Întrucât meditaţiile au devenit un fenomen în ultimii ani, am efectuat un sondaj privind iniţiativa ministerială de introducere a unui Cod Etic prin care să se interzică, printre altele, şi prestarea de meditaţii plătite la elevii de la clasă. Iată răspunsurile primite.
Prof. Liana Bako – director al Colegiului Naţional „Emanuil Gojdu”: „Într-un fel este corect să nu îţi meditezi propriii elevi pentru a se elimina eventuale presiuni pe care profesorul le poate face. Actul educaţional presupune că trebuie să dai tot pentru a-l instrui pe elevul de la clasă. Dacă într-adevăr nu ştie, tu eşti în primul rând de vină. Profesorul trebuie să sesizeze şi să-l aducă pe la nivelul cerinţelor pe elevul cu lacune. De altfel, această interdicţie de a-ţi medita, cu recompensă financiară, propriii elevi, exista şi dinainte de 89. Chiar şi în anii 90, când l-am prins ca director la «Gojdu» pe domnul Şuteu, funcţiona această interdicţie ca o cutumă. Nu ştiu dacă era în regulamentul de la minister sau în regulamentul intern al liceului dar cert este că se ştia că nu e voie să-ţi meditezi elevii. Sigur că dacă observi deficienţe în pregătirea unui elev din altă clasă sau şcoală iar părinţii lui îţi cer ajutorul, e normal să îl poţi medita. Trebuie însă diferenţiat cazul în care îţi pregăteşti suplimentar elevii pentru performanţă şi olimpiade, în mod gratuit”.
Prof. Hochhauser Enikő, director adjunct la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”: „Abordarea problematicii privind meditaţiile depinde de materie, depinde de copil. Unii copii au nevoie de ajutor. Ideal ar fi să nu încurajăm meditaţiile contracost, îndeosebi la clasele mici. Pe de altă parte, sunt copii care nu reuşesc să asimileze materia doar după ora standard. Personal consider că astfel de copii ar fi bine să fie îndreptaţi la profesori care nu le predau la clasă”.
La Ady Endre e gratuit
Prof. Tóth Márta, director al Liceului „Ady Endre”: „În liceul nostru a existat şi până acum această regulă de a nu organiza consultaţii sau meditaţii pe bani. E o regulă internă nescrisă, dar pe care am susţinut-o dintotdeauna ca fiind de bun simţ. Ar trebui să o ştim şi să o respectăm şi fără a fi trecută în metodologie. Dar sunt de acord cu precizarea ei în Codul Etic al cadrelor didactice”.
Foarte vehement, directorul Liceului Teoretic „Aurel Lazăr”, prof. Ioan Micu, se arată împotriva meditaţiilor la clasă şi a meditaţiilor în general.
„Mi se pare cât se poate de normal să nu-şi mediteze propriii elevi. Căci se presupune că dascălul îşi face datoria la clasă. Această prevedere exista de multă vreme. E până la urmă o chestiune de bun simţ, care nu ar trebui introdusă nicăieri. Pe vreme mea, nici nu existau meditaţii. Existau eventual pentru admiterea la facultate, unde era concurenţă”, aminteşte profesorul Ioan Micu.
Aceeaşi părere o împărtăşeşte şi prof. Daniela Vîlceanu, directorul Colegiului Tehnic „Constantin Brâncuşi”. În opinia sa, orele stabilite de planul cadru sunt suficiente pentru a-i instrui pe elevi. Aceasta încurajează pregătirea suplimentară pentru performanţa la concursuri şi olimpiade sau consultarea şi chiar meditarea suplimentară acolo unde este necesară, însă nu plătită de către elevi sau părinţii acestora.
Cazuri amintite de Ţenţ
Şi preşedintele Sindicatului Liber din Învăţământ Bihor, prof. Ioan Ţenţ, este de acord cu măsura care ar putea elimina posibilitatea de a-l constrânge pe elev cu nota, pentru ca acesta să meargă la meditaţii.
„În Bihor au existat, în urmă cu 10-12 ani, cazuri în care elevii au primit note proaste pentru a fi chemaţi la meditaţii. Totuşi, cred că cei care vor să dea meditaţii o vor face în continuare. Vor ajunge să se înţeleagă profesorii între ei: eu ţi-i dau pe-ai mei, tu mi-i dai pe-ai tăi. Până la urmă, pentru ei nu contează cine vine la meditaţii, ci câţi vin”, a declarat Ioan Ţenţ.
Reacţii de la părinţi
După cum şi era de aşteptat, părinţii care ne-au dat declaraţii „sensibile” au dorit să le protejăm identitatea.
G. Mariana: „Industria meditaţiilor la materii de bază exista încă de pe vremea când studiam şi eu la un liceu orădean de renume. Erau profesori, nu mai contează numele, care aveau un soi de tactică. Luau bobocii de clasa a IX-a dur, din prima, cu un extemporal care se solda doar cu note de 3 şi 4, eventual câte un 5 sau 6 la cei câţiva elevi care se calificaseră în clasa a VIII-a la faza naţională a Olimpiadei de matematică. Apoi 90% din clasă mergea la meditaţii bine remunerate. Din păcate, acest fel de a proceda s-a păstrat şi la unii dintre actualii dascăli”.
A. Cristian: „E logic ca un profesor care nu a reuşit să-şi facă elevii să îşi înţeleagă lecţia la clasă să nu aibă voie să mai încerce încă o dată, în particular, contracost. Un astfel de Cod Etic ar mai corija un pic din fenomenologia meditaţiilor. Totuşi, profesorii fără simţ deontologic vor găsi soluţii, căci îşi vor trimite elevii unii la alţii, în contrapartidă”.
A. Liviu: „Păcătosul sistem de admitere la facultate pe baza mediei din liceu a provocat o vânătoare de note în sistemul pre-universitar. Iar pentru ca propriii copii să ia note bune la clasă, părinţii au fost dispuşi să cotizeze la ore în particular fără prea mare eficienţă. Dacă se va da admitere la facultate şi chiar liceu prin examen, atunci se va reveni la normalitate şi elevii vor obţine note bune la materiile care îi interesează şi la care învaţă, nu la toate”.
M. Dumitru: „Dacă băiatului meu îi place profesorul care îi predă şi e obişnuit cu el, nu înţeleg de ce va trebui să-l dau la meditaţii la altcineva. E ca şi cum nu l-aş putea duce la medicul nostru de familie, la o consultaţie plătită, dinafara programului de cabinet”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!