Un show de sâmbătă seara cu clujenii de la Nighlosers în Queens, ca atunci când „meseriaşii” se dezlănţuie cu bucurie şi fac nebunii pe scenă. Trecerile de la bluesul autentic american la elementele de folclor transilvan – românesc, maghiar sau ţigănesc – sunt fireşti, armonic fiind foarte apropiate.
S-au ascultat transformări de piese din repertoriul unui Elvis Presley, ori Jimi Hendrix ori un John Lee Hooker, dar şi cele proprii şi cunoscute în care nightloserii s-au desfăşurat pe rând.
Vioara lui Jimi Laco, secondată de cea a sunetistului, a îndrăcit ritmul în timp ce solistul Hanno Hoefer a trecut de la chitară, la muzicuţă sau la washboard, acest instrument de percuţie fascinant pe care două linguriţe scot sunete metalice. N-a lipsit nici un scurt solo de bas cu Lucian Pop „Stein”. Cât despre Claudiu Purcărin la tobe, el este un spectacol în sine. Dansează, interpretează personaje – de la ciobanul cu oile din Mistery Train, la nana cu cârpa pe cap din My Babe -, sau descoperă „instrumente” de percuţie noi precum cei doi purcei de jucărie care „grohăie” ritmic la microfon.
Piesele au sunat plin, cei cinci plus unu artişti, într-o colaborare perfectă, fiind secondaţi cu aplauze de public. Jimi Laco povestea într-un interviu că aceste combinaţii de rhythm n blues cu elemente de folclor au fost o întâmplare, o joacă în concerte care a sunat foarte bine, nu a fost ceva premeditat. Sunt inconfundabile, chiar dacă nu îi vezi, ştii că sunt Nightlosers: Jimi Laco (vioară, chitară, mandolină, banjo), Grunzo Geza (clape), Hanno Hoefer (voce, chitară, muzicuță, washboard), Lucian „Ștain” Pop (contrabas, chitară bass), Peter Attila (braci / inginer de sunet) şi Claudiu „Nașu” Purcărin (tobe, porci de cauciuc).
Citiți principiile noastre de moderare aici!