Actul normativ care reglementează domeniul pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie este Legea nr. 217/2003, prin care s-a instituit ordinul de protecție care poate fi utilizat în regim de urgenţă pentru a înlătura tratamentele agresive. Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii.
Astfel, se poate dispune: evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei, limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;, obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima, obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute, încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
Instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială. De asemenea, instanţa poate dispune şi obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării. Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului. Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă de urgență de către judecătoria de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
Av. Ramona Matica
Citiți principiile noastre de moderare aici!