Cât de mult aţi reuşit să vă formaţi o impresie despre sistemul sanitar romanesc?
Cseke: Sper că am reuşit să îmi formez o idee. Ce văd eu văd şi mulţi oameni din România: sistemul sanitar e subfinanţat şi ridică multe probleme de organizare şi de management. Chiar dacă banii sunt câţi sunt, cred că am putea să facem să fie mai bine şi cred că sunt posibilităţi prin care putem să eficientizăm folosirea banului.
Ce e foarte rău şi ce e foarte bine în sistemul medical?
Cseke: Este foarte rău că nu am reuşit după 20 de ani să aşezăm cetăţeanul în mijlocul atenţiei sistemului. Nu poţi generaliza, dar în aceste patru săptămâni am văzut şi locuri unde sistemul medical funcţionează foarte bine şi locuri mai puţin fericite unde în continuare doi oameni stau în pat, în care clădirile sunt cum sunt, dotările câteodată nu sunt la nivelul la care ar trebui să fie. E bine că avem specialişti foarte buni şi trebuie să profităm de ei pentru că foarte mulţi medici tineri se gândesc să plece din ţară.
Aţi declarat că vreţi să „reaşezaţi sistemul”!?
Cseke: În România serviciile medicale spitaliceşti sunt la 48,6% din fondul naţional unic de asigurări de sanatate şi media europeană e de maxim 40%, ceea ce înseamnă că noi cheltuim mult mai mult decât ar trebui să cheltuim pentru serviciile din spital. Şi alocăm doar 5,6% pentru servicii medicale acordate de medicii de familie, adică foarte puţin. Nu se va remedia acest neajuns într-un an. Suntem obişnuiţi din vechiul regim, seara când ne doare ceva să mergem la spital; când medicul nu e în programul lui de lucru, foarte mulţi cetăţeni pleacă direct la spital, dar în occident nu se întâmplă aşa ceva.
Acolo oamenii sună în primul rând la medicul de familie, îi spun problemele şi abia apoi, dacă doctorul decide, poate sunt trimişi la ambulatoriu sau, în cazuri foarte grave, la spital. Costurile spitaliceşti sunt mult mai mari decât cele de la cabinetele de medicină generală. Medicii de familie trebuie să îşi câştige importanţa în sistemul medical. Indiferent de ora din zi, asiguratul trebuie să meargă la medicul de familie dacă are probleme. E însă aici şi o chestiune şi de aşezare a finanţării în sistemul medical. Dacă procentele ar fi cele corecte pe media Uniunii Europene, nu am avea probleme de finanţare la spitale. E mult mai uşor şi mai ieftin ca pentru cazuri minore să rezolvi la cabinetul doctorului de familie.
Avansaţi un traseu: medic de familie, servicii de urgenţe, ambulatoriu şi abia apoi spital?
Cseke: Săptămâna aceasta vom da un ordin binevenit pentru medicii de familie şi pentru asiguraţi, care prevede obligativitatea ca asiguraţii să solicite programat consult la medicii de familie şi la medicii de specialitate. Nu e normal ca oamenii să aştepte de dimineaţa până la ora două ca să intre la medici. Prin programare telefonică, cred că pacienţii se vor simţi mai bine să nu stea la coadă, la fel şi medicii de familie şi de specialitate, care nu vor mai fi jenaţi că au zeci de oameni pe coridor şi îi aşteaptă. E o chestiune de bun simţ care aduce lucruri bune pentru amândouă părţile. De o lună de când sunt ministru am auzit multe lucruri despre birocraţia excesivă şi în parte e adevărat. Nu înţeleg, de exemplu, de ce medicii stau două – trei zile la CAS să depună bilanţuri şi indicatori şi alte acte. Nu spun că nu e important actul financiar fiindcă pe baza lui se evaluează şi sunt plătiţi medicii de familie, dar va trebui să găsim proceduri şi un sistem pentru ca doctorii să nu mai stea la rând. Mai ales că în timp ce medicii de familie sunt la casa judeţeană, pacienţii acestora nu au la cine apela. Cei care nu sunt din municipiu sunt şi mai dezavantajaţi – şi medici şi pacienţi. Ideea e să aduci serviciile cât mai aproape de cetăţeni, e un lucru absolut logic.
Credeţi că se va impune închiderea de spitale?
