Compartimentul „Colecţii Speciale” al Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” a vernisat joi, 14 septembrie, o expoziţie documentară de excepţie: „Comori livreşti la Oradea. Incunabulele Bibliotecii”, o expoziţie de carte veche în care au fost expuse cele mai vechi cărţi ale bibliotecii.

[eadvert]

Ancuţa Şchiop, managerul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai”, a precizat că instituţia pe care o conduce a dorit ca de Ziua Europeană a Patrmoniului să arate publicului valorile pe care le are în păstrare prin incunabulele pe care le are în gestiune. Un incunabul reprezintă un exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului, din 1440 şi până prin anul 1520.

Curatorul expoziţiei, dr. Silviu Sana a făcut cu această ocazie o scurtă incursiune istorică în perioada primelor cărţi tipărite, explicând semnificaţia câtorva imagini şi simboluri care se găsesc în incunabulele bibliotecii.

„Ceea ce vedem aici, aceste patru comori livreşti, sunt tezaurul bibliotecii judeţene şi a judeţului Bihor. În Oradea sunt şi alte instituţii care deţin incunabule, cum este Episcopia romano-catolică de Oradea. Dar pentru o instituţie publică, aşa cum este instituţia noastră, este o zi specială pentru că aceste cărţi vechi străine se expun foarte rar. Nu au mai fost expuse în public cel puţin din 2007, de când sunt eu angajat la bibliotecă. Pentru trei dintre ele, cele de format mai mic, în urmă cu o jumătate de an am început procedura de clasare”, spune Silviu Sana care precizează că a gândit această expoziţie ca pe un itinerar spiritual cultural.

Expoziţia cuprinde şi câteva panouri tematice cu citate din Leordo Da Vinci pentru că acesta era contemporan cu apariţia tiparului.

Cea mai veche dintre cărţile expuse a fost cea de la 1479, tipărită la Veneţia, intitulată Fasciculus Temporum. Este vorba de o carte de istorie care narează evenimentele de la Geneză şi până la evenimentele secolului XV. Autorul acestei cronici, Werner Rolewinck, s-a născut în Westfalia în 1425 şi a fost educat în Köln, unde în 1474 a intrat în mănăstirea cartuziană Sfânta Barbara.

A doua carte expusă a fost o carte tipărită în Veneţia la 1485, specialiştii spun non post 1485, intitulată Opera Varia. Este considerată o carte de referinţă pentru teologia catolică, fiind opera unui călugăr franciscan, Robertus Caracciolus, care ajunge ulterior episcop. Ea cuprinde o serie de predici cu conţinut moralizator şi devoţional. Autorul, despre care sunt puţine studii, a fost considerat unul dintre cei mai renumiţi predicatori din Italia în ultima jumătate a secolului al XV-lea. Exemplarul expus este cel mai complet, precizează Silviu Sana, cu coperta originală.

Singurul exemplar din România

O carte cu care Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” se mândreşte este Defensorium curatorum, tipărită între 1489-1492 la Paris. Este o lucrare a arhiepiscopului catolic de Armagh, Richard Fitzralph, în care acesta pledează pentru apărarea drepturilor preoţimii de mir împotriva ordinelor mendicante (franciscani şi dominicani, carmelitani şi augustinieri). Accest incunabul este unic în România iar în lume se păstrează, după cum se cunoaşte, în doar nouă exemplare.

„Pentru noi este o onoare să îl avem. Atunci când am făcut procedura de clasare, cercetând procedura de specialitate, am rămas frapat de faptul că mâna mea atinge aceste foi şi că acest exemplar este unic în România”, a spus Silviu Sana.

A patra carte expusă a fost una dintre cele mai cunoscute incunabule din lume, Cronica de la Nürnberg (Liber chronicarum), o culegere de istorie, fantezie, teologie şi filosofie, care are peste 80 de gravuri cu oraşele medievale ale Europei Occidentale. Există în această lucrare şi imagini cu oraşe sau cetăţi din Orient. Are imagini inclusiv despre Valahia, şi două hărţi în care apare şi oraşul nostru, Varad. „Sperăm că aceste cărţi în curând vor fi clasate, şi atunci vor intra în patrimoniul cultural naţional şi european”, a încheiat Silviu Sana.

