Sunt, iarăși uniți, așa cum sunt, cum trebuie să fie, toți artiștii de pe planeta Pământ.
Actorii, artiștii dintotdeauna, vor să joace, cea mai mare dorință a lor este să joace, să aducă bucurie sau, de ce nu, îngândurare, semenilor…

Dar iată că, înaintea unei mult visate vacanțe, care se arată cât de cât normală, vine, un trăznet, un uragan: de poimâine, nu din toamnă, nu de la anul, unii vor fi puși oarecum pe drumuri, cineva (nu se știe cine) o să decidă care din actori e mai talentat, care mai norocos, care rămâne, care pleacă. Sau rămâne, dar doar pentru un an… După aceea, să plece unde vor. Dar unde ???

Oare s-au gândit cei care iau hotărâri în numele locuitorilor orașului cum se poate decide valoarea, talentul artistic la o trupă de teatru, cu totul specială, cum e cea din Oradea?

[eadvert]

Opt familii în teatru

O trupă din care fac parte opt cupluri. Iată-i (pentru cei care nu frecventează teatrul, aviz!): Corina Cernea /Petre Ghimbășan, Sebastian Lupu /Mirela Lupu, Alexandru Rusu/ Anca Sigmirean, Richard Balint / Victoria Balint, George Dometi/ Florina Rus Dometi, Denisa Vlad/ Sorin Ionescu, Alina Leonte/ Răzvan Vicoveanu, Alin Suciu/ Mihaela Gherdan. Opt familii! Se gândește, s-a gândit cineva cum va arăta viața lor, nu doar cea artistică, ci și cea personală, după restructurările propuse și care, sperăm să nu devină realitate, cel puțin până când țara noastră, cu legile ei cu tot, nu e pregătită să facă față unui sistem importat mimetic din Vest, unde lucrurile, deși stau altfel, nici acolo artiștii nu sunt mulțumiți. Nesiguranța zilei de mâine, problemele materiale, credeți că sunt propice creației ?

Începutul, dur, s-a făcut deja. Cu părere de rău, am văzut cum.

Despre actorii tinerii, veniți acum un an doi, n-am să spun decât că, necunoscându-i decât de pe scenă, am descoperit tineri talentați, entuziaști, gata să se ia la trântă cu mari roluri teatrale. Nu li s-a dat voie. Au fost opriți, cu o brutalitate care pe mulți ne sperie. Și pentru ce? Pentru a se face economii la buget, banii economisiți din aceste destituiri, ar fi, ni se spune, destinați, ba copiilor din Așezăminte, ba nevoilor materiale ale altor categorii sociale din Oradea; orașul în care au venit, acum aproape șapte decenii, pe când aici se relua, timid, teatrul în limba română, după nedorite evenimente dictate de istoria acelor vremi… Unii dintre cei veniți aici să pună umărul la continuarea teatrului în limba română, urmând exemplul celebrilor înaintași, patrioți autentici, ca Iosif Vulcan, Zaharia Bârsan, Dorel Urlățeanu ș.a, ).

Au pornit din teatrul orădean

Unii actori au debutat aici, în frumosul oraș de pe Criș, venind direct de pe băncile Școlii de teatru, (Eugen Țugulea, Ion Abrudan, Mariana Neagu, Ileana Iurciuc, iată ei au rămas aici până la pensionare), apoi Ion Marinescu, ajuns vedetă la București, Mircea Constantinescu, Dan Bădărău, Marius Damian, ( actori la Teatrul Odeon), Radu Vaida, Camelia Maxim ( actriță la Teatrul Bulandra), Cristina Șchiopu, Ion Coman (actor de frunte la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești), aici au venit, tineri, viitori mari regizori (Radu Penciulescu, Valeriu Moisescu, Alexandru Darie (regizor și director la Teatrul Bulandra, Victor Ioan Frunză, a condus trupe eminente din țară, multipremiat pentru mari spectacole), scenografi (Maria Miu, Adriana Grand, ambele socotite printre cele mai bune scenografe din România), artiști remarcabili ca Dan și Amalia Perjovschi, muzicieni de valoare ca pianista prof. univ. Dana Borșan, artiști care au venit în acest oraș, l-au iubit, l-au regretat când au plecat spre mari teatre din capitală sau din țară.

