Este luna bucuriei, acea bucurie pe care ţi-o dă o caldă zi cu soare. Întregul univers vibrează, păsările umplu văzduhul cu ciripitul lor cristalin, vestind parcă apariţia mugurilor pe ramuri iar explozia ghioceilor dă o notă de optimism şi anunţă primăvara. Fiecare an aduce cu sine, în februarie, o sărbătoare a renaşterii naturii, a redeşteptării la viaţă. Este luna lui Dragobete, dedicată din vremuri îndepărtate iubirii. Despre Dragobete vorbeşte Simion Florea Marian în „Sărbătorile la români” (1898-1901): „Dragobetele este o frumoasă zi de sărbătoare!”. În aceeaşi lucrare este menţionată o legendă din comuna Albeni (Oltenia), potrivit căreia „Dragobetele era fiul babei Dochia”. Autorul îl descrie ca „un june frumos şi nemuritor”, fiind prezentat în aceeaşi lucrare şi ca „zeul dragostei şi al bunei dispoziţii, protectorul şi aducătorul iubirii în casă şi în suflet”. Din vremuri străvechi răzbat până la noi asemenea tradiţii care devin actuale şi ne fac să descoperim în sufletele noastre bucuria de a dărui mereu sentimente. Să oferim darul nostru de suflet celor în suferinţă! Un gest, o vorbă, un sfat, o mângâiere sunt darul cel mai de preţ, mereu viu şi care umple sufletul de bucurie. De Dragobete au sărbătorit şi elevii Şcolii Gimnaziale nr. 1 Sălişte de Vaşcău. Inimoşi, talentaţi şi dornici de afirmare au recitat, au compus şi au prezentat desene inspirate de natură la început de primăvară. Fie ca asemenea activităţi să alimenteze dorinţa de a dărui, din suflet pentru suflet, de a trăi cu generozitate şi înţelepciune.
Profesor: Petronela Heredea
Citiți principiile noastre de moderare aici!