Deci, ce este CRB? BNR, prin Direcţia Stabilitate Financiară, a dezvoltat şi perfecţionat în ultimii 10 ani baza de date a Centralei Riscurilor Bancare, în care, atât pentru companii, cât şi pentru persoanele fizice, sunt colectate o mulţime de informaţii cu privire la creditele acordate acestora. Informatiile din baza de date a CRB sunt furnizate băncilor. Pentru a avea acces la aceste informaţii, băncile trebuie să obţină permisiunea clientului la care se referă informaţiile, prin completarea şi semnarea de către client a formularului „Acord de consultare a bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare”. Prin acest formular banca poate fi autorizată să obţină informaţii despre Situaţia riscului global şi Situaţia creditelor restante.
În cazul persoanelor fizice, pe lângă CRB, băncile mai au la dispoziţie şi informaţiile din baza de date a Biroului de Credit şi nu de putine ori se face confuzie între cele două.
Raportul obţinut de către bănci cu informaţii din baza de date a CRB pentru orice client persoană fizică sau companie, cuprinde cinci capitole majore: Date de identificare, Riscul global pentru luna anterioară, Istoricul pentru ultimii şapte ani, Fraude şi Informaţii CIP. Riscul global pentru luna anterioară prezinta o fotografie a clientului la sfârşitul ultimei luni de raportare cu privire la creditele pe care le are în prezent. Astfel, de aici se poate afla pe de o parte totalul creditelor datorate de client, adică riscul global, iar pentru fiecare credit în parte se furnizează următoarele informaţii: Tipul de garanţii, Tip risc, Termenul acordării, Felul finanţării, Serviciul datoriei, Valuta, Reeşalonări, Suma acordată, Total sumă datorată, Suma datorată utilizată, Suma datorată neutilizată, Suma restanţă, Data acordării şi Data scadenţei. Istoricul pe ultimii şapte ani prezintă, pentru fiecare lună în care clientul a avut credite în sold, informaţii despre riscul global şi eventualele sume restante sau serviciul datoriei. Sumele restante, dacă există, sunt încadrate într-unul din următoarele tipuri de întârzieri: Tip A (întârziere de max 15 zile), Tip B (între 16 şi 30 de zile), Tip C (între 31 şi 60 de zile), Tip D (între 61 şi 90 de zile) şi Tip E (peste 90 de zile). Mai există şi Tipul X în cazul în care creditele au fost scoase în afara bilanţului.
Cu ajutorul informaţiilor din raportul CRB, băncile pot obţine o imagine de ansamblu mult mai completă cu privire la clientul care solicită finanţarea. Astfel, în cazul companiilor, informaţiile din raportul CRB coroborate cu informaţiile financiare, operaţionale, despre scopul creditului şi informaţiile legate de garanţii ajută băncile să decidă dacă finanţează sau nu o companie, iar dacă o finanţează care este tipul creditului, suma, valuta finanţării, durata finanţării, costurile şi garanţiile solicitate. La fel, în cazul persoanelor fizice, informaţiile din raportul CRB sunt coroborate cu informaţiile legate de venituri, structura familiei, garanţii şi scopul solicitării.
De foarte multe ori, informaţiile prezentate de clienţi cu privire la credite şi întârzieri de plată la primele discuţii purtate cu băncile sunt contrazise de informaţiile din raportul CRB. Astfel, raportul CRB este un instrument fundamental al sistemului bancar românesc de astăzi, fără acesta băncile ar fi nevoite fie „să ghicească”, fie „să creadă pe cuvânt” clienţii cu privire la creditele pe care le au şi cu eventualele întârzieri de plata din trecut.
Liviu Sav, ACCA
liviu.sav@BROKERdeBANI.ro; www.BROKERdeBANI.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!