Junele plin de viaţă, glumeţ, boem, animator al întâlnirilor scriitoriceşti amicale, mentor fără să-şi dea seama, inteligent, ironic, filosoful Cenaclului Iosif Vulcan, „computeristul” Familiei, aristocrat, tip fin, subţire care „prefera singurătatea mai mult decât s-ar fi cuvenit”, autor de şarje ironice, efervescent, cu o dăruire dincolo de limitele autoconservării. Un om care s-a „strecurat în legendele urbane”, care asemenea lui Pascal – care a învăţat singur geometria lui Euclid a învăţat singur, în anul 2000 să cânte la chitară, în 2001 era cotat cel mai bun, iar în 2002 a renunţat să mai cânte. Dacă toate acestea şi multe asemenea ar avea un nume s-ar numi Tiberiu Ciorba. Sub semnul dispariţiei sale, familia, prietenii, foştii colegi s-au întâlnit la Teatrul Arcadia. În sala arhiplină, figura PSS Virgil Bercea a dat mai multă aură evenimentului. Prezent în sală, Tiberius, fiul lui Tiberiu Ciorba a ţinut să-i mulţumească Episcopului pentru că susţine cultura şi e un om de cultură. Întreaga asistenţă s-a aflat la Arcadia pentru lansarea cărţii „Capitol dintr-o carte pierdută ”, carte ai cărui editori sunt conferenţiar universitar dr. Dan H. Popescu şi actorul şi regizorul Emil Sauciuc.
Conferenţiarul Dan H. Popescu a explicat titlul cărţii prin prisma faptului că una dintre legendele care circulă despre Tiberiu Ciorba e că în activitatea de tehnoredactare şi-ar fi pierdut o carte ca urmare a faptului că au ars câteva componenete ale computerului. „Unii spuneau că ar fi o carte despre Kant, alţii că ar fi vorba de volumul «Intrarea servitorilor ». La Cenaclul pe care l-am condus la Biblioteca Judeţeană am aflat de la Mircea Vlad că a recuperat un fragment din cartea despre Kant a lui Tiberiu Ciorba, pe care acesta apucase să îl printeze. Din această cauză, împreună cu Emil Sauciuc, am considerat că trebuie să numim cartea «Capitol dintr-o carte pierdută»”, a spus editorul.
„Citind aceste texte, veţi vedea că multe dintre parfumurile epocii ‘80-’90 se pot inspira. Această carte este o întoarcere în timp, nu doar o întoarcere la Tiberiu ”, a spus Dan H. Popescu.
Directorul Revistei Familia Ioan Moldovan a mărturisit că îi datorează lui Tiberiu Ciorba titlul unei cărţi. Tehnoredactându-i cartea, Tiberiu Ciorba a observat că termenul «oboseală» are cea mai mare frecvenţă în paginile cărţii. Aşa s-a născut volumul cu titlul „Tratat de oboseală ”. În sprijinul valenţei de făcător de titluri a lui Tiberiu Ciorba a vorbit şi poetul Lucian Scurtu care a mărturisit că a avut o experienţă similară.
Prezent la eveniment, fiul lui Tiberiu Ciorba, Tiberius le-a mulțumit editorilor pentru că prin această carte i-au dat oportunitatea de a-şi cunoaşte mai bine tatăl, „de a-l cunoaşte pe Tiberiu Ciorba prin Tiberiu Ciorba”. Alături de scrierile celor care l-au cunoscut, în carte apar „gândurile,
sentimentele, opiniile filozofice, politice, literare a lui Tiberiu Ciorba”. „Filosofii spun că sufletul transcede moartea, poeţii spun că iubirea transcede moartea. Văzându-vă azi, aici, eu cred că prietenia transcede moartea ”, a spus Tiberius Ciorba. Ieşirea lui Tiberiu Ciorba de pe scenă vieţii e încărcat de simbol.
Inspiraţi, la finalul cărţii, editorii publică un interviu cu Iuliana, sora lui Tiberiu Ciorba. La întrebarea: «Care este ultima ta amintire despre el?» aceasta face o mărturisire tulburătoare : „Am stat cu Tiberiu în ultima lui zi de viaţă, de la ora 8.00 până la final…am crezut că doarme, am înţeles că nu dormea pe la ora 13.30. A murit undeva în intervalul 12.30-13.15! Am vorbit despre foarte multe… erau amintiri. Apoi a adormit. Printre ultimele cuvinte au fost şi: «uite căruţa!» Atunci nu am înţeles, credeam că este somnoros şi nu înţeleg eu bine ce spune. Mai târziu mi-am dat seama despre ce căruţă era vorba…căruţa cu care a plecat mama la dispensar în ziua în care l-a născut, cu 39 ani şi 6 zile înainte”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!