Ne bucurăm de spectacole, de concerte, de festivaluri şi suntem mulţumiţi atunci când ceea ce se întâmplă pe scenă vine la pachet cu un sunet impecabil, cu lumini şi efecte care întregesc atmosfera. În această perioadă de restricţii, nu doar artiştii sunt puşi la zid, ci şi oamenii din spatele scenei, despre care se vorbeşte prea puţin sau deloc.
Dan Sabău a pornit cu pasiunea pentru muzică de la 14 ani. Făcea discoteci în Licepul Industrial 2 – Telecomunicaţii până în 1989. Şi pentru că i-a plăcit tehnica electronică şi electricitatea, a ales după ’89 să studieze la Universitatea Oradea Electrotehnica, pe care a absolvit-o cu brio.

În 1993 şi-a dorit să aibă propriul studio de radio. Tânăr antreprenor, a închiriat studioul din Teatrul de Păpuşi, unde a pus bazele noului Radio Orădean, cooptând în proiect mai mulţi prieteni. Tehnica era achiziţionată şi facea practic repetiţii la rece, imprimând emisiuni pe bandă.

Concursul de licenţă pentru frecvenţă l-a pierdut în favoarea Vocii Evangheliei. Soluţia a venit din alierea cu Marius Bocioc, care singur fiind în concurs pentru 71.81 mhz, a primit licenţa. „Aşa a apărut Sonvest. Răţoiul (mascota – n.r.) este practic conceput de mine şi de Dinicu Braghină. Noi deţineam deja toată aparatura: mixere, magnetofoane, casetofoane şi primul cd player. Aveam deja şi personal pe partea muzicală. Practic lipirea de Marius Bocioc şi Mircea Bradu a fost un pas important în visul meu. Am coordonat întreaga activitate de animaţie. Muzica era în mare parte colecţia personală, completată de Horia Pop. Am donat atunci peste 800 de casete cu selecţii muzicale. Realizam emisiuni de dedicaţii şi animaţie”, povesteşte Dan.

Pe lângă activitatea la Radio Sonvest, Dan Sabău era şi Dj prin cluburi şi la diverse petreceri sau nunţi. Ăşa a început să înveţe să lucreze cu aparatele noi ce apăreau foarte repede. Dan a crescut cu tehnica muzicală, începând cu magnetofoane Maiak. S-a înscris în circuitul national de DJ, atestat pe care l-a obţinut în 1992, primind astfel muzica de la casele de discuri.

Ca DJ a învăţat cum să coordoneze din punct de vedere tehnic un club, apoi petreceri în aer liber mai mici, ajungând încet la sonorizari în aer liber. În paralel lucra la Radio Transilvania ca animator, realizator de emisiuni musicale şi TOP-uri sub numele de DJ Dastian.

De la pasiune, la meserie

A lucrat apoi ca agent de vânzări şi supervisor vânzări cu ţigări, bere şi vinuri, unde a prins experienţă. De aici a fost un pas pentru a-şi transforma pasiunea pentru sonorizări şi club într-o meserie permanentă, înfiinţând în 2006 Sinton Expert alături de Radu Tifor, un fost coleg de radio. „A fost un drum extrem de greu, cu multe piedici. Lipsa de bani m-a forţat mereu să găsesc soluţii de dezvoltare prin economii la orice: combustibil, papetărie, protocoale, şi mai ales vacanţe personale”.

A pornit afacerea cu un sistem mic de sunet, de 5000 w, făcând diverse evenimente. Primul concert sonorizat a fost cel al Corinei, în 2007, apoi cel al lui Nicole, acumulând încet experienţă. Dan îşi aminteşte că la aceea vreme această activitate nu era considerată a fi o afacere. „Ne priveau mai mult ca pe nişte băieţi care se distrează cu tehnica”. Din sumele câştigate într-o lună de activitate investea peste 75%, restul fiind cheltuieli. „Îţi cumpărai un mixer, îţi trebuiau şi căşti. Mai constatai că îţi lipsesc cabluri, apoi laptop… nici nu mai vorbim că aveam deja cheltuieli logistice, chirii, manopere”.

Criza din 2009 i-a afectat puternic afacerea. A supravieţuit datorită extinderii pe comerţul cu echipamente de sonorizare, lumini scene şi mai ales instalaţii fixe de sunet de adresare publică (boxe în magazine, biserici, gări, şcoli, săli de fitness etc.). A reuşit să încheie parteneriate de afaceri şi să lucreze peste hotare, în Spania, Ungaria, Germania, Suedia, Austria. În această perioadă, schimbul de experienţă, lucrând în subantrepriză cu firme mari, l-a învăţat cum să facă evenimente în Romania. „În 2009 nu erau şcoli de sunet sau scenotehnică în ţară. Practic nici acum nu sunt dezvoltate ca în Ungaria sau Anglia de exemplu, unde exista universităţi cu profile clare de Ringing, Sound, sau Light Designer”, explică Dan.

