Anul 2023 a fost declarat prin lege „Anul Iuliu Maniu”. Cu acest prilej, secția Muzeul orașului Oradea găzduieşte expoziția fotodocumentară „Iuliu Maniu – povestea unui destin de excepție”, în care este expus și bastonul lui Iuliu Maniu, adus de la Casa Memorială „Iuliu Maniu” Bădăcin.

[eadvert]

Cele 12 panouri informative prezintă viața lui Iuliu Maniu, începând cu informații despre familie, studii, continuând cu rolul său ca lider al românilor din Transilvania și contribuţia sa la Marea Unire de la 1 decembrie 1918, activitățile politice ca deputat în Parlamentul de la Budapesta și în Parlamentul de la București, perioada exercitării președinției Consiliului Dirigent după 1918, prim-ministru al României, lider al Partidul Național Român și al Partidului Național Țărănesc, precum și rezistența împotriva ocupației sovietice și a regimului totalitar impus de acesta.

„Înţelegem, urmărind această expoziţie, că Iuliu Maniu este un model pentru noi, mai greu de urmat pentru cei mai muţi dintre noi, pentru că suntem prea prinşi de treburile cotidiene, prea implementaţi cu gândul în ceea ce avem noi de făcut în cotidian şi de puţine ori reuşim să ne apropiem de ceea ce au realizat modelele noastre din trecut. Din trecut ar trebui să luam doar acele modele care pe noi ne fac mai buni, mai înţelepţi, modele care nu sunt perimate indiferent de epoca istorică în care trăim. Ce mult ne-am bucura astăzi să avem mai mulţi Iuliu Maniu! Expoziţia este un model de ceea ce ar trebui noi să fim”, a spus în deschiderea expoziţiei Gabriel Moisa, managerul Muzeului Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal.

Momente şi etape din viaţa lui Iuliu Maniu

Dr. Marin Pop, șef Secție Muzeografie – muzee locale de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, a amintit că suntem în anul jubiliar Iuliu Maniu, când se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu (8 ianuarie 1873) și 70 de ani de la tragica sa moarte, în Penitenciarul Sighet (5 februarie 1953). Pe lângă multe alte evenimente organizate în acest an, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău a gândit şi această expoziţie temporară itinerantă pentru a duce mai departe ceea ce Iuliu Maniu spunea în testamentul său. Acesta şi-a donat întreaga sa avere episcopiei greco-catolice de Oradea spre administrare, iar la Bădăcin a dorit să fie instruiţi tineri deoarece punea un accent foarte mare pe educaţie.

„În cadrul expoziţiei am încercat să surprindem principalele momente şi etape din viaţa lui Iuliu Maniu. Am pornit de la familie, pentru că, după cum ştim, Iuliu Maniu se trăgea dintr-o familie cu importante tradiţii istorice. Bunica sa din partea tatălui era soră cu marele înaintaş Simion Bărnuţiu, eroul revoluţiei de la 1848, care a fost un model pentru Iuliu Maniu. Pe linie maternă, bunicul său a fost Demetriu Coroianu, vicarul Silvaniei şi apoi rector la Seminarul Teologic din Gherla”, a precizat muzeograful.

Dr. Marin Pop a mai amintit de etapele formării profesionale ale lui Iuliu Maniu, care şi-a început studiile la Blaj, apoi a continuat la Zalău învăţând perfect limba maghiară, lucru care i-a folosit atunci când a vorbit în Parlamentul de la Budapesta, putând combate liderii maghiari care încercau deznaţionalizarea românilor şi cerând derepturile fireşti ale naţiei române.

În Primul Război Mondial, Iuliu Maniu a fost înrolat, deşi avea peste 40 de ani şi ar fi fost scutit de armată fiind şi avocatul Mitropoliei din Blaj. Nu s-a ţinut cont de aeste lucruri, deoarece Iuliu Maniu a refuzat să semneze o scrisoare de adeziune faţă de guvernul maghiar. La 12 octombrie 1918, în casa fruntaşului naţional Aurel Lazăr din Oradea, conducerea Partidului Naţional Român a adoptat declaraţia de independenţă faţă de imperiu, citită apoi de Alexandru Vaida-Voevod la data de 18 octombrie, în Parlamentul de la Budapesta. Declaraţia de independenţă a fost iniţial schiţată de Iuliu Maniu, venind într-o permisie de pe front la Budapesta, unde s-a întâlnit cu Vaida-Voevod la hotelul Astoria. Din funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent a reuşit integrarea rapidă a administraţiei din Transilvania în cea a României reîntregite.

Dr. Marin Pop şi-a încheiat cuvântul cu procesul înscenat lui Iuliu Maniu de ocupaţia sovietică. Primul cap de acuzare a fost cel de „trădător de ţară”, tocmai el care şi-a riscat în atâtea rânduri viaţa pentru această ţară. A fost arestat la 14 iulie 1947, anchetat toată vara, a urmat simulacrul de proces al cărui final se ştia dinainte. Înainte a fost condamnat la moarte, apoi s-a comutat în închisoare pe viaţă. A fost dus la Penitenciarul din Galaţi, apoi la Sighet alături de elita intelectuală şi religioasă greco-catolică, sfârşind în chinuri la 5 februarie 1953 şi aruncat la groapa comună.

