„În zilele acelui decembrie sângeros eram sergent la Paza şi Apărarea Conducerii Superioare de Partid, cu unitatea în Bucureşti şi cu subunităţi la reşedinţele lui Nicolae Ceauşescu, printre care şi Sinaia. Îmi amintesc că Ceauşescu planificase să-şi petreacă Crăciunul la Foişorul de la Sinaia. Nu a nins decât pe crestele munţilor Bucegi. Şi pentru că trebuia să ajungă Ceauşescu, am fost nevoiţi să aducem zăpadă pe aleile din perimetrul Peleşului, cu foile de cort (…). Premergător vizitei anunţate a lui Ceauşescu, am intrat în consemn, pentru că au început evenimentele de la Timişoara. Am făcut exerciţii de împrăştiere a mulţimii etc.
Din 15 decembrie, toţi militarii am fost nevoiţi să stăm, zi-noapte, în maşina de intervenţii, pentru că urma să acţionăm în orice moment. Am primit muniţie de război. Aşteptam ordinele! Ne-au spus să tragem «în huliganii care atentau la securitatea mulţimii». Între timp, generalul Vlad Iulian, şeful Departamentului Securităţii Statului a dat ordin să nu ieşim în stradă împotriva mulţimii. S-au format comitete de revoluţionari care au pus stăpânire pe Primăria din Sinaia.
Comandantul garnizoanei a discutat cu revoluţionarii. După discuţii, ne-a cerut să punem armele jos”, îşi aminteşte Olimpiu Todorean.
„Cu glonţul pe ţeavă”
Acesta ne-a relatat o întâmplare care l-a marcat.
„Soţia generalului Velicu Mihalea, cel care a murit în seara de 23 decembrie 1989, după ce elicopterul care-l aducea la Bucureşti a fost doborât la Alba-Iulia, a sosit cu nepoata ei la Sinaia, pentru că urma să petreacă aici sărbătorile cu structura de partid. Am primit ordin să pregătesc o grupă şi să păzim vila unde stătea aceasta. De fapt, se aştepta ca generalul să vină să o ia. Dacă ar fi ajuns, ordinul era să-l împuşcăm. Timp de o săptămână, cât a durat această aşteptare, femeia a încărunţit”, a mărturisit orădeanul.
Citiți principiile noastre de moderare aici!