Au venit, de-a lungul anilor scriitori importanți, ale căror piese s-au jucat pe scena teatrului nostru, Marin Sorescu, D.R.Popescu, Teodor Mazilu, Tudor Popescu, Matei Vișniec… Au venit cu spectacole mari, sau omagiindu-l pe Eminescu, în excepționale spectacole de poezie, actori minunați, ca Leopoldina Bălănuță, Valeria Seciu, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, sau în juriile Festivalului de teatru scurt din Oradea, – cel mai vechi festival din țară, personalități ca Radu Beligan, Olga Tudorache, Irina Petrescu, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Virgil Ogășanu …

Toți, fără excepție, au admirat orașul, dar au apreciat cum se cuvine și atașamentul edililor noștri, față de teatru, față de instituțiile artistice, față de cultură. Dintre acei edili, devotați unii, total schimbați ca atitudine, decid astăzi că Teatrul nu mai e pe primul loc?

Se comite o gravă greşeală

Drumul tinerilor a fost, fără milă, de fapt fără înțelegere, întrerupt de aberante hotărâri administrative, posturile lor, abia câștigate prin concurs, fiind suspendate, fără cea mai mică îndoială, fără teama că se comite o gravă greșeală. Cei care se află, vremelnic, la conducerea judeţului, se cred poate mici dumnezei care hotărăsc destinul, nu doar al artiștilor, ci chiar al culturii destinate să contribuie, esențial, la educația cetățenilor plătitori de taxe… Cine le dă oare acest drept? Sunt ei în stare să răspundă întrebării (retorice, cum se vede) dacă realizează cât rău poate să facă niște schimbări brutale într-un domeniu atât de sensibil ca cel artistic? Sau se gândesc la actul artistic ca la ceva care nu aduce beneficii financiare, ci consumă, cu unicul scop de a contribui, pe termen lung, la cizelarea oamenilor, a tinerilor în formare, la împlinirea personalității lor, la încurajarea creativității, la sensibilizarea lor. Cum va arăta oare o lume din care lipsește, pe lângă învățătură, educația artistică? Searbădă, seacă, săracă, insipidă… cu tineri care stau cu ochii țintiți în calculator, sau pe ecranul telefonului mobil, care se informează de pe Google, citesc puțin, nu mai știu ce e un spectacol de teatru, de operă, un concert de muzică clasică, o expoziție cu lucrări de artă plastică…
Poate vor fi specialiști în I.T, în tehnici noi, poate vor deveni specialiști în domenii ce țin de progresul rapid al acestor vremuri, vor ști ce se petrece pe Lună și pe Marte, poate vor și ajunge acolo, dar cum va arăta viața lor, dincolo de toate, fără iubire, fără poezie, fără muzică, fără magia artelor frumoase? De fapt fără BUCURIE ?

Aceasta e singura întrebare la care îi rog să răspundă, cu tot respectul datorat, firesc, celor pe care i-am votat să decidă destinul orașului și al locuitorilor lui, pentru că au făcut din Oradea, cu inteligență, cu pricepere, cu dragoste, unul din cele mai frumoase orașe din țară. Nu vă știrbiți, nu vă distrugeți imaginea, vă rog.

PS. Nu am dat aici numele Domnului Ilie Bolojan, deși dumnealui conduce „ostilitățile ” din partea Consilului Județean, din trei motive :

1.Suntem vecini și știm, simțim că ne poartă un respect care depășește granițele simplei vecinătăți. Și care vin, sigur, din preocupările noastre.

2. A susținut cu asupra de măsură, de-a lungul anilor, toate acțiunile – nu puține, artistice și culturale ale Fundației Academia Civică.

3. Am vaga impresie că nu toate aceste schimbări propuse vin doar din partea dumnealui, ci poate de la niște consilieri, niște sfătuitori care nu cunosc mai deloc teatrul și structura sa specifică.

Elisabeta Pop