Bastonul lui Iuliu Maniu

În timpul campaniei electorale pentru alegerile din 1926, Mihail Sadoveanu, candidat din partea Partidului Poporului, s-a întâlnit cu Iuliu Maniu în campania electorală la Cercul electoral Marghita, a precizat Gabriel Moisa la vernisaj. Unul dintre elementele care i-au rămas întipărite atunci în minte lui Sadoveanu a fost bastonul care avea un aport special la ţinuta lui Maniu.

Cristian Borz, preotul Parohiei Greco-Catolică Bădăcin, a adus de la Casa Memorială ,,Iuliu Maniu” acest baston care a fost expus în expoziţia de la Muzeul oraşului Oradea. Bastonul are o istorie aparte şi povesta lui porneşte de la frontul din Italia din Primul Război Mondial, unde Iuliu Maniu este rănit. A fost operat de urgenţă şi i s-a montat o tijă în piciorul stâng. Această tijă i-a creat mereu probleme de sănătate motiv pentru care a apelat la acest baston, care l-a însoţit în ultima perioadă a vieţii sale inclusiv în închisorile comuniste.

Atunci când este arestat, pe 14 iulie 1947, Maniu se afla în casa doctorului Jovin, purtând acest baston pe care l-a luat cu el atât la închisoarea Malmaison din Calea Plevnei, dar şi după proces la Galaţi şi la Sighet. După moartea sa, lucrurile sale – bastonul, pălăria, o mariţă de descălţat cizme şi trei batiste cu monogramă – ar fi fost în mod normal returnate familiei, dar cum în anii ’50, din această familie 23 de membri erau în închisorile comuniste, lucrurile lui Maniu ajung la unul dintre gardienii închisorii, pe nume Lascu, amintit de mulţi deţinuţi în memorii ca un gardian mai îngăduitor. Acesta a încercat să le aducă la Bădăcin, dar este prins în gară de către Alexandru Satmari, fostul ofiţer informativ al închisorii de la Sighet, care i le confiscă.

În anul 2006, Alexandru Satmari încerca să vândă obiectele pe piaţa neagră cu mii de euro. Un jurnalist din Sighet a sesizat Procuratura Militară din Cluj şi procurorul Săsărman s-a deplasat la Sighet, pornind o anchetă. Cristian Borz a făcut între timp demersurile ca după finalizarea anchetei, lucrurile lui Maniu să ajungă la Casa Memorială „Iuliu Maniu” din Bădăcin.

Alexandru Satmari moare în timpul anchetei, iar obiectele, conform legii, ajung la soţia sa. După îndelungi discuţii, şi după intervenţia părintelui Bălănean, avocatul episcopiei greco-catolice, doamna Satmari a fost de acord să cedeze obiectele lui Maniu, în 2012 acestea ajungând la Bădăcin.

Iuliu Maniu la Oradea

Istoricul Cristina Puşcaş a povestit în cadrul vernisajului un moment inedit legat de trecerea lui Iuliu Maniu prin Oradea. „Nu întâmplător am ales Oradea să se afle pe acestă hartă a istoriei lui Iuliu Maniu. Avem câteva informaţii despre relaţia pe care Iuliu Maniu a avut-o cu Oradea. În primul rând avem o fotografie care se poate vedea în această expoziţie. În mai 1919, în calitate de preşedinte al Consiliului Dirigent, Iuliu Maniu însoţeşte familia regală la Oradea, în turneul din noile provincii alipite”.

În cartea „Iuliu Maniu, Politică şi morală”, semnată de Cristian Borz şi Ana-Maria Borz, este publicată o poveste legată de Oradea. În aprilie 1929, Maniu ajunge cu acceleratul de Bucureşti în gara din Oradea, în drum spre Bădăcin. Este recunsocut de impiegaţi şi pentru că mai erau două ore până să sosească trenul de Şimleul Silvaniei, care să îl ducă pe Maniu la Bădăcin, şeful de gară îi propune lui Maniu să îi pună la dispoziţie o locomotivă, pentru o deplasare mai rapidă. Maniu îl refuză şi îi răspunde acestuia: „Eu sunt un simplu călător. Voi respecta mersul trenurilor”. Dar dacă tot a vrut să îi facă un serviciu, Maniu îi propune şefului de gară să îi aducă nişte colegi de-ai săi cu care să îşi petreacă cele două ore de aşteptare. Aşa a aflat Maniu, din discuţii cu orădenii, despre grijile lor de zi cu zi, despre problemele lor cu autorităţile.

La finalul vernisajului, Cristina Puşcaş a anunţat că va demara un proiect pentru elevi şi studenţi, începând de miercuri, 15 noiembrie, împreună cu Ana-Maria Borz, istoric la Casa Memorială ,,Iuliu Maniu” din Bădăcin. Acest proiect de educaţie muzeală va asigura ghidaje prin această expoziţie, iar ulterior va fi rulat un film de 40 de minute, realizat de Cristina Puşcaş şi Ana-Maria Borz, intitulat „Remember Iuliu Maniu”.

Expoziţia „Iuliu Maniu – povestea unui destin de excepție” a fost organizată de Muzeul Țării Crișurilor Oradea – Complex Muzeal, în parteneriat cu Consiliul Județean Bihor, Primăria Municipiului Oradea, Consiliul Județean Sălaj, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău și Casa Memorială „Iuliu Maniu” Bădăcin. Expoziția va rămâne deschisă până pe data de 6 decembrie 2023.