Comunele din județ au avut o șansă foarte bună de a extinde sau introduce rețele de utilități, prin PNDL, actualul Anghel Saligny. Programul este gestionat de Ministerul Dezvoltării și Administrației Publice (MDAP), fiind cea mai importantă sursă de alocări din țară pentru infrastructură. Reglementat prin OUG 28/2013, PNDL este dedicat în special infrastructurii mici și mijlocii, adică întocmai (și) pentru construcția de rețele de utilități la sate. Potrivit unei analize făcute de Expert Forum (EFOR), Bihorul conduce topul cu cei mai mulți bani primiți prin PNDL 1 și PNDL 2, însă ritmul în care proiectele au fost implementate lasă de dorit. Raportul citat arată că județul nostru a luat 1,5 miliarde de lei în cadrul celor două etape ale programului. Sunt banii alocați proiectelor prezentate de Jurnal bihorean în episoadele trecute ale serialului „Cu buda-n curte”, lucrări care durează de zeci de ani, nefinalizate sau finalizate dar cu sisteme care au rămas încă neutilizate, stații de epurare încă nefuncționale, rețele de utilități îngropate în pământ, uneori fără rost, cum e cazul Căpâlna de exemplu, unde pe lângă țevile de apă rămase neracordate au crescut bălării, în timp ce locuitorii trag, în continuare, apă din fântâni.

[eadvert]

Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și procese electorale în cadrul EFOR, a încercat să întocmească un raport al proiectelor din PNDL 1 și 2, pentru că autoritățile nu au unul. El este de părere că „parțial PNDL a fost o cauză pierdută”.

„Sunt comunități care nu pot atrage alte fonduri, pentru că nu au capacitate. Aici ajungem și la discuția cu comasarea și dezvoltarea capacității la nivel local. Sunt comune care nu sunt în stare să scrie proiecte, nu sunt în stare să facă o achiziție, nu că nu vor, dar nu au cu cine. Când începi să implementezi proiecte cu primari corupți, administrații incompetente, ajungi la sisteme de canalizare care nu funcționează, sisteme de alimentare cu apă deficitare”, crede expertul.

Bani pe criterii politice

„În prima etapă au fost niște comune care au luat foarte multe proiecte, bănuim că după criterii inclusiv politice. Una a luat 200 și a implementat unul. Te întrebi cu cine să implementezi atâtea proiecte? Adică ok, poate le iei, dar cu cine le faci? Asta e când aloci bani pe criterii politice și nu ții cont de politici bazate pe date și argumente”, a subliniat expertul în bună guvernare.

El ne-a explicat că lucrările nefinalizate pot fi explicate prin faptul că, la un număr mic de proiecte realizate cu bani din PNDL au fost constatate probleme cu achizițiile, care fie s-au făcut târziu, fie prost. În alte cazuri, proiectele au fost bugetate greșit de la bun început, de către administrațiile locale. „Sunt și cauze obiective, cu contestații la achiziții. Dar cred că în multe dintre cazuri au fost probleme legate de calitatea lucrărilor. Erau proiectate prost, primarul s-o fi schimbat între timp, în unele cazuri primarii noi nu au mai vrut să semneze procesele verbale. Nu ai procesul verbal, nu poți să le pui în funcțiune”, a explicat Pârvu.

Toate neregulile la implementarea proiectelor prin PNDL se întâmplă din cauză că nu există un control al modului în care sunt cheltuiți banii și al modului în care sunt implementate proiectele. Iar având în vedere numărul foarte mare de proiecte și sumele de bani din jurul PNDL, un control ar fi aproape imposibil. „Fiind atât de multe proiecte, unele întinzându-se pe o perioada foarte lungă, e foarte greu să le verifici. Iar dacă nu le termini cap coadă, nu le pui în funcțiune, ele se degradează”, a precizat expertul consultat de Jurnal Bihorean.

„Vedem o mică luminiță la capătul tunelului la Saligny, unde există niște mecanisme de control, plus o prevedere că se dau banii înapoi dacă nu se implementează într-o anumită perioadă. Marea problemă rămâne asta cu controlul și lipsa unui departament care să aibă destul de mulți angajați pentru asta. Trebuie să ai mecanisme serioase de control”, a adăugat acesta.

Pârvu crede că autoritățile locale, atunci când își fac proiecte, trebuie să se uite la utilitatea lor, dar mai important, la complementaritatea lor cu alte proiecte.

„Cred că PNDL este o șansă parțial pierdută și pornind de la lipsa de încredere, la câte scandaluri au fost în jurul PNDL-ului, firme de partid, lucrări prost făcute. Nu știu cât de pierdută, pentru că nu avem rata de succes a programului”, a concluzionat expertul.

Situația rețelelor în județ

Batăr are rețeaua de canalizare în lungime de 45 km. Rețeaua de apă are 35 km. „Cele mai mari probleme întâmpinate în demersul introducerii sau extinderii rețelelor de utilități din comună au fost obținerea avizelor”, a precizat primăria

Tileagd are în total 2.610 gospodării locuite, iar la rețeaua de canalizare s-au făcut 913 racorduri. La cea de apă sunt 1.283 branșamente. Primăria invocă „fondurile insuficiente”.

Vârciorog are aprobat un proiect de finanțare pentru canalizare. Motivele pentru care până în prezent nu a fost construită rețeua: „Datorita reliefului, fiind zonă de munte”. Comuna are 30 de kilometri de rețea de apă și mai are nevoie de 35 de km. Numărul de gospodării de pe raza primăriei, 848.