Perioada 2012 -2015 a însemnat investiţii enorme din surse personale, din credite, din activităţi colaterale şi chiar întreg profitul investit. „În străinătate am învăţat un lucru: ceea ce faci nu poţi să faci doar bine, nu e suficient. Trebuie să faci foarte bine şi să aduci plus de valoare, să fii inventiv, să apari mereu altfel şi să fii ingenios. De aceea scenele noastre niciodată nu arată 100% la fel. Succesul în meseria asta este să ai viziune, să creezi prin tehnică atmosfera, designul şi tot ce te poate pune în valoare, ca nu doar artistul să fie cheia show-ului. Artistul trebuie să se simtă bine şi să fie impresionat de ideile tale, de designul tău, profesionalismul şi răbdarea ta, şi mai ales de punctualitate şi siguranţa muncii”.

10 ani fără profit

Ca şi stage manager, Dan Sabău se ocupă de felul în care se prezintă în evenimente. Îi plac foarte mult evenimentele unde are libertate de exprimare, nu doar să furnizeze echipamente. Şi-a dus afacerea spre zona de trupe internaţionale, lucrând mult peste hotare. Succesul a urmat să vină în afara Oradiei, deoarece a intrat pe o nişă a afacerii dedicată festivalurilor de diverse stiluri. A câştigat experienţă cu: Tezaur Folcloric, festivaluri de rock în România şi Ungaria, evenimente muzicale religioase, concursuri de dans, prezentări de modă până la cel mai înalt nivel, pool party-uri, nunţi şi zile de oraşe şi comune în toată ţara. Cu excepţia câtorva festivaluri în zona oraşului Oradea, practic toată vara erau plecaţi.

S-au dezvoltat tehnic zi de zi mergând pe principiul „10 ani fără profit”. Toţi banii, timp de zece ani, i-a reinvestit în tehnică, ocolind pe cât se poate creditele bancare. „O dezvoltare armonioasă, zic eu, în paralel cu experienţa, tehnica, piaţa şi echipa. Da, a fost foarte greu! Am avut şi furtuni în firmă, şi momente de cumpănă, dar atâta timp cât există o misiune şi o viziune, eşecul nu este o opţiune!”.

După cum explică Dan, investiţia depăşeşte trei case frumoase şi reprezintă: patru scene,130 de capete inteligente, 400 mp de scenă, scena din sticlă transparentă luminată, corturi de evenimente, sunet Outline de super calitate, mixere digitale, cameră video, ecrane led, system de mixaj video şi streaming, proiectoare, sute de reflectoare, motoare de agăţare, 240 de microfoane de diverse tipuri, efecte speciale, confetti, co2, ceaţă, fum greu, şi peste 100 km de cabluri cu logistica aferentă. Practic, 600 mp sunt ocupaţi pe trei nivele, pe rafturi industriale. A dezvoltat şi afaceri paralele conexe pentru rental, sisteme de traducere simultană şi siteme complete de conferinţă şi şedinţă. Din acest an a început să pună bazele pentru a putea crea propriile evenimente.

„Cine ar fi prevazut un COVID-19? Nici o carte de management nu te învaţă asta. Practic, în 24 de ore firma noastră a fost oprită din activitate total. Tot ce făceam se adresa sectorului HORECA şi evenimente. Comerţul şi instalaţiile făcute de noi brusc nu mai erau necesare”, spune cu tristeţe Dan. „Poate experienţa şi munca grea fără să punem mereu profitul în faţă m-a învăţat să nu disper. Fiind o firmă fără datorii bancare, cu o poziţie bună pe piaţa românească şi peste hotare, suntem pregătiţi să pornim când va fi cazul cu motoarele la 110% putere”. Până atunci, Dan şi echipa sa s-au întors la meseria lor de bază, executând instalaţii electrice, cu 25% activitate din ce a fost, studiind mai departe domeniul de rentall.

Ce înseamnă un eveniment?

„Imaginează-ţi că te trezeşti dimineaţa ştiind că trebuie să scrii un articol în birou, te pregăteşti sufleteşte că va fi o zi lungă. Fie că plouă sau că e soare, mergi în depozit, îţi iei pereţii, podeaua, iluminatul, cablurile de curent, ustensilele tale, calculatorul, dulapurile, hârtiile, imprimanta şiiiii cafeaua şi pleci în centrul oraşului, sau poate la 300 km distanţă, unde începi să îţi construieşti safety propriul birou, în văzul tuturor, cu pereţi de sticlă. Toţi te văd! Reuşeşti în două zile să-ţi asamblezi biroul, îl dotezi cu ce trebuie, îţi scrii articolul în grabă în 2-3 ore, îl faci corect! Toţi te văd! Vine şeful, îl citeşte în gura mare, te felicită şi tu rămâi să strângi tot în două zile ca să mergi în altă locaţie, unde să o iei de la capat cu alt şef, alt articol şi alt design al biroului tău”.