Cseke: Primul pas pe care eu doresc să îl facem anul acesta cât mai repede posibil este impunerea unei anumite corectitudini în finanţarea spitalelor. Azi avem finanţări diferite pentru doi oameni cu aceeaşi boală şi cu acelaşi tratament, la două spitale diferite, dar egale ca şi competenţă. Nu e normal, spre exemplu, la Oradea tratamentul unui bolnav să coste 100 lei, iar la Bacău acelaşi tratament – mai mult. Tariful pe caz ponderat va trebui să fie unic, indiferent unde este rezolvată chirurgical de exemplu apendicita. De aici porneşte tot, de la finanţarea spitalelor, altfel nu putem vorbi despre paşii următori care ar viza clasificarea spitalelor în patru categorii, chiar pe arii geografice şi pe competenţe. După această clasificare vom şti cu toţii unde este dus bolnavul şi acesta nu va mai fi plimbat prin judeţ. Pasul trei este descentralizarea sistemului.
În România bolnavii sunt tot mai mulţi şi tot mai mulţi uitaţi de stat. Investigaţia PET/CT (care se face la Oradea) ar oferi posibilitatea ca mulţi români cu cancer să nu moară şi să nu stea în spital. Dar investigaţia e mult prea scumpă pentru buzunarul bolnavilor. În lume, aceste investigaţii se decontează de stat, la noi nu…
Cseke: Nu există minuni în 2010. Să nu aştepte nimeni nici de la mine nici de la oricine altcineva ar fi ministrulSanatatii. Am un buget pe care l-am preluat şi trebuie să îl gestionez şi trebuie să fiu repsonsabil. Pe programele de sănătate avem o sumă inferioară anului trecut ceea ce va însemna că o anumită parte din programele de finanţare vor avea mai puţini bani. Vreau anul acesta să pornim screeningul de cancer de col uterin care trebuia să înceapă anul trecut, dar a tot fost amânat. Din 1 aprilie anul acesta va porni acest screening finanţat de MS, fiindcă suntem pe primul loc în Europa la numărul de îmbolnăviri şi decese din cauza cancerului de col uterin, la fel cum suntem şi în alte privinţe. Privitor la PET/CT ştiu de această problemă de când eram senator. Dacă există o posibilitate de finanţare de la 1 aprilie prin contractul-cadru, investigaţiile vor fi finanţate în sistem de co-plată. Ar fi păcat să nu profităm de această oportunitate…
O alternativă la sistemul medical de stat deja sufocat ar fi sistemul privat. Cum sprijiniţi privatul „serios”?
Cseke: Cred că cel mai important sprijin pe care trebuie să îl dau sistemului medical privat este să îl scăpăm de birocraţie. Dacă întrebaţi orice privat vă va vorbi de un milion de avize de care are nevoie şi pentru orice act trebuie să se deplaseze la Bucureşti. În privat există specialişti buni şi ei ştiu ce au de făcut; problema cu care se confruntă ei este birocraţia şi trece mult timp până primesc avize.
Din cauza lipsei de aparatură, a dezinteresului unor medici, a sumelor mari de bani, a neîncrederii în medici, tot mai mulţi români de pe fâşia de vest a ţării preferă să se trateze în străinătate şi în special în Ungaria. Cel mai mult femeile aleg să meargă în Ungaria, pentru naşteri normale sau cezariene. Ce intenţionaţi să faceţi pentru ca banii noştri să rămână în ţară?
Cseke: Am spus de mult că există deja un adevărat pelerinaj al românilor în Ungaria. Foarte curând Maternitatea Oradea va fi inclusă într-un proiect de reabilitare. În principal, mamele şi cetăţenii pleacă pentru dotări şi aparate. Nu cred că avem specialişti mai puţini buni ca în străinătate, dar cred că aparatura, clădirea pusă la punct şi atenţia oferită sunt motivele pentru care cetăţenii României pleacă să se trateze dincolo. Nu cred că oamenii pleacă fără motiv şi cred că ar prefera să se trateze acasă. Mă voi strădui ca Ministerul să ajute la infrastructura şi dotarea spitalelor şi sper să stopăm acest fenomen. Nu putem opri pe nimeni să plece… şi cei din străinătate se duc în alte ţări să se trateze, dar cred că putem stopa acest fenomen.
Stomatologia a fost lăsată în urmă de stat, deşi sunt multe cabinete private. Oamenii nu au bani, nu li se face educaţie, în şcoli puţinii stomatologi nu mai au cu ce trata dantura copiilor. Se poate finanţa un program de profilaxie şi de finanţare a unor tratamente?
