Povestea fortificaţiei din comuna Sârbi începe în copilăria istoricului Nicolae Nistoroiu, care îşi aminteşte că era frapat de existenţa unor valuri de pământ în pădurea Ţâclu. Mai târziu, când acesta şi-a susţinut cu succes doctoratul sub coordonarea profesorului Viorel Faur, a precizat pentru prima dată în mediul istoricilor şi al arheologilor că în locul respectiv s-ar putea afla o fortificaţie medievală timpurie.
De această fortificaţie a aflat directorul Direcţiei pentru Cultură Bihor, Lucian Silaghi. „Anul trecut, împreună cu colegul meu, Marinel Roşu, arheologul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bihor, ne-am deplasat la faţa locului şi împreună cu Nicolae Nistoroiu am tatonat terenul. Au urmat discuţii cu domnul profesor Florin Sfrengeu, care a fost deosebit de receptiv, şi toate acestea s-au concretizat în această săptămână de practică extrem de oportună”.
Evul Mediu timpuriu
Artefactele rezultate în urma săpăturilor efectuate în cursul săptămânii trecute au fost prezentate ieri, la sediul Direcţiei pentru Cultură Bihor, de către directorul Lucian Silaghi, lect. univ. dr. Florin Sfrengeu, directorul Departamentului de Istorie al Universităţii Oradea, şi asist. univ. dr. Laura Ardelean, profesorii care au coordonat săpăturile.
Invitat la locul fortificaţiei, Florin Sfrengeu a descoperit la suprafaţa terenului câteva fragmente ceramice care s-ar putea încadra în Evul Mediu timpuriu, secolele XI, XII şi chiar până în secolul al XIII-lea. „Nu este exclus să apară fragmente ceramice ceva mai timpurii, poate din secolelel IX-X. Deocamdată suntem rezervaţi în a încadra în această perioadă fortificaţia”, spune profesorul Sfrengeu. Fortificaţia este una destul de simplă: un val de pământ, un şanţ, şi probabil că acesta avea şi o îngrăditură sau o palisadă, dar încă nu s-au descoperit urmele acesteia. S-a început diagnosticul arheologic cu scopul de a încadra această zonă în Repertoriul Arheologic Naţional. „Am făcut o secţiune de 22 de metri lungime care taie şanţul şi valul şi intră în fortificaţie vreo 7-8 metri, ca să verificăm stratigrafia, eventual să vedem dacă cumva la fundul şanţului nu apare material arheologic care ar putea să fie datat. Până acum nu am găsit în şanţ decât foarte puţine fragmente ceramice şi resturi de arsură, probabil de la un incendiu sau de la arderea unei posibile palisade de pe vârful valului. Mai apoi am încercat să facem şi o cercetare de suprafaţă împreună cu studenţii, am deschis o secţiune în apropierea valului, dar din nou nu am dat decât peste câteva fragmente ceramice”, explică Florin Sfrengeu.
Tezaure detectate
În 19 iulie, când deja cercetările erau destul de avansate în ceea ce priveau valul şi şanţul, directorul Lucian Silaghi s-a deplasat la şantierul arheologic împreună cu Nicolae Nistoroiu, Lucian Popa şi Cosmin Paşcu Bungău, deţinători autorizaţi de detectoare de metal. Cu ajutorul acestora s-a reuşit detectarea locurilor unde ar fi posibile urme de metal. Acolo s-a stabilit un perimetru şi s-au început săpăturile. Aşa s-a reuşit recuperarea a aproximativ 120 de monede. Recuperarea lor a durat aproximativ trei zile, pentru că s-a luat fiecare centimetru de pământ şi s-a cercetat.
Monedele au pe o parte un jder, iar pe partea cealaltă crucea dublă. Se pare că este vorba de un tezaur monetar format în majoritate din dinari de Slavonia, din timpul regelui Bela al IV-a al Ungariei, care a domnit între 1235 – 1270. „Trebuie să consultăm numismaţi pentru a vedea unde au fost bătute monedele, dar sunt emise în zona Dalmaţiei şi se numesc în literatura de specialitate dinari banali, nu pentru că ar fi foarte comuni, ci pentru că sunt emişi de banul de Slavonia. Circulaţia monetară în regatul maghiar se baza pe aceste monede bătute de banii din Slavonia. Au circulat de pe la 1255 până la 1325”, a precizat Lucian Silaghi.
Într-un alt sector, la o distanţă de aproximativ o sută de metri, s-au găsit inele şi brăţări din argint. Există un inel fragmentat cu cap de bour, care se poate să fi aparţinut comitelui vânătorilor de bouri. S-a mai descoperit şi la Cefa ceva similar. Deci, se pote vorbi de două tezaure care s-ar încadra pe la mijlocul sau în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Urmează ca aceste două tezaure să fie predate unui laborator, pentru a fi curăţate şi conservate, iar în următoarele luni se va organiza o expoziţie cu tot materialul arheologic. Alături de monedele din argint şi de podoabe s-au mai descoperit şi câteva piese din fier, care la rândul lor urmează a fi restaurate şi puse în expoziţie. Este important şi materialul ceramic, care se presupune că datează undeva între secolele XI-XIII, dar din păcate fragmentele ceramice sunt puţine.
Documentaţie
Direcţia Judeţeană pentru Cultură va plăti un topograf pentru a face ridicarea topografic. În săptămâna săpăturilor arheologice s-au făcut fotografii, s-au realizat filmări şi se pare că s-a recuperat întreg materialul arheologic. După restaurarea artefactelor şi expoziţia care va fi organizată, obiectele – conform protocolului – vor fi predate Muzeului Ţării Crişurilor.
Având în vedere că şantierul arheologic este acum expus, directorul Lucian Silaghi spune că l-a contactat pe primarul comunei Sârbi, Gavril Herman, căruia i-a adus la cunoştinţă faptul că s-au evidenţiat aceste tezaure monetare şi urmează să îi trimită şi o adresă oficială în acest sens, pentru ca acesta să încerce să monitorizeze şantierul în măsura posibilităţilor. „Cert este că din acest moment zona respectivă are un statut special, iar orice „detectorist” care ar încerca să caute artefacte acolo ar suferi de acum rigorile legii, pentru că nu s-ar mai pune problema descoperirii accidentale”, spune Lucian Silaghi.
Interiorul fortificaţiei are peste un hectar întindere. După ridicarea topografică, toată documentaţia va fi trimisă la Ministerul Culturii, pentru ca în scurt timp să existe un sit arheologic înscris în Repertoriul Arheologic Naţional (RAN).
Citiți principiile noastre de moderare aici!