Trebuia să vadă, trebuia să știe, pentru că de astă dată și el și teii aveau să fie martorii unei altfel de întâlniri dintre generații, altfel decât sunt ei obișnuiți. La ora nouă, în curtea Colegiului Național „Emanuil Gojdu“ , ce de aproape un veac străjuiește malul stâng al Crișului Repede, mândru de ceea ce dăruirea și implicarea a generații de dascăli au dat României și chiar lumii, s-au adunat profesori de ieri și de azi ai Colegiului Național „E. Gojdu“ pentru a se bucura împreună de minunata zi de mai, și nu oricum, ci la iarbă verde, la munte, la Valea Crișului în apropiere de Bratca. Și dacă după plecarea autocarului din curtea școlii, cineva ar fi tras cu urechea la ce-și șopteau una alteia frunzele de tei la cafeaua de dimineață, ar fi auzit povești despre ochi strălucitori…pe de-o parte, aceia ai dascălilor gojdiști, care au lăsat catalogul în rastel, pentru a-și crește nepoții și a se bucura de ei, ochi cu o strălucire aparte, în care puteai citi și simți bucuria de a fi din nou alături de foștii colegi, bucuria că după ani și ani de la momentul în care au părăsit locul unde de la un sunet de clopoțel la altul și-au lăsat o parte din ființa lor, dăruind și dăruindu-se, nu au fost dați uitării. Pe de altă parte, intrați în curtea școlii, le ieșea în întâmpinare strălucirea din ochii colegilor, ce încă mai iau oră de oră catalogul la subțioară, îndreptându-se spre clasă. Strălucire, ce fără cuvinte, părea să rostească un singur lucru…suntem aici și ducem mai departe ceea ce ați zidit de-a lungul vremii, dar nu oricum, ci sprijiniți și sfătuiți de înțelepciunea și experiența tâmplelor ninse de trecerea anilor. Ajunși la destinație, foștii și actualii dascăli ai bătrânului colegiu, „convocați la consiliul profesoral cu temă“ pentru a patra oară pe parcursul acestui an școlar de către doamna director prof. Liana Bako, au participat în bisericuța de lemn din Valea Crișului, lăcaș de cult ridicat în anul 1761, la slujba de pomenire a profesorilor gojdiști, plecați să semene suflet și lumină într-o altă dimensiune, slujbă oficiată de către părintele profesor Nicoale Dulus, profesor de religie al Colegiului „Emanuil Gojdu“. Deși plecați dintre noi, ei vor continua să trăiască atâta vreme cât cei rămași le vor duce truda mai departe, punând piatră peste piatră pe fundația lăsată moștenire, pentru că „moartea nu există, oamenii mor doar atunci când sunt uitați”.
După încheirea slujbei de pomenire, gazda perfectă a evenimentului născut din dorința de a ridica punți peste vreme și timp, părintele profesor Nicolae Dulus, și-a „încărcat” foștii și actualii colegi în căruțe, ce i-au dus pe dascălii gojdiști, încântați până peste poate, la locul unde aceștia au petrecut „zi de vară până-n seară“, momente de neuitat, într-o atmosferă în care nu mai exista trecut sau prezent, ci doar bucuria apartenenței la ceea ce a însemnat și înseamnă, dincolo de vârstă și de timp, Colegiul Național „Emanuil Gojdu“.
Liana Bondici
Citiți principiile noastre de moderare aici!