Cseke: În mod categoric va trebui să începem un program mai amplu pentru copii. Ei sunt o categorie vulnerabilă. Dacă adulţii pot alege ce să mănânce, copiii nu au această posibilitate, mănâncă ce li se dă. Medicina şcolară a fost lăsată deoparte şi fără să laud vremea de dinainte de 90, aceasta era într-un sistem bine organizat, era pusă la punct. Va trebui să începem un program de informare pe domeniul stomatologiei, dar nu sunt un naiv şi cred că trebuie să gândim chestiuni de impact pentru că în România s-au făcut multe campanii de prevenţie şi pe probleme de sănătate dar nu au prea fost eficiente.
Intenţionaţi cumva să luaţi şi măsuri legislative prin care populaţia să fie obligată să îşi facă anumite analize la intervale de timp bine stabilite şi în funcţie de vârstă şi loc de muncă, iar în caz contrar să fie sancţionaţi pecuniar?
Cseke: Sunt state care impun anumite demersuri medicale pe care le impun asiguratului. Impunerea obligatorie e legată de asigurări de sănătate în principal. Nu ai făcut vaccinarea X (care totuşi nu e obligatorie) – ţi se scade din partea de servicii medicale care ţi se oferă sau îţi poţi pierde calitatea de asigurat. Acest subiect e de fond în sistemul medical românesc. Statul ar trebui să decidă la un moment dat pe ce cale o ia. Ca în multe alte privinţe, suntem între două căî, pe mijloculul drumului, parcă ai nimănui. Avem cinci milioane de oameni care plătesc şi sunt asiguraţi şi avem 10, 8 milioane oameni care nu plătesc, dar au calitatea de asigurat şi pentru ei nimeni nu pune bani în sistem. Există două soluţii posibile: să lăsăm sistemul aşa cum este – cum vrea acum Obama să facă în SUA – toţi să fie asiguraţi la un serviciu minim de bază şi restul serviciilor medicale să se plătească în funcţie de contribuţia adusă la Sănătate, dar atunci obligatoriu pentru cei care nu plătesc cineva trebuie să pună banii în sistem pentru că acest sistem funcţionează cu bani. A doua soluţie e să nu mai tărăgănăm şi să scădem numărul de exceptaţi de la plata fondului de asigurări, pentru că în afara categoriilor vulnerabile sunt persoane exceptate de la plată, dar care primesc servicii medicale.
Intenţionaţi cumva ca din taxa de viciu şi de fast-food să deschideţi cantine (pensiuni) unde să se prepare mâncăruri din alimente naturale şi să se vândă fructe din producţia agricultorilor români?
Cseke: Doar un sfert de bani se întorc la Ministerul Sanatatii şi asta trebuie schimbat pentru că eu cred că mult mai mulţi bani trebuie să se revină la Sănătate… În plus şi acum nivelul preţului la produsele „de viciu” este scăzut faţă de cel din Europa şi s-ar mai putea creşte taxa de viciu – asta spun chiar dacă mulţi se vor supăra pe mine… Referitor la taxa pe fast-food eu am inclus aici alimentele nesănătoase, inclusiv băuturile răcoritoare carbogazoase. Toate datele arată că în toată Europa există o tendinţă evidentă de creştere a obezităţii. Există state din UE care cheltuiesc până la 6% din bugetul Sănătăţii pe programe de sănătate pentru tratarea bolilor cauzate de obezitate. Peste 50% din persoanele adulte din Europa sunt persoane obeze sau supraponderale – aşa arată datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Nu trebuie deci să ne ascundem după deget, datele sunt reale şi deci scopul taxei a şi fost atins: crearea unei dezbateri pe acest subiect al taxei de fast-food.
Am şi anunţat că din această taxă de fast-food banii colectaţi trebuie să aibă destinaţii speciale pentru sănătate şi să nu fie luaţi şi aruncaţi în sacul mare pentru că nu vom mai putea arăta ce am făcut cu ei. Vom cheltuim banii din taxa pe fast-food pe maxim două trei programe de sănătate pentru ca rezultatul acestor fonduri să fie cuantificabil şi să putem arăta românilor ce am făcut cu banii. Un program va fi obligatoriu pentru tineri, în şcoli. Despre cantine nu mă pronunţ încă pentru că nu ştim deocamdată dimensiunea instituţiilor care ar beneficia, cum am avut pe vremuri…
Românii nu prea au bani de mâncare, dar România cumpără avioane şi face terenuri de golf. Nu credeţi că ar trebui să conlucraţi cu Ministerul Agriculturii pentru a stabili chiar şi pieţe de desfacere noi (în şcoli, instituţii firme, târguri etc)?