Un eveniment începe din birou, de la fişa rider tehnică necesară artiştilor şi organizatorului. Pentru un festival de exemplu, organizat pe un câmp, este tras curent cum s-a cerut şi apoi este verificat de ei, la fel apa, restul aduc ei. E nevoie de două zile pentru a construi o scenă medie, o zi pentru a monta tehnica de sunet, lumini, ecrane. Noaptea se fac reglajele, şi după două ore de somn, a patra zi încep repetiţiile la amiază, şi seara concertele. Dupa un festival de 2-3 zile, practic ei au lucrat deja şase zile, după care încep şi desfac echipamentul în alte două zile, încarcă în camioane şi pleacă la următoarea locaţie.

„Noi cu asta ne deosebim de concurenţa locală. Noi suntem mereu în deplasare iar evenimentele sunt de anvergură mai mare decât zilele oraşelor. Implicit şi răspunderea dar şi oboseala deplasărilor. Familiile noastre sunt puse greu la încercare mereu. Fără ajutor de acasă, fără pasiune şi fără pricepere nu merge”.

Investiţiile au rata de amortizare între 7 şi 10 ani, timp în care au nevoie de reparaţii, trebuie înnoite din zona tehnologică de vârf.

„Practic nu vorbim aici de profituri enorme în bani, ci în echipamente, piaţă şi experienţă. Piaţa din România nu este aşezată în acest domeniu deloc. Oamenii nu înţeleg de ce trebuie să plătească 6.000 euro/zi de festival pentru tehnică, şi am zis suma mică. Oamenii cu care mergi sunt în jur de 12-20 persoane, timp de opt zile de cazare, masă salar cu taxe. Transportul este costisitor pentru că e nevoie de minim două tiruri de 40 tone, dacă nu mai mult. Apoi vin pretenţiile artiştilor la anumite tipuri de aparate, pe care de multe ori le subînchiriezi cum ar fi backline specific, instrumente muzicale. Apoi vin cheltuielile cu paza şi protectia din timpul montărilor şi demontărilor, reparaţii, consumabile. De exemplu, un bec într-un movinghead de tip beam 7r costă 180 euro şi are 10.000 ore de funcţionare. Sau confetti, soluţii de fum, co2 etc. Când tragi linie rămai cu un salar mediu de nivel multinaţional. Însă e plăcerea, şi mai ales faptul că araţi că ştii să faci un lucru pe care puţini ştiu să îl facă, şi nu prea au şcoli unde să înveţe”, spune Dan cu mândire.

Aplauze la scenă deschisă

Vacanţa lor începe în noiembrie şi ţine până în aprilie. Pe perioada iernii se face mentenanţă şi se antrenează în cluburi cu evenimente specifice. Dan Sabău este profund dezamăgit în această meserie de vedetism ieftin, de amatorii care încă nu stăpânesc bine scena şi calităţile artistice, şi când greşesc dau vina pe tehnică. „Profesioniştii adevăraţi sunt însă draguţi, te solicită dar te şi ajută, comunică şi mai ales ştiu că fără noi ei nu pot străluci. Un simplu mulţumesc firmei pentru condiţiile tehnice de calitate este bucuria întregii echipe. Vorbim despre asta între noi, ne simţim apreciaţi, aşa cum de multe ori am fost aplaudaţi la scenă deschisă chiar dacă festivalul sau artiştii nu au excelat”.

Dan îşi aminteşte de festivalul Way Too Far, unde au fost multe trupe, şi unde Dan şi echipa sa au creat o scenă şi o atmosferă unică. „Am conceput totul ca pentru Bihorul meu, şi au fost cei mai mulţi rockeri ever la un festival în Bihor. Deşi organizarea a lăsat de dorit, noi cu tehnica am salvat festivalul după spusele trupelor şi multor participanţi, doar că, evident, nimeni nu a scris despre asta”.

O altă dezamagire pentru Dan în Romania este nepotismul, spunând că cele mai multe lucrări de la zile de comune şi municipii sunt alocate politic, ei nefăcând parte din niciun partid. „Servim cu acelaşi professionalism pe oricine ne solicită serviciile. Nu suntem ieftini, dar nici scumpi. Aducem însă plus de valoare. În străinătate dictează profesionalismul. Sper ca şi în ţara noastră frumoasă să fie la fel”.

Dan îşi doreşte ca pe viitor să poată contribui cu tot ce are la dezvoltarea oraşului în domeniul festivalurilor. Anul acesta avea deja un plan stabilit şi ar fi fost un an bun, cu multe trupe internaţionale cu care ei au mai lucrat în exterior.

„Până la revenirea la normal mă uit pe geam şi văd oameni trişti. Cred că le lipsim şi noi, şi artiştii. Aduceam zâmbetul pe buzele lor. Sincer, îmi lipsesc oamenii şi feţele lor mirate în faţa scenei, aclamaţiile, aplauzele, şi mai ales aprecierile de după. Simt că aş fi mult mai sărac spiritual în orice meserie bănoasă în care aş profesa! Închei cu sloganul nostru: «Entertainment to the next level»”.