Sunt şanse pentru împovăraţii de credite să câştige în faţa băncilor, în instanţă. Acesta este mesajul transmis de avocatele Nicoleta Ciule şi Florina Căpuş care au anunţat trei cazuri unde banca a pierdut în faţa clienţilor, la Judecătoria Beiuş, în acest an, pentru credite contractate în euro, la BCR. Instanţa a dispus stabilizarea cursului de schimb euro-leu la valoarea semnării contractului şi denominarea în monedă naţională a plăţilor. „Aceasta înseamnă pentru clienţi că vor plăti creditul la cursul de schimb de la data semnării contractului”, subliniază av. Ciule. Instanţa a dispus şi anularea comisionului de acordare a creditului, comisionul de administrare şi cel de urmărire a riscurilor şi, implicit, restituirea sumelor obţinute ilegal de către bancă. Hotărârile nu sunt definitive, însă.
„S-a speculat că dacă băncile ar restitui toate aceste sume, ar intra în faliment. Vă spun că nicio bancă nu va intra în faliment. Dimpotrivă, de la an la an raportează profituri tot mai mari. Băncile sunt oricum, reasigurate. Partea care într-adevăr pierde este clientul. E ca o confruntare David vs. Goliat”, transmite Nicoleta Ciule, arătând că majoritatea clienţilor săi vor ca banii să le fie scăzuţi din credit. Au fost prezentate şi două cazuri dramatice, cu clienţi de bună credinţă ai băncilor care, pentru câteva sute de euro restanţi la plată au fost executaţi de propriile case!
Popa Valer are un credit de 40.000 de euro, Coroiu Marinela are un credit de 26.000 de euro, cu ipotecă, iar Haneş Ciprian unul de 10.000 de euro. Toate, contractate la BCR, în anii 2007 – 2008. Pentru toţi aceşti bihoreni, Judecătoria din Beiuş a dispus denominarea creditului la cursul de schimb de la data semnării contractelor, dar şi anularea diferitelor comisioane introduse de bancă în contracte, considerate ca fiind abuzive. „La nivel naţional nu s-a luat nicio măsură pentru protecţia acestor clienţi în raport cu banca. Poate pentru că raportul între client şi bancă este asemenea unuia ca între David şi Goliat în raport cu banca, dar se poate. Există, însă, practici diferite la instanţe”, subliniază av. Nicoleta Ciule, care i-a reprezentat pe cei trei în instanţă. Dacă avocata îi felicită pe judecătorii din Beiuş, în schimb se arată nedumerită de atitudinile întâlnite la Judecătoria din Oradea, care i-a respins cererea ca banca să depună ca probaţiune cu privire la calculul dobânzilor.
Dobânzi cu schepsis
Ciule spune că are câştigate în primă instanţă şi 20 de speţe prin care denunţă clauzele introduse de bancă cu privire la dobânzi. „Noi am obţinut anularea clauzei. Instanţa dispune restituirea sumelor între dobânda actuală şi DAE. Este o bucurie foarte mare, pentru că, altfel, de la lună la lună cresc ratele la bancă. La un credit de 10.000 de euro, cu o dobândă de 10,9% şi cu DAE de 20%, vine 1.000 de euro pe an, în plus. Dacă creditul este pe 10 ani, banca încasează încă o dată 10.000 de euro doar pe DAE. Pe un credit de 10.000 de euro ajungem să plătim în final 30.000 de euro”, vine la concret avocata, care îndeamnă debitorii să-şi verifice contractele şi să acţioneze băncile în instanţă. Av. Ciule: „Am semnalat în contractele încheiate cu banca faptul că în clauza cu referire la dobândă se trece o dobândă de 10,9% pe an. Iar clientul are convingerea că plăteşte această dobândă. Însă, pe pagina următoare se spune că DAE este 18,4% sau 22% sau 24%. Din păcate, aceasta este dobânda reală pe care o plăteşte clientul din buzunar. De asemenea, am denunţat şi clauza care stabileşte în sarcina debitorului «şi orice alte costuri ulterioare semnării contractului». Nu mi se pare normal să semnezi un contract şi să te obligi la orice alte costuri pe care banca vrea să le introducă”. Avocata orădeană spune că cele mai multe hotărâri favorabile le are în speţe vs. BCR.