Recuperate după 48 de ani

Prezent la vernisaj, istoricul Blaga Mihoc a ţinut să spună povestea celor două incunabule ale sale, pierdute şi regăsite după 48 de ani, amintind că în vremea acestor cărţi vechi existau tipografi specializaţi în această ocupaţie, cei mai semnifcativi dintre ei trăind în Veneţia.

„Au existat multe incunabule, şi multe dintre ele au fost distruse. De exemplu, Biblioteca lui Matei Corvin, „Corviniana”, deţinea incunabule, el trăind între 1443 şi 1490, dar de-a lungul timpului acestea s-au pierdut. Multe cărţi au fost prădate de turci şi au ajuns în Turcia, iar altele, spune istoricul, au fost folosite în căptuşeala hainelor în speranţa că îi vor salva de săgeţi.

Istoricul îşi aminteşte că în 1961, când era în anul II de facultate, a mers la o piaţă de vechituri cu colegul său, istoricul Viorel Faur, unde au găsit o bătrânică îmbrăcată cu haine de epocă, spunând că e baroneasă şi nu are ce mânca. Avea o mulţime de cărţi de vânzare. I s-a făcut milă de ea şi a cumpărat două dintre ele cu 25 de lei, bani cu care le vremea aceea puteai mânca trei zile. S-a uitat peste ele, dar atunci nu a înţeles nimic.

A ţinut cărţile acasă până prin 1968, când s-a mutat la Muzeul din Baia Mare. Acolo a aflat de istoria tiparului, despre incunabule, realizând ce cărţi luase atunci de la bătrânică. În 1970 ajunge la Bucureşti, şi la bibliotecă era un specialist pe nume Păcurică, care văzând cărţile a fost imediat interesat propunându-i să le vândă bibliotecii pentru „mii de lei”. Istoricul a stat un pic pe gânduri şi a hotărât să nu le vândă. Întors la Baia Mare, ascunde cărţile în lada de la pat. O incunabulă era scrisă de Albertus Magnus, filosof creștin din Evul Mediu şi profesor al lui Toma din Aquino, iar cealaltă era o Biblie din 1486.

Legea 63 din 1974

În 1974, Guvernul dă legea 63 în care scria faptul că toate lucrurile de valoare culturală naţională sunt ale întregului popor. Un tovarăş cu mustăcioară îl caută pe istoric şi se prezintă ca fiind colonel de Securitate, şi îl numeşte pe Blaga Mihoc şeful comisiei care trebuia să urmărească unde se găsesc astfel de valori, punându-i-se în vedere să predea la rândul său incunabulele pe care le avea. În lege se stipula că în termen de o lună trebuie să depui obiectele sau să le declari, dacă nu, se considera infracţiune şi bunuile îţi erau confiscate. În vremea aceea, îşi aminteşte isotricul, comisia a confiscat câteva tablouri de la nişte medici, care au fost apoi retrocedate prin anii ’95-’96.

Blaga Mihoc a dus incunabulele la Cluj, la un Anticariat. Băiatul de acolo i-a luat cărţile şi i-a dat un bon de mână spunându-i să le lase acolo spre a fi studiate. După două luni află că au fost trimise la Bucureşti pentru a aplica legea 63. Nu i-au mai fost date înapoi, ba a fost ameninţat că va fi dat afară şi a fost chemat la interogatorii la Securitatea din Baia Mare, apoi din Cluj şi ulterior din Oradea.

Blaga Mihoc a dat Statul în judecată, chemându-l pe istoricul Viorel Faur de martor. Procesul se amână iar istoricul primeşte ameninţări. „Ultima dată am văzut cărţile la un individ pe care îl chema Cheregi. Era de o vârstă cu tata şi trebuia să iasă la pensie de la Securitate. «Domnule, vezi-ţi de treabă, te pui cu Statul». Dar le-am văzut la el, era căpitan la Securitate. Acum nu mai trăieşte că era născut prin ’20. Ce să fac, am tăcut din gură”, povesteşte istoricul.

După ani, în 2019, a dat un interviu care a fost postat pe un site, în care povesteşte de incunabule. În aprilie 2022 este sunat de un domn care îi solicită sfatul legat de câteva cărţi vechi româneşti şi două incunabule. Din fotografiile trimise, Blaga Mihoc realizează ca cele două incunabule sunt cele pe care le căuta de aproape cinci decenii. L-a chemat la Oradea, i-a plătit drumul, şi şi-a recuperat incunabulele plătind o mică avere, cu bucuria că le-a putut recupera după 48 de ani.