Cseke: Până să ajung la Baia Mare nu ştiam că acolo săptămânal e un târg cu alimente sănătoase. Toţi producătorii sunt din judeţ şi săptămânal vin la acest târg şi oferă cetăţeanului să aibă şi altceva. Ne trebuie soluţii practice ca să dăm cetăţenilor alternative. Soluţiile practice lipsesc azi în România. Am început cu Ministerul Agriculturii un proiect pe această direcţie, dar încă nu pot dezvălui nimic despre proiecte în curs…
Derulaţi vreun proiect cu Ministerul Educaţiei pentru promovarea sportului în şcoli?
Cseke: Ministrul Funeriu este un tânăr foarte ambiţios şi energic şi cred că va crea nişte soluţii, nu de pe o zi pe alta, dar cred că va porni şi aplica o altă filozofie. Din păcate, în şcoli s-a pierdut mult pe acest domeniu. Pe vremea mea, ne uitam ciudat la singurul coleg din clasă scutit de la ora de sport. Azi sunt foarte mulţi scutiţi (nu mă refer la cazurile reale ale copiilor care trebuie scutiţi de sport). Dacă nu te obişnuieşti de mic cu sport, e foarte greu să începi la maturitate. E greu şi să continui, chiar dacă ai făcut în şcoală, darmite să începi când eşti adult…
Aţi dat şpagă la medic?
Cseke: Ultima oară am fost la medic acum patru ani şi jumătate, poate ar fi cazul să îmi fac nişte analize. Nu am dat şpagă, atunci nu a fost nevoie, dar nu spun că nu există fenomenul. Cred că este o problemă destul de gravă dacă medicul condiţionează plata anterior sau după serviciul medical acordat. Nu am problemă cu faptul că românii vor uneori să fie recunoscători. Ştiu cum se simte un om care iese mai sănătos din spital şi e omenesc să se mai dea bani, ca recunoştinţă. Dar sub nicio formă condiţionat.
V-aţi imunizat regulat şi înainte de ajunge ministru?
Cseke: Nu. Funcţia de ministru mi-a creat un lucru bun, trebuie să recunosc. Şi am devenit responsabil. De aceea m-am şi vaccinat anti-gripă nouă.
Sistemul sanitar e excesiv de politizat. Când veţi opera schimbări la nivelul direcţiilor sanitare sau spitale, fiindcă e deja obişnuinţă, la schimbarea de ministru…
Cseke: Cred că sunt primul ministru după mulţi ani care nu începe cu reorganizarea conducerii spitalelor. Toţi ministrii Sanatatii cam asta au făcut, ca prime măsuri. Au redenumit funcţia de director – director general, pe acesta l-au transformat în manager etc. Şi mie mi s-a propus acest lucru pentru că este o putere deosebită să schimbi imediat toţi managerii de spitale. Sunt 433 de manageri de spital şi toţi au contract direct cu ministrul, nici măcar cu vreun delegat din Minister ci direct cu ministrul. E o neregulă acest lucru. E nevoie de normalitate. Nici nu mi-am propus să îi schimb şi de aceea nici nu am schimbat şi nici nu voi schimba fără motiv… Ministrul Sănătăţii din Bucureşti nu poate coordona eficient 433 de spitale. Cine spune acest lucru, nu trăieşte în România. Eu nu pot coordona nici cinci spitale pentru că nu sunt pârghii. Soluţia este de a da comunităţii locale să coordoneze managementul mai eficient spitalele şi cred că acest lucru trebuie să se întâmple în acest an. Acum spitalele nu sunt nici ale statului nici ale autorităţilor statului. Privitor la directorii de direcţii de sănătate publică situaţia e simplă: politica sanitară e făcută de MS iar direcţiile aplică această politică. Toţi directorii de direcţii sanitare au carte albă cât timp nu se întâmplă lucruri rele care să mă determine să îmi schimb poziţia.
Ce transmiteţi pacienţilor din partea de vest a ţării, celor care nu au bani de tratamente, celor care ar dori să fie trataţi mai bine aici, acasă?
Cseke: Un ministru al Sanatatii din 2010 în România nu poate fi iubit de majoritatea. Sunt sigur că oamenii îşi pun problema corect şi poate vor avea o oarecare atitudine faţă de minister sau ministru. Cred că trebuie ca lucrurile să fie spuse pe nume şi mai cred că nu totul depinde bani. Eu pot cere bani mai mulţi pentru bugetul Sănătăţii, dar voi fi mai credibil când voi putea arăta că noi cheltuim banii judicios.
În final trebuie să îl facem pe pacienţi să se simtă mai apropiaţi de sistemul sanitar, să fie puşi în atenţia sistemului, pentru că,de fapt, ei sunt cei care susţin sistemul.
Otilia Sandor
Citiți principiile noastre de moderare aici!