Apa, această substanţă esenţială care stă la baza vieţii, a devenit o materie primă deficitară a secolului nostru. Apa constituie un element fundamental al mediului, fiind o resursă naturală preţioasa, parte componentă a avuţiei naţionale a unei ţări.
Legenda povesteşte despre trei fraţi: Criş cel Alb, Criş cel Negru şi Criş cel Iute. Deşi aveau temperamente diferite, îi mâna aceeaşi donrinţă: să găsească mult aur. Neatenţia şi nepăsarea lor i-a transformat în râuri asemeni temperamentelor lor. În realitate, atunci când vorbim despre gospodărirea apelor ne gândim la instituţii publice, ONG-uri de mediu şi societatea civilă. Azi, ele nu caută aur, ci metode de a conserva cât mai eficient apa, adevăratul aur al omenirii.
Toate colectivităţile umane s-au constituit şi s-au dezvoltat de-a lungul râurilor şi a lacurilor. Nu este de conceput dezvoltarea modernă a unei localităţi, dezvoltarea economiei, fără un sistem de alimentare cu apă şi canalizare, fără acţiuni de protejare a resurselor de apă. Utilizarea durabilă a apei înseamnă satisfacerea necesităţilor de apă ale prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface necesităţile lor şi fără a pune în pericol ecosistemele.
Ape fără frontiere
Atât apele de suprafţă cât şi cele subterane nu cunosc frontiere, limite de judeţ sau alte forme administrativ teritoriale. De aceea, gospodărirea apelor se face pe bazine hidrografice, adică de la izvor până la vărsare. În cifre, Administraţia Bazinală de Apă Crişuri înseamnă o reţea hidrografică de 365 de cursuri de apă, cu o lungime totală de 5785 km, peste 40 de baraje şi peste 1300 km de diguri. Bazinul hidrografic Crişuri cuprinde suprafeţe din judeţele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Hunedoara, Arad şi Bihor.
„În ultimii zece ani, o problemă importantă în gospodărirea apelor o ridică poluarea. De la cea industrială, agricolă până la cea a aglomerărilor umane, toate aduc mari dezavantaje calităţii vieţii. Aproximativ 40% din populaţia bazinului hidrografic Crişuri nu beneficiază de canalizare. Zilnic, doar din preajma construcţiilor hidrotehnice se colectează în medie 3-4 mc de deşeuri, iar în zonele turistice de cele mai multe ori administraţiile locale nu fac faţă. Dacă pentru instituţiile publice implicate în gospodărirea apelor există legislaţie şi regulamente de organizare, pentru ONG-uri şi societatea civilă există multă voinţă şi implicare. Cu ajutorul ONG-urilor şi a instituţiilor de învăţământ din judeţul Bihor, ABA Crişuri a dezvoltat o serie de proiecte de voluntariat. Numai în ultimii doi ani, peste 2.000 de tineri au fost implicaţi în acţiuni de informare, educare şi igienizare a cursurilor de apă” ne-a spus Dorel Dume, directorul ABA Crişuri.
Educaţie ecoligică
Pentru a menţine apele curate, autorităţile au nevoie, pe lângă proiectele de infrastructură, şi de implicarea cetăţenilor atât în ceea ce priveşte respectarea normelor legale, cât şi prin acţiuni de voluntariat. Educaţia ecologică trebuie începută din copilărie şi continuată pe tot parcursul vieţii, astfel incât fiecare cetăţean să fie sensibilizat, să se simtă angajat în problemele de mediu, să aibă un sentiment de responsabilitate şi voinţa de a acţiona personal.
Implemenatrea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor în oraşele şi municipiile din judeţul Bihor a adus, în ultimul an, o diminuare a depozitelor neconforme de deşeuri de pe cursurile de apă. În medie s-a constatat o scădere cu 20% a cantităţii de PET-uri de pe cursurile de apă. Rămân însă o problemă zonele turistice precum: Şuncuiuş, Bratca, Stâna de Vale sau Tinca.
Este bine de ştiut că deşeurile au grade diferite de descompunere, unele au doar de câteva zile, cum ar fi coja de banană, iar altele depăşesc 100 de ani cum ar fi dozele de aluminiu, pungile sau PET-urile. Conform legislaţiei din România, amenda pentru depozitarea deşeurile pe cursurile de apă poate să ajungă până la 70.000 de lei.
De la amenajările cursurilor de apă din Oradea sau Beiuş, până la acumulări precum Suplacul de Barcău, Leşu sau Priza de Apă Oradea, pe lângă rolul de apărare împotriva inundaţiilor, toate au adus şi aduc beneficii în ceea ce priveşte menţinerea calitativă a cursurilor de apă.
Eforturile instituţiilor publice, în ceea ce priveşte salubrizarea, ar fi în zadar fără implicarea ONG-urilor şi a societăţii civile. Numărul tot mai mare al proiectelor de voluntariat ne face să credem că, în scurt timp, poluarea cursurilor de apă, cu deşeuri plutitoare, nu va mai ridica probleme, cel puţin nu în municipiul Oradea sau în marile oraşe din judeţul Bihor.
Citiți principiile noastre de moderare aici!