„Poţi face echipă cu oricine, absolut cu oricine, dacă eşti om!”, a declarat dr. Sorin Ianceu, unul dintre supravieţuitorii accidentului aviatic de la Beliş.
În vârstă de 37 de ani, medicul specialist în chirurgie generală, care lucrează de şase ani în domeniul transplantului şi urmează un curs de specializare în chirurgie hepatică la Bucureşti, a făcut declaraţii pentru cititorii Jb și Bihon.ro despre accident, despre munca de salvare în echipă şi despre calitatea de a fi om.
Despre Aura
În privinţa Aurei, dr. Ianceu spune că nici măcar literatura de specialitate nu are specificat un pronostic pentru cazuri medicale de acest gen. Şi asta pentru că Aura avea fractură cervicală cu tetraplagie despre care amănunte nu s-au aflat nici la autopsie fiindcă nu s-a deschis canalul medular.
„Patru medici am fost acolo cu ea încercând să o salvăm. Nu puteam deloc să o mişcăm. E greu de spus dacă avea şanse la viaţă dacă ne găseau mai repede. Probabil că atunci manevrele de resuscitare pe care noi i le-am făcut erau executate de colegi, într-o ambulanţă, dar cam atât”, spune doctorul, cu voce încă afectată de teribila experienţă trăită.
Aura a avut multe momente de conştienţă. Când o acopereau sau o strigau pe nume, fata reacţiona, le vorbea chiar, le spunea că o doare. Până cam cu o oră înainte să fie găsiţi…
Echipă cu oricine
Pentru ca să se fi putut da un pronostic, ar fi trebuit ca Aurei să i se facă un RMN, să se fi văzut clar contextul declanşării tetraplagiei, spune chirurgul, care a declarat că cei ce au supravieţuit accidentului sunt marcaţi pe viaţă.
„Acest accident ne-a marcat existenţa, ne-a marcat ca şi oameni. Ce am descoperit acolo este că poţi face echipă cu oricine, dacă eşti om. Cu dr. Radu Zamfir ne ştiam, dar pe ceilalţi nu i-am cunoscut. Şi cu toate acestea, toţi patru împreună am lucrat ca echipă”, relatează dr. Ianceu.
Dr. Zamfir s-a ocupat de pilot şi copilot, ceilalţi, pe rând şi împreună de Aura.
Despre Iovan
Despre Adrian Iovan spune că avea leziuni interne şi probabil ar mai fi trăit vreo 60 de minute în plus, dacă ar fi fost găsit mai repede. În orice caz, pentru dr. Ianceu, pilotul Adrian Iovan rămâne un erou. Dr. Ianceu spune că Iovan nu i-a speriat, nu le-a spus nimic, dar a încercat până în ultima clipă să îi salveze, să ridice avionul.
„Mi-am dat seama acolo că te lupţi cu neputinţa omului şi a medicului în faţa implacabilului. Iar dacă Adrian Iovan a luptat până în ultima clipă să ne salveze şi noi trebuia să facem la fel, să luptăm pentru Aura şi să luptăm pentru noi, să rămânem treji ca să nu înghețăm!”, povesteşte chirurgul.
Dr. Ianceu recunoaşte că a avut teamă că va muri şi el şi ceilalţi din avion în momentul prăbuşirii, dar şi apoi, când a văzut că dă întunericul şi nimeni nu îi găseşte.
Moartea cu ochii
„Am văzut că se întunecă şi mă gândeam că o să oprească toate căutările până a doua zi, când poate vor găsi şapte cadavre”, spune doctorul care dezvăluie un sentiment de onoare şi o inteligenţă emoţională puternică pentru acele clipe: „Aşa cum eu aveam aceste îndoieli, fiecare dintre noi le-a avut, dar nu ni le-am exprimat, trebuia să le depăşim şi să nu ne lăsăm, aşa cum şi Iovan a încercat. În momente critice trebuie să mergi mai departe pentru că altfel îi dărâmi şi pe ceilalţi, aşa ca un domino”.
Despre el
Dr. Ianceu a suferit multiple fracturi, la platoul orbital, fractură deschisă la o gleznă, la T12, fracturi costale hemitorace stâng şi probabil drept, fracturi la oasele nazale. „Vorba unui coleg: cam un sfert din oase le-am avut cu fracturi”, spune medicul care apreciază că are nevoie cam de o lună până să îşi reia treptat activitatea de chirurg la Spitalul din Beiuş şi cea de prelevare – la Spitalul din Oradea, plus cursul de specializare în chirurgie hepatică început de curând la Spitalul Fundeni. „Acolo, la Spitalul Fundeni nu e doar o clinică, un institut, ci e o adevărată şcoală de chirurgie”, spune dr. Ianceu, aflat acasă, în preajma familiei, a soţiei, a celor doi copii mici ai săi (de 2 respectiv trei ani).
Mulţumeşte
Doctorul spune că va zbura din nou cu avionul, de câte ori va fi nevoie: „Când am decis să fiu medic mi-am asumat şi acest risc de care sunt conştient”.
Medicul nu are de reproşat nimic nimănui, spune că după prăbuşire au fost iniţial trei telefoane funcţionale: cel al dr. Calu care s-a descărcat şi două ale dr. Zamfir, dintre care unul s-a descărcat şi pe celălalt au vorbit, pe rând, cu 112 şi cu familiile. „Mi-am sunat soţia şi i-am spus că ne-am prăbuşit, dar că sunt bine. Nu reproşez nimănui nimic, nu s-au făcut presiuni asupra mea să spun sau să nu spun ceva şi poate şi de aceea nu ne-am constituit în acest proces victime ci martori”, spune medicul.
Întrebat dacă doreşte să transmită ceva cuiva, dr. Ianceu a spus că doreşte să mulţumească în mod special oamenilor pentru ajutor, pentru urările de bine, pentru că au fost alături de ei, pentru rugăciunile făcute pentru ei.
Chirurgul se bucură că Oradea se află pe un trend ascendent în privinţa acceptării din partea bihorenilor a intervenţiei salvatoare de prelevare de organe în vederea transplantului şi abia aşteaptă să lucreze din nou în domeniul salvării de vieţi omeneşti.
Citiți principiile noastre de moderare aici!