Concertul din această săptămână aduce în faţa publicului meloman orădean două prime audiţii. La pupitrul dirijoral se va afla maestrul Sabin Pautza (76 ani), vechi prieten al Filarmonicii din Oradea, care a venit pentru prima dată la Oradea în 1968, acum 50 de ani.

Este deja un obicei ca, atunci când maestrul Sabin Pautza se află în faţa publicului orădean, să prezinte şi o lucrare proprie. În primă audiţie se va interpreta Jocuri IX – Ludus Modalis – pentru orchestră. Lucrarea face parte dintr-un ciclu purtând titlul „Jocuri”, cel de-al IX-lea fiind ultimul compus.

Tot în prima parte a concertului şi tot în primă audiţie se va interpreta Concertul pentru harpă şi orchestră, op. 35, de un compozitor de origine germană, Albert Zabel, care a fost un reputat harpist şi compozitor şi care, din Germania, a ajuns să fie harpist la Sankt Petersburg. Lucrarea a fost compusă în 1910 și dedicată elevului său Charles Veit.

Prima oară cu orchestră

Solistul invitat este harpistul Viktor Hartobanu, din Germania, artist de origine română, care este pentru a treia oară prezent în programul Filarmonicii din Oradea. La vârsta de cinci ani a primit primele ore de harpă şi pian de la mama lui. La nouă ani a fost admis la Conservatorul de Muzică „Felix Mendelssohn-Bartholdy” din Leipzig. În 2008 a început studii superioare la aceeaşi facultate, obţinând diploma cu „magna cum laude” în 2010. A continuat studiile de Master la HEM din Geneva în 2011. În prezent, este profesor de harpă la Conservatorul de muzică din Feldkirch, Austria.

„Este o bucurie şi o onoare să fiu din nou aici, de fiecare dată am fost primit cu mare căldură”, spune Viktor Hartobanu. Despre concertul de Zabel, harpistul spune că este o lucrare care nu a fost cântată des. Concertul a fost editat în 1904, dar nu se ştie exact când a fost scris. În 2004 a fost scris într-o nouă orchestraţie. Este varianta pe care a ascultat-o acesta pentru prima dată în interpretarea Letiziei Belmondo. I-a plăcut foarte mult şi ştia că va veni şi ziua în care o va putea şi el interpreta.

Şi-a încheiat facultatea în Leipzig cu acest concert, doar cu acompaniament de pian, iar acum este pentru prima dată când poate interpreta acest concert cu acompaniament de orchestră.

„Este o variantă foarte frumoasă, care va prinde la public, o variantă în care se folosesc şi clopoţei, şi castaniete. E clar că cel care a făcut aranjamentul orchestral s-a lăsat inspirat şi de trecutul lui Zabel, pentru că acesta, din 1855, a fost timp de 40 de ani artist la teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Zabel a fost şi cel care a cântat în primă audiţie toate baletele lui Ceaikovski. A fost un artist şi compozitor venerat în Germania, a cântat în opera Kroll din Belin până ce a ajuns în Rusia, iar acolo a fondat şcoala rusească de harpă”.

La Oradea, Viktor Hartobanu va cânta acest concert cu o harpă nouă, pe care o va inaugura cu această ocazie. Harpa provine de la casa de instrumente Salvi din Italia, cu care a lucrat în ultimii ani mai intens. Este un instrument deosebit, cu un sunet echilibrat, cu un volum mai mare, şi care l-a costat 35.000 de euro. A botezat harpa cu numele „La bomba”, pentru sunetul ei bombastic, care iese în evidenţă.

În partea a doua a programului va fi prezentată o simfonie foarte populară de Felix Mendelssohn-Bartholdy, Simfonia a III-a „Scoţiana” în la minor, op. 56, o lucrare romantică de o rară frumuseţe, care a fost inspirată de peisajul şi istoria spaţiului scoţian, de care autorul, aflat la vârsta de 20 de ani, s-a îndrăgostit la prima vedere.

„Nu mă retrag niciodată!”

Aflat din nou în dublă ipostază, de dirijor şi compozitor, maestrul Sabin Pautza spune că vine cu mare plăcere din nou la Oradea, unde este o orchestră foarte bună, cu un public la fel de bun, iubitor şi exigent.

„Mă străduiesc să fac de fiecare dată altceva, să nu ne repetăm, măcar o lucrare din program să fie ceva nou. Lui Viktor i-am promis deja că voi scrie un concert de harpă. Încă mai am foşti studenţi de-ai mei în toată ţara. Eu nu mă retrag niciodată!”, spune Sabin Pautza, care i-a fost profesor la Iaşi şi directorului artistic al Filarmonicii din Oradea, Vasile Foica, unde i-a predat Armonie.

