În ultimele două săptămâni, sute de copii de gimnaziu şi liceu au ridicat cu brio mănuşile aruncate de poliţişti, participând în număr mare la sumedenia de acţiuni organizate în cinstea Zilei Poliţiei Române, celebrată anual la 25 martie, de Buna Vestire.
Un punct forte şi unic în ţară l-a constituit proiectul „Şcoala fără violenţă”, organizat de Poliţia Bihor şi Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”. Sute de copii, funcţie de vârstă, s-au întrecut în scenete de teatru, în eseuri, afişe şi chestionare, toate concepute cu mesaje antiviolenţă. Că minorii din ziua de azi sunt paşnici şi nu doresc să trăiască în violenţă o dovedesc fotografiile de mai jos, cu afişe şi imagini din scenete. Două eseuri au fost premiate special, din competiţia pentru liceeni şi pot fi date drept model liceenilor, dar şi adulţilor. Primul este articolul de jos, al elevului Bogdan Cioară, al doilea, al elevei Dana Juşcă – pe care îl vom publica într-un număr viitor.
Menţionăm că proiectul „Şcoala fără violenţă” se derulează de şapte ani în Bihor şi niciun alt judeţ nu a reuşit nici măcar să iniţieze, darmite să egaleze o campanie de o asemenea anvergură şi cu un impact major în viaţa a mii de copii.
Eseul meu antiviolenţă – Nu ucideţi pacea lumii!
(de BOGDAN CIOARA, CN „MIHAI EMINESCU” – PROF. VIOLETA IAS)
„Dumnezeu în zilele creației, la sfârșitul fiecărei zile s-a uitat la ce a făcut şi El spune despre creație că este bună. Însă după ce Dumnezeu l-a creat pe om, El s-a uitat la tot ceea ce a creat și a spus că sunt foarte bune. “(Geneza 1:31 – “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.”)
Ce a vrut Dumnezeu creând această fiinţă nobilă pe pământ? Şi ce a ajuns omul zilelor noastre?
Omul a fost creat să stăpânească pământul. A fost aşezat în grădina Raiului şi el, Omul, ce a făcut? Pomul binelui şi al răului e dovada neascultării sale, e prima modalitate în care şi-a manifestat prin nesupunere latura agresivă a fiinţei sale.
De atunci stau mărtuie veacuri de neascultare. Faptul că el face lucruri rele ține de alegerea lui, însă, ca ființă, omul a fost creat să fie bun. În timp, este foarte evident că omul s-a degradat moral și a început să-și dezvolte o parte negativă din care fac parte certurile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, pizmele si alte lucruri asemanatoare cu acestea.
Aceste laturi întunecate ale omului, combinate, pot da naştere uneia dintre cele mai mari probleme ale societații din zilele noastre: violența.
Noi avem responsabilitatea de a înlătura cât mai mult această problemă. Este de datoria noastră ca să facem o lume mai bună, atât pentru noi cât și pentru generațiile viitoare. Trăim la răscruce de veacuri. Maşina timpului fuge neîncetat. Avem acces la tot şi la toate. Barierele sociale şi regionale să au destrămat topite într- un timp al trecutului. Totul se rezumă la alegere: a fi sau a nu fi? A încerca să te asemeni celorlalţi, la bine şi la rău sau a avea propriul arbitru?
Combaterea violenței depinde de alegerile pe care alegem să le facem fiecare in parte. Imaginează-ţi o lume a păcii şi a armoniei depline. Fericirea e peste tot. Abandonează-ţi instinctele animalice, gândeşte- te că ai fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Atunci să nu te purifici şi tu ? De ce să te laşi copleşit de violenţă? De ce să nu fii altfel decât tinerii care păşesc pe porţile ferecate cu libertatea spulberată? Alungă orice fărâmă din întunericul fiinţei tale şi lasă-te biruit de lumină. Combate violenţa, strigă nu atentatului la integritatea corporală şi spirituală a celorlalţi.
Cu sufletul meu inocent de adolescent care nu vrea conflicte în jurul său, propun soluţii. Nu sunt soluțiile perfecte, însă sunt sigur că, dacă lucrurile menționate mai jos le-ar aplica fiecare, cu siguranță am trăi într-o lume mai bună si sigură. Aceste soluții sunt “personalizate” pentru mediul școlar însă pot fi aplicate principiile oriunde.
Deoarece după cum am menționat faptul că doresc ca aceste soluții să și le însușească fiecare, cele menționate mai jos sunt trecute la persoana I.
