Spre 200 de oameni au venit să-şi declare susţinerea pentru SOS Dogs şi pentru metoda sa lucru: neutralizarea câinilor şi repunerea lor în teritoriu. Mobilizarea aestora a fost aproape profesionistă. S-au distribuit tricouri cu inscripţii tematice, s-a afişat lozinca „NU EUTANASIE!” iar vorbitorii au atins cam toate aspectele problemei: legal, financiar, utilitar şi moral. Asta în prezenţa unui public ce nu s-a sfiit să uzeze de toate mijloacele de manifestare ale unei mase de presiune – aplauze, huiduieli sau bătăi cu pumnul în masă.
Municipalitatea a fost reprezentată la nivel de eşalon doi: viceprimarul Mircea Mălan ca gazdă şi încasator al neîncrederii publice, Mircea Stejeran, şef de serviciul în Direcţia Tehnică, Emil Benţan, adjunct în aceeaşi direcţie şi Bimbo Szuhai Tibor, director tehnic al Administraţiei Domeniului Public SA (ADP), cea care preia din 1 septembrie gestiunea câinilor comunitari de la SOS Dogs. Primarul Ilie Bolojan, şeful Direcţiei Tehnice din Primărie, Mircea Ghitea şi Liviu Andrica, şeful ADP, au absentat.
De cealaltă parte a baricadei s-au aliniat managerul SOS Dogs, Carol Lazăr, Gerard Brudenell, finanţator al fndaţiei împreună cu Robert Smith, Ruxandra Bizera, jurist al Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor (FNPA) şi alţi jurişti sau simpli susţinători ai SOS Dogs pe la care a trecut microfonul.
Imprudenţă strategică sau nu, viceprimarul Mălan a punctat că regulamentul se înscrie în cadrul legal, ridicând mingea la fileul „oaspeţilor”. A primit replica juridică de la avocatul Bizera: „eutanasierea, în acest moment, este o măsură ilegală pentru că Legea 205/2004 modificată în 2008 se aplică atât animalelor cu deţinător cât şi celor fără”. „Acel Art. 1 din Anexa 3 (cea care reglementează condiţiile eutanasierii în regulamentul Primăriei n.r.) este cel puţin ilegal!”.
Dacă mai era nevoie, intervenţia juristei a crescut tensiunea în rândul publicului.
„Primăria nu şi-a pus în cap să eutanasieze în masă câinii fără stăpân”, a sunat o tentativă a vicelui Mălan de a calma spiritele. Aceasta a eşuat în neîncredere şi huiduieli.
O problemă pentru oraş
„Nu înţeleg de ce 400 de câini sunt o problemă pentru oraş, când suntem un exemplu pentru toată ţara pentru modul în care e gestionată situaţia! De când sunt câinii asta o problemă? Ce câştigăm cu asta (eutanasierea n.r.)?”, a intervenit vehement, din public, Valentin Ursache.
Un răspuns a venit tot de la vicele Mălan. „Dincolo de interesul pentru viaţa animalelor vorbim şi de interesul celor care fac zilnic sesizări scrise în legătură cu această problemă”, a spus Mălan, negând, din nou, că Primăria „şi-a fi stabilit ca obiectiv uciderea câinilor din oraş”.
Taxaţi-ne!
Aspectul financiar al problemei câinilor vagabonzi a revenit de mai multe ori în discuţie. Magheru Maria Doina a propus introducerea câtorva taxe de câte 1 leu pe lună pe fiecare orădean pentru adunarea fondurilor necesare adăpostului de la SOS Dogs.
Mult mai vehementă a fost Loredana Magyari. „Problema câinilor vagabonzi e una inexistentă. 99% din această sală nu înţelege care e problema dvs! Lăsaţi oamenii de la SOS Dogs să-şi facă treaba şi plătiţi-i din banii noştri!”, a cerut tânăra, readucând pe tapet ideea taxei suplimentare, cu justificarea că problema câinilor vagabonzi este a tuturor, nu doar a iubitorilor de animale.
Tot la bani s-a referit şi britanicul Gerard Brudenell, dar din altă perspectivă: „La momentul 2002-2003 (la înfiinţarea SOS Dosg n.r.), erau 4.500 de câini pe stradă. Până în această zi am dat spre adopţie 5.000 de câini. Iată de ce cred că SOS Dogs se finanţează singură: în 2002 erau patru cabinete veterinare şi un pet shop. Azi sunt 16 cabinete şi zece pet-shopuri, toate plătesc taxe. Din aceste taxe Primăria ar putea să finanţeze SOS Dogs”, crede britanicul, care a declarat că era de aşteptat ca, datorită experienţei de 12 ani a fundaţiei era de aşteptat ca Municipalitatea să continue colaborarea.