Întrebat ce stare îl cuprinde atunci când compune, maestrul a mărturisit: „Când compun, nu sunt eu acolo. Cineva mă învaţă ce să fac. A compune este la fel ca şi cum ai scrie o carte. În fiecare secundă eu pot să aleg între 25 de variante. După o notă am 50 de posibilităţi să o pun pe următoarea. Cineva mă ia de mână şi îmi arată. Întotdeauna trebuie să alegi. În orice secundă ai o decizie de luat. Dar îmi dau seama că nu o iau eu. Consider că sunt un instrument în mâna cuiva şi că nu am niciun merit în treaba asta. Eu compun în permanenţă. Şi în somn, în subconştient”, spune Sabin Pautza.

Ciclul „Jocuri”

Ciclul „Jocuri” a pornit de la o poveste „americană”. Acum vreo 12 ani i s-a cântat Concertul de saxofon în Statele Unite. După concert a apărut o cronică scrisă de un critic cunoscut, foarte temut, foarte dur, în vârstă de 80 de ani, cronică în care scria: „Aseară am ascultat un concert în primă audiţie. A fost bine primit de public, dar se vedea de la o poştă că muzica este scrisă de un român”. A fost şocat. S-a dus la el, l-a cunoscut şi l-a întrebat de unde şi-a dat seama. Şi acesta i-a răspuns: „Domnul meu, eu am studiat la Paris, eu am fost coleg cu Lipatti. L-am cunoscut pe Enescu, am fost prieten cu Silvestri – cunosc muzica românească”.

Şi-a dat seama că avea dreptate criticul. Sabin Pautza a scris muzică religioasă, muzică de cameră, corală, muzică uşoară. A scos de curând un disc cu 20 de piese de muzică uşoară scrise între anii 63 şi 75, pe vremea când împreună cu Richard Oshanitski erau singurii care orchestrau muzică uşoară în România.

„Aveam de două ori salariul rectorului meu când aveam 22 de ani. Scriam pentru Aurel Giroveanu, Temistocle Popa, Camelia Dăscălescu, o foarte bună pianistă, dar care nu ştia notele muzicale. Mă suna şi îmi spunea: Copilu ! I-auzi-o pe asta! (Îmi cânta melodia la telefon). Da scrie şi versurile! Mi-o faci până luni? Luam o mie de lei pe o piesă pe care o scriam sâmbătă şi duminică. În acea perioadă am început să scriu şi muzică. Pe acest disc sunt şapte piese dedicate lui Cornel Constantiniu. Apoi pentru Eva Kiss, care avea 18 ani atunci, era o copilă. Abia intrase la facultate. Prima piesă pe care a înregistrat-o Eva este pe acest disc. De asemenea, Angela Ciochină era studentă la Iaşi, avea 20 de ani. Dar mi-am dat seama după aceea că orice fel de muzică aş fi scris, nu puteam să concep o frază muzicală fără să vină din zona de muzică românească ancestrală”, explică Sabin Pautza.

Şi atunci, spune maestrul că în mod conştient a început acest ciclu de jocuri, şi în cele nouă jocuri abordează aspecte diferite: colindă, bocet, muzică de dans. Iar jocurile se referă mai mult la natura combinatorie a elementelor decât la sensul de dans, de joc.

„La jocul cu numărul nouă i-am zis Ludus Modalis, pentru că muzica noastră este modală. Este un alt aspect al ideii de jocuri, de combinaţii. Poate va mai fi şi al zecelea…”.

Haz de necaz

Jovial, cu un dar al povestirii care captivează, maestrul a mărturisit că va scoate şi o carte de bancuri. „Noi, românii, suntem aici de 8.000 de ani, dacă ţinem cont de tăbliţele de la Tărtăria, care sunt cu 3.000 de ani mai vechi decât primele scrieri sumeriene. Herodot îi trimitea pe greci să vadă la traci cum se organizează o societate modernă, cu 2000 de ani înainte de Christos. Cum am rezistat noi 8000 de ani aici? Şi într-o după-amiază am realizat. Suntem singurul popor din lume care face haz de necaz. Eu am umblat în toată lumea. Sunt singurul dirijor român care am dirijat în Coreea de Nord, dar ca cetăţean american. Însă nu am întâlnit nicăieri un popor care să facă la fel ca noi”.

30 de oameni scriu despre Sabin Pautza în cartea Danielei Caraman Fotea, „Sabin Pautza – Maestrul”. Şi mulţi dintre aceştia spun că, pe lângă faptul că au învăţat de la acesta armonie, nu au râs în viaţa lor aşa cum au râs la cursurile lui. Maestrul spune bancuri şi la cursuri, şi la repetiţii.

„M-am trezit că am în computer 2000 de bancuri. Am să-i spun cărţii «1001 de bancuri pentru români», pentru că sunt potrivite pentru simţul umorului românesc”, spune artistul.

Concertul de la Filarmonică va începe, ca de fiecare dată, de la ora 19:00.