1. Eu îi voi trata pe colegii mei cu respect.
2. Sunt răspunzător de faptele mele, indiferent de cine a început.
3. Nu voi tolera intimidările, amenințările.
4. Voi anunța profesorii sau conducerea școlii şi părinții când am o problemă.
5. Nu voi accepta ca un coleg să fie bătut sau umilit.
6. Știu că nimeni nu are dreptul să lovească o altă ființă umană. Eu nu-mi lovesc colegii.
7. Cuvintele jignitoare dor. Nu-mi voi porecli colegii.
8. Nu voi întoarce spatele. Nu voi ignora un coleg care are nevoie de ajutorul meu.
9. Voi respecta regulile școlii.
10. Voi lucra la capitolul autocontrol, nu vreau să devin un om slab.
Dacă numai tu vei aplica aceste lucruri, desigur că nu vei schimba lumea. Însă dacă tu alegi să fii mai bun şi eu aleg să fiu mai bun şi colegul tău de bancă alege să fie mai bun, iar apoi toată clasa, cu siguranţă va face o diferenţă.
Implică-te și tu în combaterea violenței! Nu lăsa violența să degradeze lumea! Astăzi poți ajuta la construirea unei lumi mai bune, lipsită de violență, prin a fi atent la alegerile făcute zilnic.
Mesajul meu antiviolent – Antidotul violenţei
(de JUŞCA DANA – COLEGIUL TEHNIC „MIHAI VITEAZUL” ORADEA – Profesor coordonator: POP NICOLETA)
… 5:43, se aud strigăte de la etajul 4: Nu mai da, te rog…. Nu mă mai lovi…. Mă doare! … 7:10, staţia de tramvai din cartier; doi se îmbrâncesc, aproape că se iau la bătaie … 7,25, aproape de şcoală, în tramvai; înjurături şi îmbrânceli, abia dacă pot coborî … 11:01, pauza mare. În curte câţiva îşi cară pumni la greu. Profesorii abia îi pot despărţi … 15:27, în drum spre casă. Două fete îşi strigă injurii. O a treia dă să le potolească. Devine victimă … 1:04, sirenele ambulanţei. Strigătele de ajutor, rugăminţile…. nu se mai aud….
E în sfârşit linişte. Mă pot concentra pe munca mea. Simt că sunt aproape să-l descopăr. Fără el lumea ar deveni un loc în care nu cred că mulţi şi-ar dori să trăiască. Eu una, cu siguranţă nu mi-aş dori să mă aflu.
Mă găndesc, desigur, la antidotul violenţei. Antidotul acestei molime care ne transformă în agresori sau victime. Căci să stai deoparte, neimplicat, mi se pare un act inuman. În implicare stă deci baza acestei descoperiri. Sunt un savant al zilelor noastre, cu halat alb, eprubete, substanţe care mai de care mai nocive… Analizez datele. Virusul e puternic. O combinaţie letală de impulsivitate, brutalitate, ameninţări şi intimidări. Conştienţi sau nu, unii dintre noi dăm curs acestor sentimente care rănesc şi care distrug vieţi şi care se perpetuează de la generaţie la generaţie. Nici nu vreau să mă gândesc la faptul că acesta ar putea fi congenital! Şi totuşi, sunt coştient că undeva există un antidot al acestui virus.
Primul ingredient l-am identificat. E IMPLICAREA. Următorul ingredient ar putea fi EVITAREA CONFLICTELOR. Pun in soluţia finală şi câteva picături din acest ingredient. Apoi un pic de BUNĂTATE. Pe urmă torn un pic de APRECIERE. Apoi câteva picături de esenţă de TOLERANŢĂ.
Mă şi văd deja cu mii de oameni la uşa cabinetului dorind o doză din vaccinul împotriva violenţei. Şi totuşi ceva lipseşte: liantul pentru celelalte ingrediente.
Care e lecţia aceea de viaţă pe care ne-o repetă la nesfârşit omenirea? Cum se numeşte sentimentul acela de care avem parte încă de la naştere?
Am găsit! DRAGOSTEA! E simplu. E la îndemâna mea, a noastră, e în noi, nu-i departe. E aici, trebuie doar să o simţi, să-o foloseşti… împotriva violenţei.
…7.09, în tramvai …7.23 în faţa şcolii, 10:58 în curtea şcolii, 15:10 în drum spre casă, 22:44 antidotul îşi face efectul ! … 6:30…sirena… NU! E ceasul deşteptător.
… ŞI TOTUŞI VISELE POT DEVENI REALITATE!
Citiți principiile noastre de moderare aici!