L.A. are 35 de ani şi nu a avut probleme cu greutatea sau cu diabetul, până în timpul celor două sarcini purtate, când greutatea a început să scape de sub control. „Prin 90, povesteşte pacienta, am ţinut regimuri de slăbit – tâmpite, ca multe tinere care cred că sunt grase”. Ulterior, femeia a născut natural două fetiţe: prima, care are acum 7 ani, a avut la naştere 4,6 kg, iar mezina, de aproape 4 anişori, a venit pe lume cu o greutate de 4,5 kg şi având 60 cm. În timpul celor două sarcini, femeia, care avea în jur de 50 kg, a început să ia constant în greutate şi a fost depistată cu diabet de sarcină. La prima sarcină a ajuns la aproape 90 kg, iar la a doua, atinsese deja 124 kg. Cu toate acestea, până la botezul mezinei, reuşise să revină la 108 kg. „Bucuria” a fost de scurtă durată, deoarece, la puţin timp, a început din nou să acumuleze kilograme şi, în ianuarie anul acesta, a ajuns la 118 kg. L.A. spune că obişnuia să mănânce haotic: mai nimic până seara, când îşi făcea timp: „Ştiţi cum e, ai serviciu, te grăbeşti, munceşti, uiţi sau nu apuci să mănânci, iar seara bagi în tine. Puteam să mănânc destul de mult”
Recuperare rapidă
„Am ajuns astfel înregistrată cu diabet tip II şi colesterol mare, şi dependentă de antidiabetice orale”, mărturiseşte pacienta. În februarie 2009 – o zi de luni – femeia a aflat de posibilitatea scăderii în greutate şi reglarea glicemiei printr-o intervenţie chirurgicală specială, care se face doar la Bucureşti şi Timişoara. „Am aflat până la urmă că şi la Spitalul Pelican Oradea se fac astfel de intervenţii chirurgicale. Joi, în aceeaşi săptămână m-am prezentat acolo şi am fost internată. A doua zi mi s-au făcut enorm de multe analize medicale… Aveam şi hernie ombilicală, care mă deranja foarte tare şi mi s-a spus că, în timpul aceleaşi operaţii, s-ar putea rezolva ambele probleme de sănătate de care sufeream. Vineri au fost gata analizele care au atestat că pot să suport operaţia. Am înţeles că, deşi această operaţie ajută diabeticii foarte mult, nu se poate efectua la orice pacient şi că există restricţii”. Prima care a susţinut-o a fost mama fiindcă ştie ce înseamnă. Soţul ei a fost de acord, dar a vrut să ştie care sunt riscurile. Doctorul de familie şi medicul diabetolog au susţinut-o.
Operaţia a durat circa o oră şi jumătate, şi, a doua zi a coborât din pat fără ajutor. O altă pacientă internată deodată cu ea, diabetică şi obeză, pe insulină, a ajuns ca după operaţie să nu mai aibă nevoie nici măcar tablete: „Prima mea naştere a fost mult mai dureroasă decât operaţia asta. Operaţia e subombilicală şi nu se vede, au rămas doar uşoare urme de la tuburi. Domnul doctor mi-a dat o listă cu alimentele şi cantităţile din acestea pe care le pot consuma. De fapt, m-a ajutat să îmi schimb obiceiurile alimentare şi mi-a spus cum va evolua starea mea de sănătate. Mi s-a spus că, teoretic, după un an de la operaţie ar trebui să ajung la greutatea mea iniţială (50 kg) sau măcar la 60 kg”.
Din februarie, după operaţie, L.A. nu mai e nevoită să ia tratament pentru diabet şi, până acum, a slăbit 30 de kilograme: „Pot acum să merg cu fetiţele în parc şi să mă joc cu ele şi merg şi la ştrand, fără să mai am complexe. Poate o operaţie estetică m-ar ajuta să scap şi de ridurile de pe abdomen care îmi amintesc cât de mare am fost, dar e foarte bine şi aşa”.
Ce mănâncă
„În primele trei săptămâni am mâncat în blender. Nu mai puteam mânca dintr-o dată niciun iaurt de 170 ml. De fapt în asta constă – te saturi cu mai puţin. În plus, am învăţat să mestec mâncarea de 25 de ori şi abia apoi să o înghit. La început număram de câte ori mestecam, acum mi-a intrat în reflex”, spune cu mândrie pacienta operată, care ştie însă că dacă îşi va forţa stomacul şi mănâncă mai mult decât are nevoie, acesta va creşte la volumul iniţial. „Dimineaţa mănânc un bol cu cereale şi lapte sau o felie de graham cu şuncă presată sau muşchi file fiindcă am aflat că de fapt cremvurştii sunt mai graşi decât se ştie. Pe la ora 10:00 mănânc un iaurt sau un fruct fără zahăr, peste două ore mănânc supa, peste alte două ore felul doi, pe la ora 16:00 mai mănânc un iaurt, un fruct sau o gustare, în jur de ora 18: 00 iau cina – mămăligă cu brânză sau iaurt slab, sau mănânc peşte – şi dacă mă culc mai târziu şi mă apucă foamea, pe la ora 20:00 mănânc încă un fruct”, spune L.A. Lichide bea multe (în jur de 2 litri) şi consumă doar lapte degresat, de 1,5 % grăsime. Nu bea apă înainte cu 15 minute de masă şi 45 de minute după masă şi nu mănâncă fructe o oră înainte şi o oră după masă. „Pot mânca îngheţată că am înţeles că nu are atâtea calorii şi pot gusta din dulcuri. De Paşti, soacra mea a făcut cozonac şi am mâncat o feliuţă. Mănânc tot din mâncarea pe care o fac pentru ai mei, deci nu trebuie să mă chinui să îmi gătesc separat”, relatează femeia, care menţionează că a renunţat treptat la mâncărurile doar cu cartofi şi le-a înlocuit cu legume (fasole verde, uscată, mazăre, dovlecel), orez.
Uau, ce-ai slăbit!
L.A. spune că în cele câteva zile de interare, nu a fost cine să stea lângă ea, dar că nici nu a avut nevoie: „În prima noapte după operaţie am chemat de şase ori asistenta pentru ploscă. Nu a comentat nici măcar o dată… Fac comparaţie cu ce a fost când mama mea a fost în spital, asistenta a venit după patru ore să îi dea Nifedipin”.
Femeia recomandă diabeticilor obezi să încerce acest gen de terapie: „Vreau să spun celor care sunt cum am fost eu, cu obezitate şi cu diabet, că dacă pot, dacă îşi permit, merită să facă această operaţie. Şi să ştie şi alţi oameni din judeţul nostru că nu trebuie să plece la Bucureşti sau Tmişoara ori în străinătate ca să îşi facă o astfel de operaţie fiindcă există chiar la Oradea această oportunitate. Costă, dar nu se compară: scad în greutate, li se reglează glicemia, nu mai dau apoi bani pe medicamente. Aveam glicemia de 118, 120, chiar 136, acum am 90, 85. Sunt persoane care m-au văzut când eram mare şi acum se miră. De regulă prima reacţie e : Uau, ce-ai slăbit!”.
Otilia Şandor
Citiți principiile noastre de moderare aici!