Pasaţi la Bucureşti
O altă clauză considerată abuzivă se referă la faptul că unele bănci inserează competenţa teritorială a instanţelor de la sediul băncii, iar majoritatea băncilor au sediul la Bucureşti. „Vă daţi seama ce înseamnă ca un om să se judece cu banca la Bucureşti, ca timp şi cheltuieli. Vorbim despre oameni cu salarii 7-800 de lei. Ce au putut înţelege clienţii din mediul rural din clauzele unui contract de credit? În opinia mea, toate drepturile sunt în favoarea băncilor şi toate obligaţiile în sarcina clienţilor”, consideră avocata, indicând că banca are inclusiv dreptul de a cesiona contractul unilateral, în timp ce clientul trebuie să ceară aprobarea băncii, în prealabil. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) are pe rol la Tribunalul Bucureşti procese cu nouă bănci. „Din moment ce ANPC s-a sesizat din oficiu, având în vedere reclamaţiile, totuşi azi sunt instanţe care apreciază că aceste contracte sunt perfecte, minunate, clientul a semnat şi nu are decât să suporte consecinţele. Nu e în temeiul şi spiritul legii – există criterii la nivel naţional şi european privind admisibilitatea în instanţă a acestor speţe”, susţine avocata Ciule, ce s-a specializat pe aceste cazuri.
Pentru o rată-două…
„Foarte mulţi clienţi ajung să fie executaţi pentru o rată – două, de câteva sute de euro. Banca dispune declararea scadenţei anticipată la credit, pentru restanţe de 400 de euro. Se poate face contestaţie la executare, dar bariera cu taxa de timbru şi cu cauţiunea, ca şi garanţie a bunei credinţe, se ajunge la sume de 6.000 – 10.000 de lei, pentru a putea fi introdusă acţiunea. Şi dacă să zicem că ai plătit cauţiunea, tot nu există siguranţa suspendării executării, deoarece judecătorul este cel care evaluează. Clientul solicită expertiză, aceasta costă de la 1.000 de lei în plus. În urma expertizelor s-au constatat situaţii în care clientul a plătit mai mult – plăţi făcute de client, nedecontate de către bancă (!). Aşa, ajunge omul în stradă pentru o datorie infimă. Ulterior, se poate reduce suma, dar banca tot nu îşi retrage scadenţa anticipată la credit”, relatează av. Florina Căpuş, introducând în discuţie două speţe concrete.
„Sclavii” băncilor
Cel al orădeanului Adrian Ile, angajat la Penitenciar, care după ce a contractat la Volksbank un credit ipotecar de 100.000 franci elveţieni, în câţiva ani a ajuns să aibă rata crescută de la circa 1.300 de lei pe lună la 2.200 de lei pe lună, în condiţia în care soţia sa îşi pierduse locul de muncă, iar veniturile soţului se diminuaseră! „Eu am mers la bancă să iau un credit în lei şi m-au convins să iau în franc elveţian. Am «muşcat-o» cu francul!”, constată omul căruia banca i-a scos casa la vânzare, după ce i-a refuzat să-i restructureze creditul pe o perioadă mai mare de şase luni. Spune că după ce patru ani a plătit rate la timp, s-a trezit că mai are încă de plătit 109.000 CHF, la un credit iniţial de 102.000 CHF! Acum este executat silit din salariu, aşteaptă cu înfrigurare să îi fie înstrăinată casa pentru care a luat creditul, iar casa de recuperare creanţe către care banca a cesionat creditul nu acceptă oferta avocatei lui Ile.
„Oamenii aceştia care rămân în stradă, ajung cazuri sociale tot pe spinarea societăţii”, este un mesaj transmis de av. Florina Căpuş către cei ce pot lua decizii în Stat.
Ioan Ghenţ din Oradea a rămas fără casa pentru care luase un credit de 44.600 franci elveţieni de la OTP. După ce nu a plătit două rate de câte 200 de franci într-o iarnă, s-a trezit executat ipotecar de către banca OTP, care între timp a şi cesionat creditul către propria firmă de recuperări. Între timp, casa i-a fost vândută cu 25.000 de euro, iar Ghenţ şi familia lui vor trebui să lucreze mai bine de zece ani de zile pentru a plăti tot băncii care i-a vândut casa o restanţă de câteva sute de euro!
„Nu este o măsură proporţională, să trimiţi în stradă un om cu doi copii minori, în loc să iei, eventual, măsura popririi salariului. Acum, va lucra 15 ani împreună cu familia să plătească pentru o casă pe care nu o mai are. Alte credite nu poate lua, pentru că figurează la biroul de credite. Cu ce a greşit omul acesta, că a vrut o casă a lui?”, întreabă av. Ciule, dezamăgită că la instanţele româneşti nici măcar jurisprudenţa europeană, de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului nu ar conta foarte mult… „Băncile se transformă în agenţi imobiliari”, e concluzia formulată de colega acesteia, Florina Căpuş, care pune un serios semn de întrebare asupra felului în care se fac executările silite la noi.
Citiți principiile noastre de moderare aici!