsat prin testament ca palatul său să fie muzeu public, lucru care s-a întâmplat în 1817, sub supravegherea Bisericii Evanghelice din Sibiu.

Muzeul Brukenthal este cel de al treilea muzeu public din lume, după British Museum din Londra şi Muzeul Luvru din Paris. Ieri, muzeul sibian a împlinit 202 ani de activitate publică neîntreruptă. În plus, Muzeul Naţional Brukenthal nu este doar primul muzeu deschis pe teritoriul românesc ci şi primul muzeul din România distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural Europa Nostra în 2010 şi primul muzeu din România admis în Clubul de Excelenţă The Best in Heritage de către European Heritage Association, în 2011.

Ţinând cont de toate acestea, cu atât mai mult este onorantă colaborarea dintre acesta şi Muzeul Ţării Crişurilor, la fel ca şi remarca făcută de directorul Sabin Luca: „Am venit aici pentru că, de când am văzut proiectul nou al muzeului orădean, le-am spus tuturor că atunci când va fi gata va ieşi cel mai serios muzeu din România, pentru investiţiile de aici, prin felul în care se lucrează, cu oameni care doresc să facă lucruri. Şi dacă va fi cel mai serios muzeu din ţară, măcar să încep aici exporturile de bunuri extrem de valoroase care sunt în România, bunuri pe care de obicei nu le putem exporta pentru că nu avem locul necesar care să îndeplinească toate cerinţele”.

Vernisajul a început în ambientul muzical oferit de studenți ai Departamentului de Muzică de la Facultatea de Artă a Universităţii Oradea, sub coordonarea Andradei Ciupeiu. Această expoziţie este prima dinttr-o serie de evenimente pe care şi-au propus să le realizeze împreună cele două muzee din Oradea şi Sibiu. „Ceea ce se întâmplă astăzi la Oradea este un eveniment, nu numai pentru faptul că sunt capodoperele expuse aici, ci pentru că pentru prima oară un muzeu din România îşi transferă pentru două luni o sală din colecţia de capodopere la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea.

De asemenea, prin Axa Culturală Brukenthal, pe care muzeul sibian o promovează, avem şansa să avem la Oradea obiecte originale care ţin de Școala flamandă și olandeză a secolului al XVII-lea din colecţia Muzeului Brukenthal, lucrări care sunt incluse în istoria artei universale şi sunt lucrări de referinţă”, a explicat directorul Muzeului Ţării Crişurilor, Aurel Chiriac, care a adus mulţumiri directorului Sabin Luca pentru această colaborare care cu siguranţă va continua.

Lecţia de conduită

Prof. univ. dr. Sabin Luca a urmărit în fiecare minut al vernisajului, ca un părinte, capodoperele expuse, atent fiind ca vizitatorii să respecte regulile elementare ale unui privitor când se află în faţa unor valori universale. „Eu sunt un mic tartor”, şi-a început acesta discursul, continuând cu o scurtă lecţie de conduită. „De exemplu, blitzurile sunt interzise acolo unde există piese originale, vechi de 500 de ani. Sigur, noi visăm la lumea occidentală.

Dar nu o respectăm. Mergeţi în Occident şi veţi vedea că nimeni nu foloseşte blitzul într-o sală cu astfel de piese, pentru că altfel, proprietarul nu îngăduie ca piesele să poată fi privite. Nu le dă! Apoi, există semnele de atingere. Te poți apropia de piese la 40-50 de centimetri, dar nu mai mult. Eu am cunoscut ce înseamnă ca cineva să îşi pună mâna pe o piesă. La sfârşitul expoziţiei vin conservatorii care trebuie să preia piesele, să le ducă înapoi la Sibiu, şi tabloul intră în procesul de restaurare la care se lucrează luni de zile pentru o simplă papilă.

De asemenea, lumina este centrată în aşa fel încât să nu cadă pe piese, şi este şi măsurată să nu se depăşească numărul de lucşi (unitatea de măsură care reprezintă gradul de iluminare a unei suprafeţe). Dacă nu ţinem cont de toate aceste lucruri, peste două generaţii cineva ne va înjura”.

Cel mai serios muzeu

Sabin Luca s-a referit şi în cadrul vernisajului la noul sediu al muzeului. „Domnul director Chiriac, alături de angajaţii acestui muzeu şi alături de Consiliul Judeţean Bihor au îndrăznit să creeze încetul cu încetul un muzeu, care atunci când se va termina, va trebui să refac Brukenthal-ul. Pentru că după cum e pornită facerea acestui muzeu, cu sinceritate vă spun că va fi cel mai serios muzeu din România, ca existenţă europeană, ca mod de organizare, ca sisteme de vizitare, sisteme de restaurare, sisteme de protecţie, sisteme de iluminat – e ceva incredibil.

Şi atunci m-a îngenunchiat domnul director şi m-a făcut să accept ca să scoatem lucrări originale din Brukenthal, pe care nu le dăm decât în Occident sau în Statele Unite, sau acolo unde suntem siguri că se respectă normele şi regulile. Pentru prima dată se întâmplă în România”.

Directorul Muzeului Brukenthal a aminit că în instituţia pe care o conduce sunt 400 de piese numai de artă europeană – o colecţie imensă, mai sunt câteva mii de artă românească, şi alte câteva mii de artă contemporană. Muzeul Brukenthal are cam aceleaşi tipuri de patrimoniu ca şi muzeul bihorean, cu excepţia etnografiei, care s-a transformat în Complexul Naţional Muzeal Astra.

„În consecinţă, pentru faptul că sunteţi primii cobai, este timpul să ne comportăm occidental vizavi de colecţiile de extremă şi adâncă valoare pe care le avem. Încetul cu încetul vom învăţa şi atunci vom afla că viaţa occidentală nu este numai cea a muncii ci şi cea a disciplinei şi a respectului. Iar patrimoniul cultural în mod clar este un lucru care trebuie respectat, altfel nu supravieţuieşte”, a încheiat Sabin Luca.

Dr. Agata Chifor, muzeograf în cadrul Secţiei Artă a Muzeului Ţării Crişurilor, istoric de artă, s-a ocupat de partea ştiinţifică a acestei expoziţii, documentându-se în detaliu de fiecare tablou expus. În cadrul vernisajului a detaliat fiecare capodoperă, evidenţiind calitatea picturală, finisajul, clar-obscurul, lucrările aparţinând unor personalităţi creatoare, stiluri şi tendinţe picturale importante pentru definirea picturii europene din secolul XVII.

Capodoperele aparţin pictorilor: Pieter Brueghel cel Tânăr (Peisaj de iarnă cu capcană pentru păsări), Jacob Jordaens (Sfânta familie, Vara), David Teniers cel Tânăr (Consultaţia medicală; Cârciuma ţărănească; Portretul evreului Coeberger), Philips Wouwerman (Peisaj cu cai de povară; Micul pod de lemn). „Fără a renunţa la semnificaţia simbolică a temelor abordate, artiştii flămanzi şi olandezi din secolul al XVII-lea impresionează prin umanismul viziunii lor, centrate pe observarea veridică, neidealizată, a vieţii cotidiene a oamenilor din cele mai diverse categorii sociale”, concluzionează Agata Chifor.

Expoziţia poate fi vizitată până în 26 ianuarie 2020.