Documentar: 120 de ani de lumină. Istoria Uzinei Electrice Oradea

ÎNCEPUTUL

La sfîrșitul sec XIX respectiv la începutul sec XX, orașul Oradea a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă.

[eadvert]

Industria alimentară, industria morăritului, industria ușoară, comerțul și alte domenii ale vieții economice au contribuit la această dezvoltare.

Apar palatele în stil Secession, se construiește noua primărie și apare prima uzină de apă. Toate acestea contribuie la modernizarea orașului.

Apariția iluminatului electric stradal în 1884, în Timișoara, produce o adevărată explozie în opinia publică a orașului.

Pe scena doritorilor de progres apare profesorul – abate din Ordinul Premontreilor dr. Karoly Ireneus Jozsef.

Între 1896 și 1900, dânsul ține la Oradea un șir de expuneri despre electricitate și despre rezultatele obținute în acest domeniu. Ca urmare, în 1900 Consiliul Orășenesc hotărăște ca iluminatul noului teatru să se facă electric.

Concursul pentru executarea lucrărilor de alimentare a fost cîștigat de Firma Ganz din Budapesta. Lucrarea a constat din următoarele: un generator electric de curent alternativ trifazic montat la Uzina de Apă Veche și acționat de mașina cu aburi a acestei uzine.

Curentul electric produs acolo a ajuns la Teatru cu ajutorul unei linii electrice de 2,5 km lungime.

Elanul edililor orașului nu s-a oprit la această realizare. La data de 22 mai 1902 au hotărît construirea unei Uzini Electrice exploatată în regie proprie de oraș.

Concursul pentru construirea Uzinei Electrice a fost cîștigat tot de firma Ganz.

Astfel în 17 decembrie 1903 s-a pus în funcțiune Uzina Electrică a orașului, pe amplasamentul situat în vecinătatea cetății. Au fost puse în funcțiune două mașini cu abur cu generatoarele aferente. Puterea instalată a fost 11oo Kva și au produs curent alternativ trifazic la frecvență de 42 Hz. La punerea în funcțiune, puterea a fost 315 Kw.

Rețeaua de distribuție avea 3000VOLT, iar cea secundară 150 VOLT. Primul director al Uzinei Electrice a fost inginerul Belanyi Imre.

Uzina electrică a avut mai multe etape de dezvoltare, pe care le vom parcurge treptat.

Primul client de anvergură al Uzinei Electrice a fost Căile Ferate Orășenești, care a pus în funcțiune primul tramvai cumpărat de la firma Siemens – Schuckert în data de 2 martie 1906. Rețeaua de c.c. a tramvaielor a fost alimentată de la Uzina Electrică.

Pe timpul Primului Război Mondial, Uzina Electrică a suferit mult din cauza lipsei de combustibil. Ca urmare au suferit și locuitorii Oradiei, curentul electric fiind furnizat cu intermitență.

Situația s-a ameliorat numai la 20 februarie 1920, atunci cînd autoritățile române au sistat toate restricțiile în furnizarea curentului electric.

PERIOADA DINTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE MONDIALE

Conducere Uzinei Electrice a început pregătirile pentru a trece frecvența curentului electric de la 42 Hz la frecvența standard 5o Hz și tensiunea de utilizare la 38o/22o volt. În 1938 are loc înlocuirea grupurilor vechi cu două grupuri turbogenerator moderne de tip Lang 2x3ooo CP, cu posibilitatea modificării ulterioare la frecvența de 5o Hz.

Cele două grupuri au funcționat pînă în anul 1971 în mod ireproșabil.

În această perioadă între 1922 și 1938 directorul Uzinei Electrice a fost Bazili Mihaly. Între anii 1938 și 1940, director a fost Timotin Dumitru.

PERIOADA ÎNTRE ANII 1940 și 1948

Această perioadă a fost plină de evenimente deosebite în viața Uzinei Electrice.

În urma Dictatului de la Viena, în septembrie 1940, Oradea trece sub ocupație maghiară. Tot în acel an, Uzina Electrică se militarizează. Deși situația economico-financiară a Uzinei Electrice a fost destul de dificilă, au reușit o modernizare importantă. Astfel au reușit să achiziționeze de la firma Ervill Budapesta un tablou de comandă modern, care în proporție de 75% a fost montat.

Între anii 194o -1944 directorul Uzinei Electrice a fost Bazili Mihaly iar inginerul șef a fost Andrassy Iuliu.