Boianu Mare are 647 gospodării. Nu există canalizare. Rețea de apă este doar în Păgaia și toate gospodăriile din sat sunt branșate, respectiv 230 de.

Cherechiu are 829 de gospodării și nu are canalizare. La Apă Canal Nord Vest figurează 771 de contracte la apă cu persoane fizice, 24 de contracte cu persoane juridice.

Primăria Ștei ne asigură că procentul de branșare la apă și canalizare este 100%.

Remetea are 38 km de rețea apă și 20 km rețea canalizare, cu două stații de epurare (o stație de epurare în aval de satul Meziad și una în aval de satul Remetea). Pentru a acoperi toată comuna mai au nevoie de 6,27 km rețea apă și 21 km rețea canalizare. Primăria ne-a comunicat că a depus două proiecte pentru extinderea rețelelor de utilități.

Finiș nu are nici canalizară, nici apă. „Momentan nu sunt finalizate în totalitate rețelele de alimentare cu apă și canalizare. Suntem în curs de finalizare a lucrărilor”, ne-a comunicat primăria.

Ceica are 9 kilometri de canalizare cu stație de epurare și ar avea nevoie de încă 15 kilometri pentru a acoperi intreaga comună. Are 18 kilometri de rețea de apă și mai este nevoie de încă 10 kilometri pentru a ajunge la toți locuitorii. Nu sunt lucrări în derulare și lipsa de fonduri este motivul invocat pentru lipsa utilităților.

În Curățele sunt lucrările în derulare pentru introducerea a 26 de kilometri de rețea de canalizare, din care s-a executat 95%. Proiectele sunt realizate cu finanțare de la AFIR și PNDL. Pentru satele Nimăiești, Curățele, Pocioveliște, data începerii lucrării este decembrie 2019, prețul lucrării fiind de 4.9 milioane de lei, iar firma care construiește rețeaua este Remorini Group SRL (13 km). Prin PNDL se introduce canalizarea în satele Creșuia și Beiușele. Lucrările au fost început în februarie 2019, valoarea fiind de 4,7 milioane de lei. Este același constructor. Stația de epurare este construită cu bani prin programul Anghel Saligny (3,2 milioane de lei).

Tarcea are 0 km de canalizare. Ar fi nevoie de 26,7 kilometri în comună. „Este în lucru un proiect privind rețeaua de canalizare”, a precizat primăria. Există rețea de apă (26,7 km) și 850 de branșamente, în comună fiind 1.033 de gospodării. „În general nu s-au branșat gospodăriile cetățenilor de etnie romă din colonii și o parte a gospodăriilor nelocuite”, susțin autoritățile.

Cherechiu nu are canalizare, necesarul fiind de 17,2 km. Potrivit primăriei, sunt lucrări în derulare. „Proiectarea și execuția lucrărilor se află în procedură de achiziție”. Lucrarea în valoare de peste 30 de milioane de lei finanțată prin Anghel Saligny. Primarul Alexandru Niri a spus că singura problemă este lipsa finanțării.

Criștioru de Jos are 0 km rețea de canalizare, are depus proiect pentru finanțarea lucrării prin Anghel Saligny. „În acest moment suntem în faza de întocmire a documentației pentru obținerea autorizației de construire și demararea procedurilor pentru contractarea lucrărilor de execuție. Lungimea rețelei de canalizare din studiul de fezabilitate este de 21 kilometri”, susține primăria. Comuna Criștioru de Jos deține rețea publică de apă în trei localități pe o lungime de aproximativ 26 kilometri.

Măgești are o rețea de canalizare 15,9 km și de apă de 16,4 km.

În comuna Șoimi, unde sunt 871 de gospodării, nu există branșamente la canalizare. La apă sunt 549 de branșamente. Potrivit primăriei, localitatea Codru nu are rețea de alimentare apă.

Tinca, o comună cu 3.681 de gospodării are 1.139 de branșamente la canalizare și 2.824 la apă.

Nici Sârbi nu are canalizare, proiectul fiind în derulare. La rețeaua de apă sunt legate 870 de gospodării, din totalul de 1.327.

În Holod, o comună cu 1.690 de gospodării, nu există rețea de canalizare. La apă sunt branșate 576 de locuințe.

Căbești nu are canalizare, proiectul fiind în implementare. Comuna are nevoie de 31 de km. Un proiect prin Anghel Saligny, pentru modernizarea rețelei de apă și înființare rețelei canalizare (29.28 km), în valoare de 36 milioane lei, se află în faza de avizare. Comuna are 682 de gospodării și 610 branșamente apă.

Aușeu are în derulare un proiect de introducere a rețelelor de utilități. La 1.132 de gospodării sunt 120 de branșamente la canalizare și apă.

Curățele are 750 de gospodării și niciuna nu este legată la canalizare, rețeaua fiind în curs de execuție. Toate locuințele au însă apă curentă.

Suplacu de Barcău a prelungit termenul de finalizare a rețelei de canalizare, până în decembrie 2024. Contractul de finanțare a fost încheiat în aprilie 2015.

În Balc, la cele 1.132 de gospodării există doar 198 de branșamente la canalizare, pentru că rețeaua nu acoperă întreaga comună. La apă sunt legate 844 de locuințe.

Cu buda-n curte (1). Zeci de sate din Bihor sunt, în continuare, fără apă și canalizare

Cu buda-n curte (2). 13 kilometri de canalizare, în construcție de 13 ani

Cu buda-n curte (3). Mii de bihoreni se descurcă cum pot cu apă din fântână și toaleta afară