Iniţiatorii legii spuneau înainte de apariţia acesteia că beneficiarii ei vor fi circa 800 de mii de români. Avocaţii sunt de părere că după ce judecătorii de la CCR vor decide dacă legea dării în plată încalcă sau nu Constituţia, numărul notificărilor va creşte. Tot avocaţii mai spun, cu exemple concrete, că băncile încearcă pe toate căile să pună beţe în roate acestei legi.
Tertipuri
Casa de avocatură Cristian Rusu a elaborat şi un „Ghid de bune practici în procedura dării în plată”, care conţine zece metode prin care băncile îi păcălesc pe clienţi la aplicarea „Legii privind darea în plată”. „Băncile, în marea lor majoritate, fac tot posibilul pentru a împiedeca aplicarea corectă a procedurii, recurgând la cele mai joase tertipuri pentru a-i împiedeca pe clienţii lor să poată preda imobilele”, spune avocatul Cristian Rusu. Una dintre metodele folosite de bănci se referă la locul depunerii notificării. „Pentru o notificare depusă la o bancă în Oradea (contractul fiind încheiat în Oradea, actele adiţionale la fel, plăţile fiind făcute tot aici), angajaţii băncii pretindeau ca ea să fie depusă personal la sediul băncii din Bucureşti”, exemplifică avocatul.
Clienţii sunt sfătuiţi să fie atenţi la documentele pe care le depun la bănci, acestea motivând, de multe ori, că dosarul este incomplet şi nu pot da curs procedurii. „Pare de necrezut, dar, pur şi simplu, angajaţii băncii au rupt din anexele notificării documente (caziere judiciare, cărţi funciare, copii după buletine ale părţilor), pretinzând că procedura nu era completă. Deci, puneţi angajaţii băncii să vă preia şi opisul documentelor şi să semneze pe el pentru primire şi conţinut”, îi sfătuieşte Cristian Rusu pe clienţi. Modificările făcute în imobil, care presupun autorizare din partea băncii şi clienţii nu au avut-o, constituie alte motive pentru a împiedica aplicarea legii. „Atenţie la cine vă calcă pragul casei şi în ce scopuri! În perioada următoare depunerii notificării, banca ar trebui să trimită un angajat care să evalueze starea imobilului. În realitate însă, vizita are un alt scop: angajatul băncii vine la client ca să identifice ce s-a modificat în apartament în anii de derulare a creditului. Dacă ai avut proasta inspiraţie ca să schimbi o uşă, un geam, să zugrăveşti un perete, să faci orice mică modificare care ar presupune o autorizare din partea băncii – adio dare în plată!”, subliniază specialistul.
Termenele prevăzute de procedură sunt alte tertipuri de care se leagă banca. Legea spune că banca şi clientul vor depune, cu trei zile înainte de data fixată pentru prezenţa la notar, toate documentele pentru realizarea procedurii. „În realitate, banca nu face nimic, urmând ca, în ziua stabilită, să impute clientului că nu a anunţat-o pentru a face «împreună» acele demersuri”, explică Cristian Rusu. Clienţii mai trebuie să fie atenţi la plata tuturor taxelor şi spezelor procedurii. Legea pretinde că, la data realizării procedurii, toate taxele aferente ei să fie achitate de client. Este vorba de costurile cărţii funciare, cazierelor judiciare, adeverinţe de la toţi furnizorii de utilităţi, adeverinţe de la asociaţia de proprietari, adeverinţă de la primărie privind sarcinile fiscale ale imobilului, certificate energetice – toate achitate la zi. „Nu vă spune nimeni, dar toate aceste documente trebuie să le aveţi cu trei zile înaintea procedurii. Banca nu vă cere să le aveţi, dar abia aşteaptă să declare că nu le aveți, deci să nu realizeze procedura”, precizează avocatul.
O altă încercare ilegală a băncii este pretenţia ca clientul să achite taxe ce exced procedurii: costurile executorului judecătoresc, în cazul executării silite, costurile intabulării (deşi acestea revin noului proprietar).„Acestea sunt doar câteva şicane pe care băncile le fac în încercarea de a împiedica procedura dării în plată. Pentru a scăpa de ele, vă recomandăm să cereţi ajutorul unui avocat”, conchide Cristian Rusu.
Citiți principiile noastre de moderare aici!