În luna septembrie a anului 1944 cu ocazia apropierii frontului, o parte a angajaților au fost evacuați.

Văzînd acest lucru, fostul director Belanyi Imre, își oferă voluntar serviciile pentru menținerea în funcțiune a Uzinei Electrice.

La întoarcerea la domiciliu, după o noapte de muncă a fost lovit de un proiectil chiar la ieșirea din Uzină. Asta i-a produs moartea.

După eliberarea orașului, în 12 octombrie 1944, conducerea Uzinei a fost preluată de un comitet muncitoresc, condus de primarul Vanyai Carol.

La mijlocul anului 1945 conducerea Uzinei a fost preluată de Timotin Dumitru și Andrassy Iuliu. Între anii 1945 și 1948 cea mai mare problemă a constituit lipsa de combustibil, care s-a soluționat numai cu eforturi deosebite.

O realizare deosebită a avut loc în anul 1948. În acest an într-o clădire părăsită s-a înființat o fabrică, în care se produceau 5000 de contoare pe an.

În anul 1948 are loc naționalizarea mijloacelor de producție. Uzina electrică rămîne în patrimonul Intrepriderii Comunale.

DEZVOLTĂRI ÎN PERIOADA ANILOR 1948-1960

După naționalizare, crește rapid consumul de curent. Pentru a satisface noua cerere, specialiștii Uzinei Electrice promovează construirea unei Hidrocentrale pe Crișul Repede.

Astfel în anul 1949 începe construirea Hidrocentralei Aștileu. Această inițiativă se completează cu construcția unei centrale Diesel în incinta Uzinei Electrice. În anul 1952 se pune în funcțiune Linia Aeriană de 35 Kv între Oradea și Aștileu.

Între anii 1954-1955 are loc trecerea sistemului local la frecvență standard de 50 Hz. și tensiunea secundară 380/220 volt.

În anul 1954 se pune în funcțiune Hidrocentrala Aștileu cu o putere instalată de 3000 Kw. Prin interconexiunea Hidrocentralei Aștileu cu centralele din Oradea, ia ființă un sistem energetic local, cu o putere instalată de 15 MVA. Toate realizările în această perioadă demonstrează capacitatea intelectuală deosebită ale specialiștilor Uzinei, de a lucra în perspectivă.

Ministerul Energiei Electrice apreciază pozitiv capacitatea personalului Uzinei Electrice și decide trecerea acestuia sub tutela Ministerului. Astfel în 15 iunie 1953 Uzina Electrică Oradea devine Întreprinderea de Electricitate Oradea. Ca director este numit Szucs Francisc, cu inginer șef Andrassy Iuliu.

SE NAȘTE SISTEMUL LOCAL VAȘCĂU –BĂIȚA

După terminarea războiului mondial, în anul 1948 se naște firma SOVROM-CVARȚIT avînd sediul în orașul Ștei și începe exploatarea uraniului din Bihor. Pentru alimentarea cu energie electrică a acestei zone, se înființează o unitate energetică separată, compusă din Centralele Electrice Avram-Iancu, Gîrda, Vașcău, Băița precum și stația de transformare Vașcău. În anul 1955 se construiește linia electrică aeriană 11o KV Gura Barză-Vașcău, care la început funcționa la 35 KV.

RACORDAREA SISTEMULUI ORADEA LA SISTEMUL ENERGETIC NAȚIONAL

În anul 195O începe formarea treptată a sistemului electroenergetic național interconectat.

În anul 1955 se înființează Dispecerul Energetic Național. La începutul lui 1960, Crișana era ultima regiune care aștepta racordarea la SEN. Pînă la urmă, în iulie 1960 a început construirea Liniei Electice Aeriene de 110 KV în lungime de 78 Km între Vașcău și Oradea. Construirea acestei linii s-a terminat la sfârșitul lui 1960.

Astfel la 30 decembrie 1960 linia s-a pus sub tensiune – deocamdată la 35 Kv – și s-a realizat racordarea Regiunii Crișana la SEN. Trecerea la 11o Kv a liniei s-a realizat în 16 februarie 1961.

PERIOADA INDUSTRIALIZĂRII ȘI ELECTRIFICAREA SATELOR

După 1960 începe industrializarea regiunii și electrificarea satelor. Apar mai multe zone industriale în Oradea și apar ramuri industriale noi. În 1961 se decide construirea unei termocentrale în zona de vest al orașului. Primul grup de 25 MW al acestei centrale se pune în funcțiune în aprilie 1966. În 1968 are loc reorganizarea teritorială a țării, dispar regiunile și apar județele istorice.

