Asociaţia Caritas Eparhial Oradea a inaugurat, sâmbătă, Centrul Rezidenţial „Casa Frenţiu”. Centrul are o capacitate de cazare de 24 – 52 de vârstnici. Casa Frenţiu este un loc în care cei ce ne-au dat viaţă şi ne-au lăsat lumea moştenire vor fi trataţi şi îngrijiţi cu respect, demnitate şi dragoste.
„La început a fost un vis apoi, o dorinţă, şi a fost nevoie de 10 ani să devină realitate. Faptul că suntem azi aici demonstrează că, uneori, visele se adeveresc, că dorinţele se împlinesc şi că efortul este răsplătit. Casa Frenţiu. De unde acest nume? Pentru cei care nu ştiţi, IPSS Valeriu Traian Frenţiu, a stat pe scaunul de arhiereu al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, 30 de ani, în perioada 1922-1952. Şi, din această poziţie, de arhiereu al Eparhiei de Oradea, s-a îngrijit, pe rând, de fiecare din clădirile impunătoare ale episcopiei iar altele, chiar construindu-le, a construit o cale ferată, o fabrică de cherestea, ferme etc. Casa Frenţiu nu este un azil şi nu este o casă de bătrâni, ci este casa unei bătrâneţi înţelepte, senine şi respectate; casa unde oamenii pot împărtăşi cu alţii propriile idei şi propriile sentimente; casa omului căruia ochii îi scânteiază de bucurie sau se umbresc de lacrimi şi casa omului ale cărui buze lasă să treacă un strigăt de bucurie sau un suspin de durere. Este o casă”, a spus în discursul său, fondatorul acestui Centru Rezidenţial, preotul Olimpiu Todorean.
Potrivit lui, încă din faza de proiect a fost gândită pentru a avea activităţi permanente făcute cu ajutorul animatorilor şi al voluntarilor. Cei ce au gândit-o astfel, îşi doresc să îmbunătăţească standardele de viaţă ale persoanelor în vârstă, care, vor găsi astfel un mod de a se exprima, de a fi activi, capabili de a face alegri şi de a lua decizii, deschişi spre un viitor ce nu va mai fi privit sau trăit cu îngrijorare, ci însoţit de proiecte, chiar dacă mai mici şi cu multă seninătate.
„Acesta este spiritul care, pentru o persoană în vârstă, este un stimul pozitiv pentru a depăşi propriile dificultăţi. Ştim, într-adevăr, că adeseori persoana în vârstă are propriile idei, o particulară viziune a lumii, de multe ori nu prea elastică, şi că nu îşi schimbă propriile principii. Înţelegem că, a le schimba, după o viaţă întreagă pe care au trăit-o, este cu adevărat dificil. Dar cu un spirit de toleranţă şi de solidaritate, mai devreme sau mai târziu vom ajunge la inima oaspetelui casei, şi va fi momentul cel mai frumos când el se va simţi primit, acceptat, respectat şi, mai mult, iubit. Atunci va lăsa jos propriile arme de apărare şi, din acel moment, va deveni un reinventator al propriei vieţi şi un colaborator pentru al celorlalţi”, a mai punctat preotul Todorean
Citiți principiile noastre de moderare aici!