Situaţia impozantei clădiri în care funcţionează Colegiul Naţional Mihai Eminescu e în continuare incertă. Cu dreptatea în mână, municipalitatea orădeană ar putea pierde şi această clădire-patrimoniu al oraşului. Şi de această dată, cei ce revendică imobilul şi terenul aferent sunt reprezentanţii unui ordin de rit romano-catolic: Ordinul Premonstratens.
În trecut, Palatul Baroc – sediu al Muzeului Ţării Crişurilor, respectiv clădirile în care au funcţionat Spitalul de Boli Infecţioase (Republicii, colţ cu Magheru), birourile Spitalului Judeţean şi sediul Direcţiei de Sănătate Publică, de pe strada Republicii, au fost toate retrocedate Episcopiei Romano-Catolice, ce încasează azi chirii consistente de pe urma acestor imobile. Astfel stând lucrurile, se poate spune că există precedente de natură să sporească temerile privitoare la pierderea clădirii CN Eminescu, de pe strada Roman Ciorogariu. Profesorii de la Colegiu, precum şi juriştii Primăriei au bănieli că interesele politice vor prevala, iar într-un final Justiţia ar putea lua o decizie… injustă.
Marioara Roşan, şefa Biroului Juridic al Administraţiei Imobiliare Oradea (AIO), va depune miercuri, la Tribunalul Bihor, un recurs cu privire la o decizie a Judecătoriei Oradea, ce viza direct imobilul de pe strada Roman Ciorogariu, gazdă a Colegiului Naţional Mihai Eminescu. Acţiunea depusă în numele AIO de jurista Roşan survine în urma unei complicate istorii judiciare, cu Ordinul Premonstratens în prim-plan, hotărât să pună mâna pe clădirea CN Eminescu. Istoric pe care îl vom prezenta în rândurile de mai jos.
Ordinul Premonstratens din Oradea, de rit romano-catolic, are în componenţa sa doi preoţi, slujitori la biserica situată pe strada Ciorogariu, chiar lângă imobilul în care funcţionează Colegiul. În 2003, acest ordin depunea o cerere de retrocedare a clădirii CN Eminescu. În 2009, comisia specială pentru retrocedări, din Capitală, emitea Decizia nr. 2017/2009, prin care premonstratensilor li se respingea cererea.
Iată însă că lucrurile nu s-au încheiat o dată cu decizia comisiei speciale. Dimpotrivă. Reprezentat de avocatul Kincses Előd, fost preşedinte al UDMR Mureş, Ordinul Premonstratens a atacat la Curtea de Apel Oradea atât decizia comisiei speciale, cât şi încheierea intabulară din 1936. De asemenea, avocatul Kincses a atacat şi intabularea pe care statul comunist a făcut-o în mod inutil în 1946. Superfluu, deoarece nu era nimic de naţionalizat, imobilul fiind deja al Statului Român din perioada interbelică.
Pase între instanţe
În mod surprinzător, Curtea de Apel Oradea nu a respins demersul premonstratenşilor, ci a scindat acţiunea în două: a pasat decizia-cheie privind actele de intabulare pe Statul Român din 1936 şi 1946 spre Judecătoria Oradea şi a suspendat luarea unei decizii privind Decizia 2017/2009, emisă de comisia specială de la Bucureşti, până când va exista o decizie judecătorească privind actele de intabulare. Juriştii Primăriei au făcut recurs la această decizie a Curţii de Apel Oradea, considerând că actul de intabulare, emis în urma unei decizii judecătoreşti definitive din perioada interbelică, nu poate fi azi revizuit de o altă instanţă. Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie a menţinut însă decizia Curţii de Apel, prelungind astfel calvarul luptei judiciare. Iar în martie a.c. Judecătoria Oradea a respins la rândul ei excepţiile invocate de municipalitate, menite să demonstreze ilegalitatea acţiunii Ordinului Premonstratens!
Onisifor Ghibu, victorios in instantele interbelice
Citiți principiile noastre de moderare aici!