La fel ca în toată ţara, şi în cotidianul nostru au apărut anunţuri de genul: „Preiau firme cu datorii. Comision 10%. Asigur discreţie şi legalitate. Telefon etc”.
Gheşeftul intermediatorului este că încasează cash 10% din datoriile spălate, bani pe care îi cheltuieşte după bunul plac. Iar firma trece, absolut legal, pe numele unui boschetar, al unui muribund, al unui bolnav psihic sau al unui afro-asiatic. În România nu se face închisoare pentru datorii. Astfel că singurul care pierde, şi e vorba de sume colosale, este Statul. O spunea, pe 6 ianuarie 2010, chiar şeful Guvernului, cu ocazia înfiinţării Consiliului interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale. „E vorba de un comandament de luptă împotriva evaziunii fiscale, pentru că sunt convins, aşa cum o ştiu foarte mulţi români, că una din sursele importante de venituri la buget o reprezintă combaterea şi diminuarea evaziunii fiscale”, explica atunci Emil Boc.
Tot atunci, Boc susţinea că „Guvernul are toată determinarea, forţa şi capacitatea de a tăia de la rădăcină sursele evaziunii şi de a aduce mai mulţi bani la bugetul de stat, bani cu care să putem avea lucrări de infrastructură finanţate, dar şi acoperirea obligaţiilor statului de natură socială”.
N-au mai făcut nimic
Consiliul reunea reprezentanţi ai Ministerelor Finanţelor (îndeosebi ANAF), Justiiţiei şi MAI, având ca misiune săptămânală să „perfecţioneze şi să elimine din legislaţie acele surse şi resurse care mai pot constitui pretext de evaziune fiscală”, după cum mai declara Boc.
Tot atunci, şi şeful Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), Sorin Blejnar, anunţa proceduri de sancţionare a persoanelor fizice care cesionează acţiuni de la firme cu obligaţii bugetare neachitate, către persoane decedate, cu handicap ori cetăţeni din ţări non-UE, pentru a se sustrage de la plata datoriilor. Până la urmă nu s-a mai instituit nicio măsură. Astfel că unii analişti economici au dedus că există interese la nivel înalt pentru a lăsa lucrurile cum sunt.
Deputaţii „boschetari”
Dealtfel, în decembrie 2011, presa centrală a prezentat cazul parlamentarului Cristian Boureanu (PDL) care a scăpat de firme cu datorii de două milioane de euro, pasându-le la un şomer respectiv la doi irakieni fugiţi din ţară. Iar din câte a mai răzbătut în presă, aceiaşi metodă a fost folosită şi de deputatul C-tin Mazilu (UNPR) cât şi de un fost şef al Gărzii Financiare Bucureşti.
Propuneri de soluţii
Drago Rusu, comisar general adjunct la Garda Financiară, a propus anul trecut, pentru Daily Business, trei soluţii de ameliorare a problemei.
„Una ar fi ca Registrul Comertului să ceara viitorului proprietar dovezi concludente care să ateste că vrea să facă afaceri cu firma respectiva. A doua ar fi introducerea obligativităţii ca orice firmă înregistrată în Romania să aibă un administrator dintr-un stat UE, astfel ca, în caz de nevoie, să avem pe cine trage la răspundere. A treia solutie ar putea fi obligativitatea, prin lege, ca vânzarea unei firme să se facă doar dacă firma şi-a achitat măcar obligaţiile la stat”, declara Dragoş Rusu.
Discriminare
Dealtfel, mai mulţi responsabili fiscali au observat în ultimii ani că există o discriminare între persoanele fizice şi cele juridice. Astfel, o persoană fizică nu poate vinde o locuinţă, un teren sau un autovehicol până nu face dovada că şi-a achitat toate taxele şi impozitele. Însă firmele pot fi vândute şi dacă au datorii imense la Stat. JB – C.H.
Trimite articolul
XDa, acum depinde de persoane, am vazut aici https://ghidlegal.ro/curs1/ ca unii mai si raspund. Probabil astia fiind hoti si-au angajat avocati buni. Fraierii sunt prinsi