Aleşi contra
Doi consilieri locali s-au deranjat să participe la dezbatere, amândoi ca opozanţi ai eutanasierii şi ai ruperii colaborării cu SOS Dogs.
„Ne întoarcem în epoca de piatră cu eutanasierea. De ce revenim la eutanasiere, soluţie care a fost discutată public şi respinsă? De ce trebuie eu să roşesc pentru că trebuie să vorbesc ceea ce nu trebuie discutat aşa, ci de pe alte poziţii? Domnule Bimbo, cum veţi gestiona problema fără personal calificat? Văd deja groparii dumneavoastră umbând după câini cu lopeţile!”, a zugrăvit liberalul Daniel Vulcu un tablou de coşmar.
Udemeristul Szabo Jozsef a spus că, odată pus în plenul CL, va cere votarea nominală a regulamentului şi a declarat că „vechiul regulament era plin de greşeli, dar faţă de mizeria asta era mult mai bun”.
Alte intervenţii s-au conturat în jurul cinismului cu care se abordează ideea omorârii atâtor animale dar şi pe necesitatea cipării tuturor câinilor din oraş, pentru un control mai strict. Întrebarea „De ce nu finanţează Primăria în continuare SOS Dogs?”, formulată de mai mulţi vorbitori, a rămas fără un răspuns convingător.
O listă de amendamente la regulament a fost avansată de Adriana Dacin, fostă voluntară SOS: „adopţia nu trebuie făcută cu perceperea unei taxe ci gratuit şi cu acordarea de facilităţi”, „abandonul de animale să fie sever pedepsit”, „obligativitatea cipării câinilor”, „sterilizare gratuită”, „accesul nelimitat al voluntarilor şi transparenţă totală la SOS Dogs”, „şi să se scoată din regulament articolul referitor la eutanasiere”.
Încheierea a aparţinut vicelui, după mai bine de două ore în care idea eutanasierii nu a fost susţinută de niciun vorbitor din public: „Poziţia Primăriei a fost exprimată prin acest regulament, la care sunt sigur că vor interveni modificări. Nu spune nimeni că vor fi omorâţi câinii, acest regulament nu instituie ca măsură primordială eutanasierea”. Declaraţia sa nu a convins, însă. După plecarea sa din sală, majoritatea celor rămaşi au semnat pe o listă pentru „revocarea hotărârii cu eutanasierea câinilor şi predarea administrării câinilor de la RAPAS înapoi la SOS Dogs, cu păstrarea personalului actual şi a directorului Carol Lazăr”…
Aşa cum avertizau juriştii, Consiliul local are penultimul cuvânt. Dacă acesta votează regulamentul cu prevederile iniţiale, ultimul cuvânt va aparţine instanţei.
„Karate juridic”
Jurist ca pregătire, Fazakas Zoltan aflat în public, le-a propus celor doi, Ruxandra Bizera şi Mircea Mălan, să renunţe la acest „karate juridic” mai ales că „99% din cei prezenţi nu au pregătire juridică”. Dar legalitatea actelor pe care se bazează regulamentul a fost tema unui schimb de replici între vicele Mircea Mălan, avocat de profesie şi juriştii prezenţi. „Avem Ordonanţa de Urgenţă 155/2001 şi avem Legea 205/2004 modificată în 2008. La art. 7 alineatul 1, aceasta ne interzice să eutanasiem acei câini care nu suferă de boli incurabile”, susţine Ruxandra Bizera, jurist FNPA. În replică, vicele Mălan susţine că ordonanţa din 2001 nu e lovită de neconstituţionalitate şi produce efecte. OUG 155/2001 prevede contestatul termen de şapte zile în care un câine poate fi eutanasiat dacă nu e revendicat, inclus şi în regulamentul propus de Municipalitate. „Legea 205/2004, la art. 2 spune că gestionarea populaţiei canine fără stăpân se reglementează rin lege specială. Ordonanţa 155/2001 este acea lege specială”, consideră juristul Mălan.
Citiți principiile noastre de moderare aici!