„The Dark Side” nu este doar o expoziţie de fotografie. Este un „dialog” cu privitorul ce crează o punte directă între acesta şi artistul fotograf Claudiu Szabo, provocând la meditaţie, la răspunsuri, la introspecţii. La vernisajul care a avut loc joi seara în Cetatea Oradea s-au întâlnit prieteni, admiratori ai creaţiilor lui Claudiu, colegi. Au zăbovit minute întregi la fiecare din cele 40 de imagini însoţite de texte.
În cuvântul de deschidere, Ştefan Toth, preşedintele Asociaţiei „Euro Foto Art” a precizat faptul că ziua vernisajului, 11 ianuarie, este Ziua Artei Fotografice în România, 11 ianuarie fiind ziua de naştere a lui Carol Popp de Szathmary (1812-1887), recunoscut ca primul fotograf al României. Frumoasă coincidenţă. Ideea de dublu limbaj la care apelează artistul a fost surpinsă în cuvântul său de către publicistul Maria Vesa Aursulesei. „Nu este o simplă expoziţie de fotografie. Fotografiile expuse sunt mai degrabă o metaforă. El este un artist extrem de complex, un om sensibil, un om care îşi pune întrebări existenţiale, care nu se mulţumeşte să fie un simplu trecător prin viaţă. El face data aceasta fotografie alb-negru – exact fotografia care se potriveşte acestui demers al lui, conceptual asumat, creativ, prin care vrea să îşi pună în valoare şi o altă latură a creativităţii sale, aceea de om care gândeşte, de om care poate să expună de o manieră extrem de sintetică nişte idei, nişte întrebări, să caute nişte răspunsuri. El vine aici, în faţa noastră, cu o expoziţie interogativă. Şi dacă veţi citi textele o să vă daţi seama, o să înţelegeţi că nici textul şi nici imaginea nu crează ansamblul separat, decât împreună. Textul susţine fotografia, iar fotografia vine în completarea unui text, fără să constituie o explicaţie a acestui text. Este acest dublu limbaj la care el apelează: cuvântul şi imaginea, pentru a exprima idei, pentru a transmite mesaje, pentru a se regăsi pe sine, într-un spaţiu care este, şi nu este familiar. Şi reuşeşte. Fiecare lucrare este ca o succesiune de cercuri concentrice, de idei, de întrebări. Te provoacă să meditezi la lucrurile esenţiale ale vieţii.
Criticul de artă Ramona Novicov a punctat curajul artistului fotograf.
„Claudiu a găsit foarte bine rezonanţa între imaginile foarte claudiene şi texte cu care sunt convinsă că ne-a surprins pe cei mai mulţi dintre noi. Şi pe cei care îl ştim de mult pe Claudiu, şi îl ştim scump la vorbă, un prieten extraordinar, o stâncă, un monolit, dar nu foarte locvace şi nu dispus decât foarte rareori şi în momente privilegiate să spună ce gândeşte. Prefera să apeleze întotdeauna la fotografie, pentru că acesta este limbajul lui predilect. Claudiu îşi construieşte imagini. Chiar dacă par spontane, chiar dacă ai impresia că le-a făcut dintr-o suflare şi o clipită de inspiraţie, de fapt ori acea imagine preexista în mintea lui, ori în spatele acestei aparente uşurătăţi, acestei aparente naturaleţi, e o muncă de construcţie pe care aş compara-o pe de o parte cu cea a unui arhitect, cu un mod de a gândi conceptual, pe de altă parte aş asemui-o cu cea a unui speolog prin acea parte întunecată a mesajului. Claudiu e parcimonios, renunţă la culoare fără milă, fără să ezite, nu face nicio concesie acestei lumi colorate şi frumoase şi fermecătoare, se concentrează pe esenţele ei, şi majoritatea fotografiilor sunt felul lui de a se apropia tandru de tainele acestei lumi. E un continuu dans, o continuă îmbăţişare între întunecat şi luminos.”
Despre prieteni
Claudiu Szabo a fost şi este înconjurat de mulţi prieteni, care au un numitor comun: cred în el şi îi sar în ajutor cu profesionalism. „De-a lungul acestei aventuri – pentru că aşa o numesc – am fost făcut de către voi în multe feluri. De la banalul eşti îndrăgostit , până la sofisticatul eşti bipolar . Recunosc că le-am luat pe toate ca şi un compliment. Inclusiv fiul meu, găsind ciorne acasă – pentru că da, recunosc, nu mi-au ieşit din prima textele – mi-a spus că sunt un adevărat textier. Ceea ce mă bucură. Înseamnă că mă urmăreşte, că a citit, că simţit alături de mine această aventură. Şi din această cauză m-am hotărât ca să vorbesc de data asta despre voi. Voi ca lume, ca prieteni, ca privitori”, spune Claudiu Szabo. „Recunosc că nu mi-aş fi dorit să pot surprinde întraga vastitate de la naştere la moarte dar s-a întâmplat. Sper că am putut spune câte ceva despre toate momentele vieţii unui om sau despre toate dorinţele omului alături de care trăiesc, muncesc, circul pe stradă. Până la urmă voi m-aţi inspirat. Tot voi m-aţi ajutat să realizez aceste imagini. Pentru că în niciuna din aceste imagini nu am fost singur. Nici măcar în imaginile în care nu există personaj uman nu am fost singur”.
Atmosfera prietenoasă a fost întregită de improvizaţiile conf.univ. dr. Carmen Vasile pe textele fotografiilor din expoziţie. La final, Claudiu Szabo a împărţit cu generoziate femeilor prezente la vernisaj albume cu cel 40 de fotografii. Expoziţia va rămâne deschisă până în 21 ianuarie.
Citiți principiile noastre de moderare aici!