Roxana Netea este artistul vizual care a propus proiectul Pictură murală promenadă „Oradea 1900” pentru programul de bugetare participativă de anul trecut. În urma voturilor exprimate online și a celor din cadrul întâlnirilor cu cetățenii, au fost selectate 18 proiecte pentru finanțare, suma totală alocată fiind de 1.475.000 de lei. Deşi proiectul artistei s-a situat pe primul loc, fiind votat de 712 orădeni, a fost respins de Comisia de Urbanism a Primăriei Oradea.

În cadrul unei conferințe de presă, consilierul local Grigore Morar, totodată președintele Fundației pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Bihor și membrul Comisiei de Urbanism a Primăriei a precizat că proiectul nu poate fi pus în aplicare deoarece arhitecții care fac parte din Comisia de Urbanism nu au fost de acord. Motivul pentru care s-a decis ca acest proiect să nu fie implementat a fost pentru că „era foarte încărcat și afecta imaginea din zonă”.

La rândul său, directorul APTOR, Alexandru Chira a explicat că proiectul a fost luat în considerare pentru că a fost cel mai votat proiect în cadrul bugetării participative, însă nu au fost obținute autorizările necesare pentru realizarea picturilor.

Roxana Netea consideră că atunci când a fost convocată la una din ședințele comisiei, a fost tratată „cu dușmănie” şi „lipsă de etică”. Iată comunicatul de presă al artistei, integral, aşa cum a fost transmis redacţiei:

Proiect mural înghețat la 1900 – toamna

În calitate de inițiator al proiectului de pictură murală „Oradea 1900”, proiect aflat în fază de embrion, m-am simțit în mod irațional și ferm, condamnată la nihilism, adică mai pe scurt „proiectul nu se face!”. Ca principal argument al comisiei de avizare/urbanism fiind acela că proiectul este prea încărcat din punct de vedere estetic.

Succint, iată cum s-a desfășurat: Am fost convocată la una din ședințele CMUAT (Comisia de Urbanism) unde m-am izbit de un mod de operare foarte primitiv: deliberare dictatorială fără drept de apel, fără consultarea inițiatorului de proiect, dialog zero, fără consultare documentație pusă la dispoziție.

Nu neg, arta stradală e un domeniu nou pe la noi, o fațetă a artei ușor confundabilă de către neinițiați, cu graffiti sau cu acte de vandalism. Tocmai de aceea se impunea o consultare aprofundată a mai multor specialiști în domeniu, specialiști care practică arta stradală (nu doar teoreticieni). După cum am văzut componența juriu/comisie este discutabilă întrucât din constituirea acesteia nu fac parte deloc artiști vizuali. Sunt astfel îndreptățită să contest decizia membrilor ei. Etica profesională nu este servită în ceea ce privește acest proiect mural.

Pe lângă lipsa de etică, la ședință, am fost tratată cu dușmănie și asaltată de un tir de săgeți veninoase care nu au avut o motivație precisă; sunt doar inițiatorul unui proiect estetic care are la bază două idei fundamentale: propagarea artei prin culoare și concept și crearea unei comunități artistice locale. Acestea fiind zise dilema mea se referă la subiectul și direcția acestor săgeți veninoase, adică au o problemă cu arta stradală în sine sau personal cu mine, ca artist reprezentant al acestui fenomen?

Prezența proiectului a stârnit neliniște majoră, s-au tulburat apele într-un mediu confortabil în care decât să dezbatem, să armonizăm, să decodificăm, să găsim împreună soluții, mai bine anulăm tot, ignorând cele 700 de voturi ale cetățenilor acordate în favoarea acestuia. Se încalcă astfel orice principiu democratic, de elecție prin vot. Stau și mă întreb care mai e sensul acestor proiecte de bugetare participativă dacă atât de facil, inițiativa este absorbită de inerție?

Trebuie să menționez că relocarea proiectului va fi dificilă spre imposibil din cauza tematicii pretențioase, ea nu poate fi aplicată în cartiere mărginașe, tematica fiind concepută pentru nișele de pe promenadă. Așadar tema aleasă „Oradea 1900”, perioadă de o mare ascensiune arhitecturală și de avânt economic, plasată în ancadramentele nișelor, conferă culoare și suflet unei zone gri-beton. Dacă nu se realizează aceste intervenții urbane există pericolul ca zona respectivă să fie într-adevăr vandalizată de măzgălituri. Aceste spații vor fi revendicate de neinițiați, lucru care este deja în desfășurare.

Celelalte argumente ,,pertinente’’ ale comisiei, pentru a nu se realiza proiectul au fost : 1.teama de caracterul permanent al muralelor, 2.zonă inundabilă, 3.contradicție vizuală cu proiectul ,,Scară pentru pești’’ de vis-à-vis.

Orașul Oradea este considerat un vârf de lance cu privire la implementarea proiectelor de infrastructură, motiv pentru care nici proiectele culturale nu ar trebui să rămână mai prejos. Aceste tactici de blocare a proiectelor avangardiste de artă, cotate masiv și apreciate de cetățeni, nu servesc nimănui și nicidecum progresului și pun în lumină niște relicve încă funcționale în serviciul public. Concluziile întâmplării descrise sunt simple: este necesară facilitarea demersului artistic, fără false blocaje, fără orgolii de etnie sau generație, fără temeri de controverse. Trebuie deschis drumul inițiativei și găsite soluții de implementare, nu blocare cu anihilare totală a proiectelor creative.

Scoaterea artei din mediul formal (galerie) nu o trivializează, nu o transformă în contra cultură sau subcultură! Manifestăm o scrupulozitate excesivă când vine vorba de artă, însă pretutideni suntem complet sufocați vizual de reclame comerciale cu gusturi îndoielnice pentru care nu e necesar nici un fel de aviz.

De asemenea, nu înțeleg această sacralitate și prejudecată față de centrul orașului, întrucât arta stradală a devenit o practică frecventă și o componentă esențială în cotidianul urban din toate capitalele, orașele mari sau mici din lumea civilizată.

Mi se pare firesc să explic inițiativa proiectelor. Ce nu mi se pare firesc, sunt frânele constante și blocarea de ultimă oră a unui proiect gândit pentru comunitate. Contestarea constantă a actului artistic; a devenit obositoare, de uzură, întrucât proiectele anterioare de artă stradală, duse la bun sfârșit s-au dovedit în timp de succes.

Nu am explicație pentru motivele acestor frâne: să fie rea-voință? orgoliu? confort? comoditate? letargie? indiferență? sterilitate spirituală? toate țin de periferia simțirilor individului, ca reprezentant al unei societăți cu pretenții occidentale.

Purtăm în noi suprema răspundere, aceea de a trăi, nu doar de a supraviețui, de a crea o lume autentică de confirmare a esteticului, ,,doborând” zidurile dintre noi, colorându-le pe cele din jurul nostru și de a evolua dinspre simplu și echilibrat spre complex și activ.

Roxana Netea