Ca urmare Întreprinderea Regională de Electricitate devine Întreprindere Județeană. Tot în 1968 CET Oradea devine Întreprinderea Electrocentrale Oradea, iar puterea instalată ajunge la 205 Mw. În continuare, apar noi stații de transformare.

În anul 1971 se pune în funcțiune stația de interconexiune Oradea Sud, având tensiunea de 220 Kv, iar ulterior și 400 Kv.

EVENIMENTE ÎNTRE 1973 și 1990

În 17 octombrie 1973 apare prima criză a petrolului, punând într-o situație dificilă întregul sector energetic. Încep restricțiile și limitările în furnizarea energiei electrice.

În 10 mai 1977 are loc o avarie în sistemul electroenergetic național din vina personalului, care conduce la o pauză de curent vreo 4 – 6 ore. Paguba produsă depășește 10 de miliarde de dolari.

În anul 1981 Sistemul Electroenergetic se desprinde de sistemul interconectat al țărilor CAER, în dorința de a demonstra capacitatea de independență a țării. Această manevră conduce la o instabilitate pronunțată a sistemului. Frecvența curentului scade la valori între 46-47 Hz producând instabilități în procesele tehnologice ale consumatorilor și uzura prematură ale instalațiilor.

În anul 1986 se pune în funcțiune primul sistem SCADA.

În anul 1988 se pune în funcțiune o centrală nouă în Oradea, CET-2 și mai multe hidrocentrale pe Crișul Repede. Din lipsă de combustibil și surse hidro, aportul acestor surse la stabilitatea sistemului este nesemnificativ.

În această perioadă se remarcă directorii Copil Traian, Carțiș Dan, Ungur Sorin și Sîrbu Tiberiu.

EVENIMENTE DUPĂ 1989 PÎNĂ ÎN ZILELE NOASTRE

În decembrie 1989 se sistează restricțiile în furnizarea energiei electrice. În martie 1990 SEN se interconectează cu Sistemul Electroenergetic European.

În urma trecerii la economia de piață, au loc schimbări profunde în economia țării. Consumul scade și se restructurează. Mai multe termocentrale devin nerentabile și poluante de aceea se retrag din exploatare.

Așa s-a retras și CET 1. Altele, ca CET-2, se casează. Au loc schimbări în extracția cărbunelui, care conduc la reducerea puterii disponibile ale termocentralelor. Deși au apărut centrale noi cu surse regenerabile, sistemul romînesc este nevoit să importe energie electrică.

În 8 ianuarie 2021 a avut loc o avarie în partea de sud-est al sistemului Energetic European. Această avarie a afectat mai multe județe din Nord-vestul României, producînd variații de tensiune și chiar pauze de curent. Acest eveniment, din păcate, a demonstrat vulnerabilitatea sistemului energetic românesc.

În cadrul întreprinderilor de rețele electrice au avut loc mai multe reorganizări, comasări și privatizări. Acest fenomen este cunoscut și la Oradea. Din punctul de vedere al exploatării instalațiilor, are loc un progres prin extinderea automatizării, telecomenzii, teletransmisii informații ale stării instalațiilor electrice.

În prezent în Județul Bihor este prezent SDEE Transilvania Nord Sucursala Oradea, pe care putem considera ca succesor al Uzinei Electrice înființat în 19o3

Noi semnatarii acestor rînduri, ne gîndim cu respect la colegii noștri care, de-a lungul celor 120 de ani, au stat tot timpul la datorie.

De asemenea, au promovat cu curaj progresul tehnic în exploatarea instalațiilor de transport și distibuție.

Apreciem faptul că imobilele, halele, atelierele vechi ale Uzinei Electrice, nu au fost casate. Ele au fost renovate, refolosite și servesc cunoașterii istoriei energeticii bihorene.

Ce va aduce viitorul nu putem prevesti. Suntem însă convinși că noua generație de energeticieni va lucra tot timpul în interesul consumatorilor.

Ing. Makai Zoltan și ing. Ban Ladislau

1. Uzina Electrică, vedere generală din anii de început

2. Belanyi Imre, director (1903-1916)

3. Dumitru Timotin, director (1937-1940; 1944-1950)

4. Un grup de angajaţi al Uzinei Electrice din anul 1936

5. Vizita lui Gh. Gh. Dej, Secretar General al PCR, preşedinte al Consilislui de Miniştri la şantierul Hidrocentralei Aştileu, lucrare importantă, pusă în funcţie în 1954